102 matches
-
Este punctul în care autorul nu se sfiește a ni se înfățișa copleșit de propriile amintiri, după liberul joc al asocialțiilor mentale, în cea mai bună tradiție proustiană, dar și a memorialisticii de înaltă clasă (episodul întîlnirii cu Radu Cioculescu, tălmăcitorul în românește al lui Proust, în închisoarea de la Pitești este cu adevărat memorabil), nu-și cenzurează izbucnirile sentimentale și nici "nodul acela, perfect necritic", pe care îl simte uneori sufocîndu-l. Recitirea Căutării timpului pierdut îi prilejuiește, așadar, eseistului confruntarea cu
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
omenești?" (p. 238 și urm.) La nivelul limbii, și aici cu siguranță meritul este al lui Udriște Năsturel cel care a tradus cartea din slavonă, romanul este fără cusur. De altfel, de la Hasdeu știm că în cazul acestor cărți populare "tălmăcitorul" nu traduce ci realmente prelucrează și transformă. Deși încărcat cu expresiile și formulările cumulative, greoaie ale învățăturilor religioase și ale rugăciunilor, textul păstrează o uimitoare claritate (de altfel, ediția este una de popularizare, "în spiritul și nu în litera originalului
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
figurînd în juxtă în volumul Poeții melancoliei. Cît de nepotrivit ar fi sunat Dall'avventura di essere onesto pentru "Din aventura de a fi cinstit", primul vers din "întoarcere", deși semantic și sintactic ar fi hipercorect, față de versiunea aleasă de tălmăcitorii italieni Dall'aventura di chi resta onesto (prin retroversiune ar fi "din aventura celui ce rămîne cinstit"). Exemplele s-ar putea înmulți, la nivel lexical și morfo-sintactic. Antologia Poeții melancoliei este o reușită excepțională, din toate punctele de vedere.
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
totodată și misterul formidabil al teatrului. Cuvîntul-imagine este semnul distinct al artei lui Purcărete. Plecat de șapte ani din țară, revenind sporadic și prea puțin ca să lucreze, regizorul rămîne, pentru spectatorul nostru, pentru cei care n-au văzut producții recente, tălmăcitorul textelor vechilor greci. Furtuna, Trei surori, Visul unei nopți de vară, Dom Juan, Femeia care-și pierde jartierele ( un Labiche savuros), montările spectacolelor de operă Parsifal de Richard Wagner la Royal Scottisch Opera, Bohema de Puccini la Essen, Roberto Devereux
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
înșiruite aproape ca într-un ritual elementar, fundamental. Dar nu unul obișnuit. Poate doar ca acelea care se practică în ținutul fabulos al Jupînului Gaster și în replicile lui din imaginația noastră, a cititorilor, a spectatorilor, din imaginația lui Purcărete tălmăcitorul vizual al lui Rabelais, a "însoțitorilor" săi Helmuth Stürmer și Vasile Șirli și a minunaților actori care nasc stări, situații, povești, ironie și autoironie într-un joc delirant și istovitor. O experiență la care s-au supus cu dăruire, aducîndu-și
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
dăruit, vasăzică, poetului mai mulți ani decît Dumnezeu! Evenimentul editorial cel mai impresionant al anului 2013 este, cu certitudine, apariția celor 3 volume ale monumentului edificat de Romulus Vulpescu: Villon, Opera omnia 1. Avem de-a face, cum ne avertizează tălmăcitorul în al său Cuvînt liminar, cu „prima versiune românească integrală a scrierilor ilustrului autor medieval francez”. Și întrucît unii cercetători îi atribuie poetului liric și paternitatea cîtorva lucrări dramatice, printre care și vestita Farsă a Magistrului Pathelin, R.V. a tradus
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
Și ce să mai spunem despre faptul, minor în aparență, că atunci cînd în textul francez se strecoară o asonanță, în traducerea românească ni se oferă de asemenea o asonanță? O atenție specială reclamă transpunerea baladelor argotice, despre geneza cărora tălmăcitorul înclină să creadă că „Villon a fost sedus (asemeni multor scriitori din cam toate epocile) de noutatea domeniului de investigat; a fost fascinat de pitorescul personajelor care populau acest mediu social” și „nu și-a cenzurat pornirea auctorială de-a
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
sufletul prin patimile trupești și neînfrânate; și de la dreapta, când dau năvală asupra sufletului prin mândrie și slavă deșartă<footnote Idem, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, răspunsul 21, în Filocalia..., vol. II, p. 214. footnote>. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tălmăcitorul Filocaliei, precizează că omul poate fi ispitit prin cele lumești și prin cele rele, dar și prin virtuțile dobândite care-l pot face să se mândrească; la fel, și prin plăcere și prin dureri, care-l pot face cârtitor<footnote
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
