237 matches
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > CLIPE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului se zvârcolește vântul șarpe ce așteaptă asfințitul Preschimbă-te în clipe! zice Nichita către mine simt gustul de tămâioasa al toamnelor curgerea timpului Dunărea care imi scade în piept aș rodi la fereastra lumii vie mustind sihastru dacă stăncuțele nu mi-ar fură inima uitată pe glie aerul miroase a nuci verzi este atat de amară viață trăită pe
CLIPE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377449_a_378778]
-
banane : dulci, plăcute și cărnoase, Aromate, cu potasiu ; făinoase, zaharoase ! Curmalele, nuca de cocos, smochinele aromate Fresh, pachete, sau în șiruri, dar de regulă uscate. Avem apoi vița-de-vie cu strugurii cei gustoși, Cei pentru vin, gemuri, compoturi, sau pentru masă, tămâioși : Chasselas d' aurais, Afuz-Ali, Perla de Csaba, Traminer Pinot-gris, Fetească-neagră, Merlot și Aligote. Chardonnay și Busuioacă, Tămâioasa românească ! Coarna albă și cea neagră, Muscat de Hamburg și Băbească. Iordana și Plăvaia, Creața dar și Crâmpoșia Și Rieslingul italian, adus-au
LEGUME, ZARZAVATURI, FRUCTE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379045_a_380374]
-
pachete, sau în șiruri, dar de regulă uscate. Avem apoi vița-de-vie cu strugurii cei gustoși, Cei pentru vin, gemuri, compoturi, sau pentru masă, tămâioși : Chasselas d' aurais, Afuz-Ali, Perla de Csaba, Traminer Pinot-gris, Fetească-neagră, Merlot și Aligote. Chardonnay și Busuioacă, Tămâioasa românească ! Coarna albă și cea neagră, Muscat de Hamburg și Băbească. Iordana și Plăvaia, Creața dar și Crâmpoșia Și Rieslingul italian, adus-au Cupe-n România ! Strugurii fără semințe : apirenele gustoase Stafidele, Kiș-Miș, Corinthul și Sultanina-s delicioase ! Uleiu-l găsim
LEGUME, ZARZAVATURI, FRUCTE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379045_a_380374]
-
este egal cu 100 metri pătrați. NA.] de pădurice din salcâm. Inițial a fost tot viță de vie la început, însă bătrânul între timp a plantat puieți de salcâm, care acum erau copaci în toată regula. Vița era din soi tămâios și urcătoare așa că s-a ridicat singură în copaci, unde creștea ca niște adevărate liane. Aici strugurii se coceau la umbră, erau deosebit de aromați, cu boaba albă, foarte mare și cu un puf argintiu pe ea. Un consătean având pământul
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
Dându-mi: Bună dimineața! Pe drumeaguri spre pădure Râsete se-aud. Copile Fug, sprințare și agile, De băieți ce-ar vrea să fure Un sărut, pe negândite, Chiar în văzul tuturora... Și-uite-așa se-adună hora De mirese logodite. Ghiocei și tămâioasă Și albastre viorele Se adună-n buchețele Și se-aduc, cu drag, acasă Să se-așeze la icoane, Cu dragoste fermecate, De fecioare, descântate, Sau la gât, ca talismane. Zânele păstrează pături, Răzlețite, de zăpadă, Fetele, de-or fi să
ÎNTR-O ZI DE DRAGOBETE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381149_a_382478]
-
după și acea viață? - ULTIMA VIAȚĂ sau O NOUĂ VIAȚĂ! Ibn Al-Nadim derula prin imaginile touchscreenului din Fihrist oglinda Timpului când visul călătorește prin nopți și zile arabe de-a lungul atâtor sute de vieți. Fiica povestitorului îi prevestea lumina tămâiosului zâmbet din manuscrisul Saragossei, fiece viață prin pierderea nopților arabe. El viața-și dorea, suplimentarele nopți la cele o mie și una nopți, povestea tuturor poveștilor și viața fără de moarte... Vedea derularea unei stranii, ... Citește mai mult - Bunicule ce sunt
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
că nu au lipsit glumele și urările de a deveni părinți cât mai curând, acum problema casei fiind rezolvată. Au petrecut până după miezul nopții. La despărțire se vedea de departe că efectul vinului local luat de la neica Stoica, o tămâioasă deosebită, recomandat de soția directorului de școală, își făcuse efectul la bărbați. Toți erau veseli și gălăgioși la despărțire. Din când în când se mai auzea câte un câine trezit din somn de gălăgia petrecăreților, lătrând fără chef la ei
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
tatălui), era mai bine de doi ari de pădurice din salcâm. Inițial a fost tot viță de vie la început, însă bătrânul între timp a plantat puieți de salcâm care acum erau copaci în toată regula. Vița era din soi tămâios și urcătoare așa că s-a ridicat singură în copaci unde creștea ca niște adevărate liane. Aici strugurii se coceau la umbră, erau deosebit de aromați, cu boaba albă, foarte mare și cu un puf argintiu pe ea. Un consătean având pământul
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
