249 matches
-
Acasă > Poezie > Cântec > ATUNCI Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului În spatele magazinului din colț am văzut dintr-odată micul tăpșan călător prin timp: o palmă de asfalt, niște borduri fărâmate, o îmbrățișare de arbori și mormane de frunze arămii îndemnându-mă să le răscolesc spre a găsi ghiocei și castane. Fără să-mi pese că din buzunare îmi zboară cheile
ATUNCI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362720_a_364049]
-
buzunare îmi zboară cheile mașinii, țigările, iPhone-ul și banii, am alergat într-un suflet către întâlnirea cu petele de lumină vălurind pe asfaltul crăpat, exact ca atunci, ca atunci... Dar vai, prea repede a trebuit să mă întorc... Micul tăpșan era neschimbat, mirosul putreziciunii roditoare, fulgerul vrăbiilor că atunci, ca atunci erau, laolaltă cu norii, umbrele și pașii mei de uriaș. Doar că atunci, pe atunci, la vederea lor, lacrimile care începeau să-mi scalde obrajii de bucurie erau... de
ATUNCI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362720_a_364049]
-
1165 din 10 martie 2014 Toate Articolele Autorului Porțile pământului s-au zăvorât Cu lacrima prinsă-n colțul ochiului - Candid contur de zigurat Ce n-accepta plecarea! Zorii au pus umărul vârstat cu alb Și-au rostogolit-o de pe un tăpșan. Armonicele acelui devreme, Înrămat azi în amintire, Au defulat în surdină Spre Calea Lactee - Când stelele dispar În caftanul dimineții, Strâng în palmă Aromate flori de salcâm, Aștept să mă privești calin Din ochi de dumbravă, Cu verdele pe tâmple, Să
CALEA SPRE TINE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353522_a_354851]
-
de taină este greu de dezlegat și nu ai timp de meditații, nu îți rămâne decât să te bucuri, să îți fixezi cât mai bine imaginile pe retină și pe aparatul de fotografiat și să pleci mai departe. Pe un tăpșan copaci pitici, cu trunchiul alb, coroana cenușie, puternic ramificați par desprinși dintr-o poveste. Tot de aici se zăresc acoperișul și turlele Mânăstirii Crasna. Pe măsură ce înaintezi frunzele copacilor sunt tot mai roșcate, când te apropii de mânăstire, muntele este acoperit
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
firave de lumină. În Predeal, în fața noastră cerul are chip întunecat, de smoală. Intrăm pe drumul ce duce la Cabana „Trei Brazi”. Ne întâmpină un peisaj auster, în care păduri uscate de foioase alternează cu păduri verzi de brad, cu tăpșane și văi unde putem poposi pentru a contempla împrejurimile. Pe cer se desfășoară un joc al nuanțelor de gri: gri-plumburiu, gri-alburiu, gri-albăstrui. Parafrazându-l pe Iona am putea spune că Universul este un șir nesfârșit de munți de înălțimi, forme
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > LA SĂLIȘTE Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 535 din 18 iunie 2012 Toate Articolele Autorului La Săliște Pe un tăpșan Între culmi Gelanu' a găsit un craniu de cal, Și l-a luat. Ca niște colopuri Se lăsau în iarbă Dealurile peste care alergam Paul Balint La 1.93 înălțime, Slab ca un țăruș, Mânca la masă 3 porții, Și
LA SĂLIŞTE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357195_a_358524]
-
fericit cu cel religios în poemul: “Biserici vii” - un fel de pastel de o frumusețe copleșitoare: “Ți-aduc în dar boabe de rouă, / Cățuia zorilor de zi, / În templul vechi, suflarea nouă / În giuvaer de păpădii - // Ți-aduc în dar tăpșanuri ude, / Cu gălbenele-n verzi icoane - / În dans de stele paparude / Mirese de livezi, Sioane - // Ți-aduc în dar măslini de roade, / Umbrar de râuri în pustie, / Și mirodenii de noroade / Să ți se-nchine, Sihăstrie - // Ți-aduc în dar
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
publicația Săptămâna din 1976, într-un dialog al său purtat cu Brâncuși, aflăm unul dintre semnele ce i-au apărut în drumul reconstituirii potecilor copilăriei, care l-au dus la Hobița dacilor transilvăneni, la nord de Munții Retezatului: Pe un tăpșan am întâlnit vipera cornută, mare, care m-a băgat în sperieți...La trei pași de obrazul meu...Mi s-a întipărit în minte frumosul desen în linii frânte, care o străbăteau. Cine știe cum de îl voi fi regăsit, când am cioplit
AL XIII-LEA CONGRES DE DACOLOGIE- PIETRELE DACILOR VORBESC de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358369_a_359698]
-
când vine vremea. Pesemne că băieților ăștia încă nu le venise ceasul maturizării depline. Sau poate c-așa au înțeles ei s-alunge năluca razboiului. Căci, într-o seară, acești neastâmpărați cu mustățile aproape împlinite lungiră mult vorba pe-un tăpșan din Chetrărie, nu departe de casa lui Ion Ionașcu. Și tocmai când erau gata să spargă adunarea, lui Budacea îi mai trece una prin cap: - Măi Ioane, știi ce-am auzit eu dispri mamă-ta? - Ce-ai auzit, măi Budacea