ce aveau de lucrat. Se întâmplă așa încât tălmăcirea fu isprăvită în șaptezeci și două de zile, ca și cum ar fi fost stabilit dinainte. 308 La sfârșit, Demetrios, adunând toată comunitatea evreilor în locul unde se înfăptuise traducerea, o citi tuturor în prezența tălmăcitorilor, care se bucurară de o caldă primire și din partea mulțimii, ca unii ce făcuseră un mare bine. 309 La fel l-au întâmpinat și pe Demetrios, rugându-l să trimită și căpeteniilor lor o copie a întregii Legi. 310 După ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mulțimii, ca unii ce făcuseră un mare bine. 309 La fel l-au întâmpinat și pe Demetrios, rugându-l să trimită și căpeteniilor lor o copie a întregii Legi. 310 După ce s-au citit sulurile, preoții, cei bătrâni din grupul tălmăcitorilor și, din partea comunității șevreiești din Alexandriaț, conducătorii mulțimii au zis: „Fiindcă traducerea a fost făcută în chip frumos și sfânt și cu toată luarea-aminte, e bine ca ea să rămână așa și să nu sufere nici o schimbare”. 311 Cuvintele acestea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
s-a rugat la Dumnezeu multe zile la rând și așa s-a însănătoșit”173. Prima reacție din partea evreilor (atât palestinieni, cât și alexandrini) a fost de entuziasm. Versiunea greacă era așezată pe picior de egalitate cu originalul ebraic, iar tălmăcitorii erau considerați nici mai mult, nici mai puțin decât urmașii spirituali ai profeților. Philon, cu un secol după Pseudo-Aristeas, redă ceva din această atmosferă, elogiind acuratețea transpunerii și felicitându-i encomiastic pe făptuitori: Așa cum, cred eu, în geometrie și dialectică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
are aproape șase rânduri în plus față de cel al TM (o parte dintre aceste șase rânduri suplimentare au fost descoperite la Qumran, semn deci că LXX prezintă un text mai vechi decât TM). În TM (urmat, cum am văzut, de tălmăcitorii români pentru fragmentul din Exod), versetul 43 spune doar atât: „Neamuri, slăviți poporul său, căci el va răzbuna sângele slujitorilor săi, va face să cadă răzbunarea asupra vrăjmașilor, răscumpărând astfel pământul și poporul său”. Traducătorii români, dornici să concilieze, se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mixtă LXX-TM (cu improvizații personale) - s-a adoptat numerotarea LXX, cu un psalm mai puțin, întrucât psalmii 9 și 10 formează în greacă o singură unitate; Proverbele în versiunea LXX prezintă numeroase adăugiri față de versiunea masoretică - bănuim varianta aleasă de tălmăcitorii/diortositorii români. Ajung la cei doisprezece profeți. Ordinea lor în TM este complet diferită de cea a Septuagintei. Biblia românească o preia pe aceasta din urmă. După cum afirma la începutul secolului unul dintre marii bibliști ai epocii, W.R. Smith
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
concluziilor finale asupra acestei chestiuni. În al treilea rând, cele câteva versete-mostră din ultima cuvântare a lui Moise ne-au pus în fața unei traduceri nu atât defectuoase (nu se poate pune la îndoială competența în materie de limbă greacă a tălmăcitorilor), cât neglijente. Acolo unde ar fi trebuit să se traducă prin „fiii lui Dumnezeu” s-a tradus prin „îngerii lui Dumnezeu”; și invers, unde ar fi trebuit să se traducă prin „îngerii lui Dumnezeu”, s-a tradus prin „fiii lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ierarh Varlaam, mai bine de douăzeci de ani a fost chipul cel mai de seamă al adevăratului ierarh român, personalitatea cea mai reprezentativă din Moldova din punct de vedere bisericesc și cărturăresc, exponentul cel mai credincios al curentului slavon și tălmăcitorul cel mai aprins al cărților de învățătură creștinească și duhovnicească din limba greacă și slavonă, podoaba Bisericii Ortodoxe și a culturii românești, bărbatul care a lucrat cu multă râvnă la întărirea Bisericii Ortodoxe și a patriei sale. În primăvara lui
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
susceptibil de un diagnostic clinic: „n-ar fi rău să-l supunem pe autor studiului unui psihiatru”. Și exemplele pot continua. Există totuși și alte căi de acces: „Pentru descifrarea versurilor-enigme ale acestor scribi s-ar putea apela fie la tălmăcitorii de vise, fie la cărturăresele de cartier. La un moment dat, am fi tentați să credem că le-ar putea lumina vreun matematician, punîndu-le în ecuații. Dar prea ar avea multe necunoscute”. Prin comparație, „Manifestul revistei Punct cuprinde în esență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Trebuie să-ți învingi inconștientul, pentru că el este puternic și umblă pe căi ascunse. Sau lasă-i pe alții s-o facă pentru tine, dacă tu nu ești în stare. Ia contact cu toți profeții, ghicitoarele, bioenergeticienii, cititorii de tarot, tălmăcitorii de vise la care ai acces. Nu am vis, răspunde ea sec. Nu? Atunci e momentul să începi să visezi. Nu-ți mai lua pilulele înainte de culcare, lasă-ți durerile să te copleșească în timpul somnului, să te trezească în coșmaruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de tălmăcitor al poeziei lui Baudelaire, inaugurată prin cele trei poeme (Strigoiul, Spleen și Vinul asasinului) cuprinse în modestul volum editat la Câmpina în 1929. Poetul intenționa să dea, în versiune românească, „prezentarea antologică a volumului complet” Florile răului. Valoarea tălmăcitorului de poezie va fi confirmată de Geo Dumitrescu în ediția bilingvă Les Fleurs du mal - Florile răului (1967), în care reia zece poeme transpuse de C.-S. Comentariile critice (eseuri, cronici, studii de istorie literară) abordează mai ales sfera poeziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