TREI Mi-a ațipit surâsul pe stropul ploii duse: Portretul unei zile în care n-am trăit. Cum scârțâie minutele cu roțile neunse, De parcâ-și târâse picioarele dorul rănit... Rămasă-n clopotele bisericii din sat, Îți las în loc de limbă versul tămâios: Să strige peste lume - văzduh înfometat! - Să sfarme toată carnea vorbei de prisos ... Ci eu mai rog a nopților falangă Să rețină colinele, ce-alunecă grăbit. Poporul meu cu jalea în desagă Vibrează în lumina Graiului-mult chinuit ... Tăcere curgătoare, Prutule
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
castelul ascund multe comori! Boierul Ciocoiu intră între căpitani și-i prinde prietenos de după umeri. BOIER CIOCOIU: Să mergem la conacul meu. Voi porunci să fie aprinse focurile, să pună berbecuții în proțap și să desfacă cepurile la butoaiele de tămâioasă românească! BOIER CONACU: De acum pe umerii voștri apasă o altă răspundere, Prințesa și Contele Dracula! (va continua) Referință Bibliografică: REGATUL LUI DRACULA (III) (Scenariu film) / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1120, Anul IV, 24 ianuarie 2014
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
de nădejde!... Dar să aruncăm leșul ăstuia undeva în pădure. Poate lupii hămesiți de foame îl vor mânca... Apoi mergem la conacul meu. Voi porunci să se aprindă focurile, să pună berbecuții în proțap și să desfacă cepurile butoaielor de tămâioasă românească! Să bem și să ne ospătăm trei zile și trei nopți în cinstea libertății noastre! Iar de săptămâna viitoare pe umerii voștri apasă o mare răspundere, Prințesa și Contele Dracula! Referință Bibliografică: X. VAMPIRUL TRĂDAT (Urmașul lui Dracula) / Ion
X. VAMPIRUL TRĂDAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377065_a_378394]
-
centrul orașului, iar masa festivă, la crama restaurantului Continental din Constanța, unde concerta renumitul taraf “Continental”, completat cu muzicanți de la orchestra teatrului de estradă “Fantasio”, pentru partea de muzică ușoară. A fost o nuntă la care renumitul vin ghiurghiuliu și tămâios al lui tata curgea din oale de lut smălțuite, ca la hanurile străvechi despre care citisem în copilărie. Luni dimineața, după debarcarea din taxiuri, m-am văzut singur-singurel cu noua mea familie, într-o casă străină, lângă mireasa mea frumoasă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LIMITA Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1703 din 30 august 2015 Toate Articolele Autorului M-am lovit de limită când am ascultat glasul gol al butoiului tomnatec din care se scursese întreaga sevă tămâioasă de zâmbete. I-am deschis capacul spre libertate cu o plecare în centrul sinelui. M-am lovit de limită ca de o trezire în baia dumnezeirii . M-am atins de muchia răbdării coapte la focul zilelor rotunde, sparte în pulbere
LIMITA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372220_a_373549]
-
ploaie; Vântul suflă cu putere Și prin crengi cărare-și taie. Când vine toamna și dă bruma, Ne aciuăm pe lângă sobă, Că vrem ziua de mâine-ntruna Să fie alta - fără probă. Când vine toamna este bine; Ne tratăm cu tămâioasă, Că nu știm vremea cât ne ține Ca pe bolnavi, la cald, în casă. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: CÂND VINE TOAMNA / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1627, Anul V, 15 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
CÂND VINE TOAMNA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379710_a_381039]
-
miște. În debit de Bahlui, dar să miște. Și cei ce, la patru ace partinice, îl firitisiseră pe răzgîiatul frescar, și bunii cîrcotași ai scrisului diurn, drăguții de ei, dar și piloșii fripturiști ai aceluiași scris, într-un cuvînt și tămîioșii, și clevetitorii, cu toții s-au tranchilizat și s-au întors într-ale lor. Cînd și-au dat seama, în sfîrșit, că schelele zurbavnicei fresce sînt deja ridicate, calfe (caiafe) și zidari întinzînd de-acum definitivele gleturi, iar bănuții zornăind forte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
carul gol, / spre raiul Sălajului”. Evocatorul li se adresează astfel: „Înveliți pe spate cu cergile dichisite / de dulcea mea Mamă, / V-ați oprit în fața casei noastre părintești / din Șimleul Silvaniei, orășelul străjuit de / Măgura cu mii de ugere de struguri tămâioși - / ca să-mi duceți la măcinat tot ce-mi mai rămăsese / din grâul zilelor mele-mpuținate”. Un plop revăzut după treizeci de ani, în jurul căruia se juca la vârsta inocenței, îi inspiră o odă elegiacă: „Salve, populus tremula! / Aici te pomenisem / și-
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