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
avea o blândețe în purtare, parcă anume potrivită chipului ei desăvârșit. Cei doi se cunoșteau numai de la hore, căci gospodariile lor erau rânduite la două margini opuse ale satului. Desigur, horele obștei nu despărțeau perechile care se plăceau la marginea tăpșanului unde-și zdrăngăneau lăutarii cei tuciurii cobzele lor burduhoase, sau își umflau bojogii suflătorii în alămuri. Petrecerile acestea tinerești care umpleau de viață, din când în când, duminicile satului se sfârșeau la porțile fetelor care aveau trecere la băieții cu
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
ceea ce cu toții jinduiesc să aibă: recunoașterea unanimă a calității de poet-ziditor la catedrala Limbii române. Cristina Ștefan nu impune paradigme noi, nu impune norme, ci își lasă confrații să plutească liberi în apele proprii. Doar uneori îi aduce acasă, pe tăpșan, ÎNAPOI LA CUVÂNT, amintindu-le de roua cuvântului bun și reavăn în prag de dimineață primăvăratică. Hotărârile se iau în chip democratic, în comun, prin chat ori prin întrunirea forumului. În 2011, Cristina Ștefan - inima acestui colectiv, afirma: “Prin voluntariat
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
poteci ce hașurează-n zori plaiul încă iernat al Măgurei dinspre miază-noapte de Rucăr. Țărani dovedind în nevoiașe lucrări de fâneață și hotar că prididesc să le facă față, cu mai puțină sprinteneală ca altădată. Prispa colibei cocoțată p-un tăpșan adună mintenaș doi moșneguți de-ai locului, ce-și rețin cu greutate patima limbariței. Îndeobște ursuzi, cu flecăreala abia pe la apusul soarelui - când n-are mărul cocean și omu-i amărăștean - îi înteții dintr-odată mierea cuvintelor și se puse așa
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
sută de toți să fie, Bistrița cu bucurie O trec pe-armăsari focoși, Toți voinici și toți frumoși. Ștefan-Vodă, ajuns pe mal, Sare-n iarbă de pe cal Și arată cu o mână: - Haideți, strigă, la fântână! Și fac roată pe tăpșan Toți oștenii lui Ștefan. Din colibă iese-o fată Tare mândru îmbrăcată, În catrință și în ie Mirosind a iasomie. E Călina, iat-o, vine Domnului să i se-nchine. Bunul Ștefan o privește Cu blândețe, și-i vorbește: - Ți-
ȘTEFAN ȘI CĂLINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360413_a_361742]
-
purtau. Și pentru soldații bolșevici, Paștele avea o mare semnificație. Ei, oamenii simpli, duși să moară fără voia lor, în ciuda restriștilor impuse, cu educația primită de la părinții lor, pe front, în fața morții erau resemnați și credința era mai puternică. * Pe tăpșanul de la vatră, Marița aranjă pentru prima-dată locul de mâncat. - În care parte vrei să stai? i se adresă Marița omului ei. - Alege tu! Că eu stau oriunde. Unde mi se spune, pentru mine îi bine! - Atunci stai spre ușă și
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
nectarul dulceții florilor de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta în alai. privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur, cântând în razele de soare de dimineață la azur. un pitpalac nebun și singur se vaietă pe un tăpșan că a îmbătrânit, săracul, și n-a ieșit de-acum un an. această dulce primavară i-a prins pe toți nepregătiți și, bucuroși de vreme bună, i-a zăpăcit, i-a scos din minti. când își vor reveni în fire
AU ÎNFLORIT SALCÂMII IAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359840_a_361169]
-
dat viață celor două fetițe sănătoase la naștere, pentru a li se acorda asistența medicală necesară obligatoriuîn astfel de situații delicate. Prefera să nu se mai gândească la ghinionistul tată. Ieșise dintre casele satului Secăria, așa că își iuți pașii spre tăpșanul ce adăpostea stâna lui Miron, prietenul său din copilărie și camaradul de arme din timpul războiului, când evenimentele i-au purtat până pe la Cotul Donului, de unde a început retragerea trupelor românești, împinse de armata sovietică mereu în ofensivă. Se zvonea
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
știu ce drumuri o s-apuci Și zilele cum ți le-așezi în salbe. ZĂPEZILE M-am tot certat cu toamna-n acest an, Că stă și-acum ascunsă prin păduri, Cu frunzele topite de arsuri Și iarba neagră toată pe tăpșan. ,,Omătul, noi am vrea să nu ni-l furi, Ce mai e iarna fără de troian ? Și fără nea, ce cade în noian, Cât oare ai putea să mai înduri ?’’ Doar tu mai ești în stare să m-ajuți, Dar vino