mai puțin originale, de toate felurile, se adaugă tot atât de variate traduceri. Printre operele literare transpuse în românește se numără Istoria adevărată a lui Lucian din Samosata, Întâmplările lui Telemah de Fénelon, Bucolicele și (parțial) Eneida de Vergiliu, Halima (prin intermediar), tălmăcitorii fiind Samuil Micu, Petru Maior, Vasile Aaron, Ioan Barac. Principala înfăptuire în materie de traduceri este transpunerea de către Samuil Micu a Bibliei (1795), superioară celei apărute la București în 1688. În structura interioară a scrisului învățaților ardeleni, erudiția se aliază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
din literatura română în limba germană. Poeziile populare publicate de V. Alecsandri i-au stârnit admirația, astfel încât trece la transpunerea parțială a culegerii de balade a poetului român, apărută în 1852-1853, și, în 1857, publică la Berlin volumul Rumänische Volkspoesie. Tălmăcitorul îi dedică volumul lui V. Alecsandri, din ale cărui colecții transpusese douăzeci și șase de balade și cântece, printre care Miorița, Constantin Brâncoveanu, Toma Alimoș, Codreanu, Soarele și Luna, Mănăstirea Argeșului, Ștefăniță Vodă, Mihu Cobilu, Holera, Vidra, Blestemul, Kira, Movila
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287722_a_289051]
-
gruparea liberă medievală, renunță la asonanța originală în favoarea rimei, conformă exigențelor cititorului modern care, în absența acompaniamentului muzical, cum se proceda în secolele XI-XV, ar percepe cu dificultate textul. Următoarea traducere va fi Cântarea Cidului (1979), poem epic pe care tălmăcitorul îl organizează în episoade în fruntea cărora dă un scurt cuprins, abandonând dispunerea în cuplete de lungimi variabile, întrucâtva disproporționate și care fragmentau materia. Asimetria populară a versurilor e înlocuită de alexandrinul spaniol, asonanțele sunt, de asemenea, substituite de rimă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
va face din el un titlu disputat și o apariție editorială cu succes la public. Cum Dan Lungu este deja unul dintre cei mai traduși autori din estul Europei, deja mă apucă veselia, gândindu-mă la travaliul sisific al bieților tălmăcitori de a găsi echivalențe pentru argoul contondent și plastic al "băjeților de la un liceu industrial din anii '80". Lumea, surprinsă cu acuratețe și har de autor, este departe de a fi una a vorbelor pomădate sau a maimuțărelilor obișnuite pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lor în folclor - ca orații, colinde, bocete -, cel mai frecvent întâlniți regăsindu-se în colecția lui Anton Pann Versuri sau Cântece de stea ce să cântă la nașterea Domnului nostru Isus Hristos. Imnuri înălțate demiurgului, creației și existenței, psalmii îi dezvăluie tălmăcitorului bogăția de nuanțe a registrului lor liric: de la elanul și exuberanța naivă a invocației din zori („Scoală-te, psăltire și dulceață”), de la ruga necontrariată, de o vibrație aproape modernă („Cu a ta putere, / Grije când am multă, / Tu, Doamne, mi-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
definitiv din țară în 1948, stabilindu-se în Italia, la Milano. Traducerile lui C. din poezia italiană se disting mai ales prin corectitudinea față de original (nu numai ca expresie, ci și ca versificație), precum și prin resursele lingvistice surprinzătoare pe care tălmăcitorul le descoperă în structurile lirice ale limbii române (Perpessicius). S-a menționat, de asemenea, selecția riguroasă și reprezentativă pe care C. o operează în antologarea poeților prezentați în versiune românească. „Totuși este o oarecare uscăciune în traducerile d-lui Cifarelli
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286226_a_287555]
-
își latră furia, țărănește, Ahile, Nestor vorbește ardelenește-popește și se îmbracă aproape ca un țăran, cu veșmânt mițos, încălțîndu-se cu opinci. Priam își ține sculele, ca fetele de țară zestrea, prin sipete. Prânzurile sunt hoțești, după tipicul Filimon și Hogaș. Tălmăcitorul își adună forțele lexicale acolo unde comparația este mai rurală: Cum pe la țară venind din laturi protivnice argații Seceră brazde prin holda de grâu sau de orz pe pământul Unui bogat moșier și dese poloagele pică; Astfel troienii și aheii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]