cu frică: „Deschid cu teamă ușa cămării de-altădată/ Cu cheia ruginie a raiului oprit [....]// Șovăitor ca robul ce calcă o comoară/ Din basmul cu o mie și una nopți, mă-nchin:/ Văd pepeni verzi-smaragde cu miezul de rubin -/ Și tămâioșii galbeni ca soarele de vară”. Fructe sunt nu doar în cămară, ci peste tot; ele spânzură grele în crengi și cad, masive, ca în livezile miraculoase de pe malurile Tigrului și ale Eufratului. Ceea ce duce la o spiritualizare a peisajului. Nimburi
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
abea dacă-mi ajunge până’n primăvară...!” Sorbind o Înghițitură, Tony Pavone rămase stupefiat. „Mărturisesc, vin negru care să aibă un asemenea delicios parfum, nu am crezut În existența lui. Sănătate curată...!” Fermierul triumfa, satisfăcut. „Am Încrucișat câteva soiuri de tămîioasă albă cu negru vârtos. Totul e să ai răbdare și să te ocupi...” Nando, surprins de mireasma generatoare de viață, anunță la modul cel mai serios. „Dacă nu vinde-ți măcar un litru să-l ofer soției mele, ei bine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone spuse ospătarului să aducă unele preparate la grătar care fiind elegant preparate dar mai ales puternic condimentate, sticlele cu cel mai scump vin de Murfatlar, Își făcură apariția. Domnul Paulică aprecie și lăudă calitatea vinului românesc, așa o tămâioasă nu mai băuse de multă vreme. Vinul de calitate și mai ales gratis dezlegă protocolul convențional și, după golirea mai multor sticle, evident bine dispus, acesta propuse noului său subaltern să-l tutuiască lăsând la o parte politețea exagerată, având
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în primejdie? El are dreptate când spune că nu poți să poruncești sufletului ca la o potaie. Dar, ferească Dumnezeu!...” ― Ce fel de vin ai adus? - l-a întrebat pe hangiu. Și asta doar ca să aibă capăt de vorbă. ― O Tămâioasă. Vrei să guști? ― Nu. Poate altădată... ― În seara asta, să-mi faci o tochitură, că sunt rupt de foame. ― Am să-ți fac - a răspuns ea, cu gândul la lotru. „Ce bine ar fi să vie... Ce să fac? Să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mers de lup, lotrul a pășit în curte. Când s-a văzut în casă, a sărutat-o cu tot focul dorului. ― Ce ai de mâncare, frumoasa mea? ― Ți-am pregătit o friptură de ți se topește în gură și niște Tămâioasă adusă zilele trecute. ― Unde spunea feciorul că ți-a plecat bărbatul? ― La Huși, să aducă Busuioacă de Bohotin. ― Atunci, în seara asta... ― Nu mai mergem la bordei. Avem culcuș cald aici... ― Mai sigur e în bordeiul meu. Acolo aud și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
plină cu jar, s-au despuiat cu grabă... Îndată nu au lăsat măcar aerul să-și facă loc între ei. Au devenit un singur trup... În sfârșit, când și-au revenit din focul dragostei, lotrul a umplut două ulcele cu Tămâioasa luată de la han... Înainte, însă, de a bea și-a adus aminte că în focul dorului de a o avea pe hangiță a uitat să-și pună la îndemână pistoalele, cum făcea de obicei. Le-a scos din chimir, a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a îndemnat povestitorul. Uite-o în pragul bucătăriei, îmbrăcată cum știți voi... Să leșini când o vezi. Pe brațe poartă tava încărcată cu bunătăți: o tochitură de-ți lasă gura apă, alături de o mămăliguță aburindă străjuită de o ulcică cu Tămâioasă de Huși. Pășește cu pas elastic și, cu ochii țintă într-ai lotrului. ― Asta n-o mai cred. Cum să se dea ea de bună voie în mâinile hangiului, care putea apărea în orice clipă? - a revenit în discuție omul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din grijă pentru soarta Franței, pentru că de asta se ocupase boierul informator, cât mai ales pentru liniștea și clipele de desfătare trăite în casa acelui boier, clipe care nu vor mai reveni niciodată. După cum nu vor mai reveni nici vinurile tămâioase gustate direct din buțile stivuite în pivnițele boltite, răcoroase și adânci. Ambrozii savurate pe îndelete din ulcioare păstrate în lăcașuri anume săpate în ziduri pentru ele, de a căror vechime nici măcar marele boier nu-și mai amintea. Și toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Îmi spui?1 Omar KHAYYAM I Uneori, la Samarkand, În seara unei zile domoale și posomorâte, unii orășeni lipsiți de ocupație vin să dea târcoale prin fundătura dintre două taverne, În vecinătatea pieței de mirodenii, nu ca să guste din vinul tămâios de Soghdiana, ci pentru a pândi du-te-vino-ul trecătorilor sau pentru a se lua de cine știe ce băutor cherchelit. Omul este atunci târât prin pulbere, Împroșcat cu insulte, sortit unui iad al cărui foc Îi va aduce În vecii vecilor aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]