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
fericit cu cel religios în poemul: “Biserici vii” - un fel de pastel de o frumusețe copleșitoare: “Ți-aduc în dar boabe de rouă, / Cățuia zorilor de zi, / În templul vechi, suflarea nouă / În giuvaer de păpădii - // Ți-aduc în dar tăpșanuri ude, / Cu gălbenele-n verzi icoane - / În dans de stele paparude / Mirese de livezi, Sioane -// Ți-aduc în dar măslini de roade, / Umbrar de râuri în pustie, / Și mirodenii de noroade / Să ți se-nchine, Sihăstrie - // Ți-aduc în dar
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
surioare și de frați, De morții părăsiți aici... Crăciunul fi-vă-mbelșugat, Frumoși români bogați săraci Cu un păcat neîmpăcat: De a fi miei fără de baci Să vă păzească stânele De lupii ce vă încolțesc, Nu să vă vândă cânele, Tăpșanul vostru strămoșesc Și blana de pe voi, pe voi Silindu-vă să transhumați Printre străini, flămânzi și goi: Exod de miei sacrificați! Iar cei rămași acasă, duși Cu voi și cu Păstoru-n gând, Sunteți o turmă de Iisuși Pe cruce răstigniți
FI-VĂ CRĂCIUNUL FERICIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341515_a_342844]
-
odat'. Îmbălsămând trudita-ți neodihnă, Sărutul meu e binecuvântat - Iubirea-i flutur, bobul de odihnă Din albul pur de crini, neîntinat. NE-AM ZĂLOGIT ÎN CLOPOTE DE CEARĂ Ne-am zălogit în clopote de ceară Cu gând pribeag pe un tăpșan cu frezii, Sub vraja lirei freamătă aezii Ce dulci miresme peste noi coboară! Luciri de-argint pe mantia zăpezii Când tremurul din cetini ne-nfioară Sobor de fulgi timizi, pe-obraz de seară Încătușând durerile-n ardezii. O penitență stranie ne
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
spațiu suficient de mare pentru a nu deranja pe nimeni și cum mai erau și alți copii de vârsta lor cazați cu părinții în aceeași pensiune, imediat s-au organizat două echipe mixte de băieți și fetițe iar gălăgia de pe tăpșanul de lângă vilă transformat adhoc în teren de fotbal, a scos pe terasă la o bere mulți dintre oaspeții maturi ai pensiunii, deveniți spectatorii micilor sportivi. Terminând cu aranjarea bagajului în dulapuri, cei doi profesori fiind la rândul lor atrași de
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342104_a_343433]
-
rogojină întinsă printre rafturile unei biblioteci comunale unde bibliotecara era plecată la păscut vaca. - Muuuu!!...Îți creiem atmosferă, dacă vrei! - Ei, nu vrea! Nu vedeți cât de neinspirat e? Trage-ți o povestire nene cu temă rurală! La țară, pe tăpșan, ceva folcloric cu idilă plângăreață. - Ai putea pune titlul “Cu bibliotecara, la păscut vaca”. - Că bou avem, oricum. Țac-pac! M-a prins flama. Din această cauză nu vedeam unde este animalul ce aparținea comunității semnelor de punctuație. Mă uitam în
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
acuratețea și autenticitatea lor. În primul rând a imortalizat familia sa prin creațiile; Mama, Tata, Bunicii. Sunt prelucrate în versuri lucrările din viața satului precum; La treierat, dar și locurile pe care autorul a dorit să le prezinte cititorilor precum; Tăpșanul. Nu este uitată Școala, cu acei slujitori care i-au pus condeiul în mână, sau l-au atenționat că pentru viață trebuie să fii bine pregătit. Ca viața satului să fie cumva întregită sunt prelucrate sărbătorile cu obiceiurile specifice precum
ANONIMUL DUMITRU VIZITEU UN TALENT NECUNOSCUT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342336_a_343665]
-
ridica gunoiul menajer pe care oamenii îl scoteau în fața porților. Obicei oarecum nou și urban pentru că, înaintea acestei măsuri de preluare organizată a resturilor menajere, străzile mărginașe aveau fiecare propria lor „groapă de gunoi”, de regulă o fundătură sau un tăpșan năpădit de buruieni, unde se aruncau toate deșeurile și lucrurile nefolositoare. În mahalaua Hărbăriei un astfel de loc era așa numita „Cărămidărie”, un teren plin de scobituri și tranșee, pentru că de acolo se săpa argilă pentru sobe sau pentru unsul
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
armatei române, a fost repartizat la o unitate militară din Drobeta Turnu Severin, așa că împreună cu iubita lui soție, s-a prezentat în scurt timp la post. Visul Mariei de a merge la o facultate a rămas deocamdată țintuit acolo pe tăpșanul unde s-a desfășurat prima întâlnire cu Victor. A fost doar un vis și așa s-a întrerupt. Acum era doar o soție de ofițer și atât, absolventa unui liceu agricol. Nu știa că fericirea sa de a se căsători
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343122_a_344451]