254 matches
-
prevăzut, așa că ieri pe la ora 7.30 ajunsesem abia prin defileul Jiului. Am hotărât să campam pe lumină: am continuat să mergem pe ruta Vulcan-Lupeni-Uricani, dar după Câmpu lui Neag am luat-o pe un drum lateral în căutarea unui tăpșan unde să ne oprim. Drumul s-a transformat repede într-o poteca abruptă și noroiasă, așa că am putut să testez pentru prima dată calitățile Hilux-ului. S-a comportat impecabil și asta mi-a dat o stare de siguranță pentru drumurile
Prima noapte sub cerul liber by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82591_a_83916]
-
fericit cu cel religios în poemul: “Biserici vii” - un fel de pastel de o frumusețe copleșitoare: “Ți-aduc în dar boabe de rouă, / Cățuia zorilor de zi, / În templul vechi, suflarea nouă / În giuvaer de păpădii - // Ți-aduc în dar tăpșanuri ude, / Cu gălbenele-n verzi icoane - / În dans de stele paparude / Mirese de livezi, Sioane -// Ți-aduc în dar măslini de roade, / Umbrar de râuri în pustie, / Și mirodenii de noroade / Să ți se-nchine, Sihăstrie - // Ți-aduc în dar
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii by http://revistaderecenzii.ro/jianu-liviu-florian-caligrafii-pe-sufletul-inimii/ [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
Taiga - nr. 1 - 33; 2 - 34 Str. Târgoviștei - nr. 1 - 55; 2 - 38; Str. Târgu Cărbunești Str. Târgu Jiu - nr. 1 - 77; 2 - 70 Int. Târgu Ocna - nr. 15 - 27; 4 - 26 Str. Tăcerii - nr. 1 - 13; Int. Tălmaci Str. Tăpșanului - nr. 1 - 37; 2 - 30; Str. Tecuci - nr. 1 - 37; 2 - 40; Str. Teiului - nr. 1 - 53; 2 - 54 Str. Teiuș - nr. 3 - 179; 6 - 228 Str. Teiuș - nr. 1; Bl. 10 Int. Tigveni - nr. 5; 6A Str. Toboșari - nr.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" din Păun este o biserică ortodoxă construită în anul 1812 în satul Păun din comuna Bârnova (județul Iași). Lăcașul de cult se află pe Dealul Păun, ""pe un restrâns tăpșan de deasupra dealului acestuia, unde bătaia vântului din cele patru puncte cardinale e mai puternică decât în toate celelalte împrejurimi"". Biserica a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . După cum relatează
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Păun () [Corola-website/Science/316893_a_318222]
-
acestor stânci se dezvoltă în continuare, unind realitatea cu supranaturalul. Traseu Canton Jepi - Cabană Caraiman/Cabană Babele De la Cantonul Jepi (1960 m) poteca se îndreaptă către V-NV, coborând ușor, după care urcă de-a coasta și iese pe un tăpșan, unde întâlnește drumul ce vine din stânga, dinspre Piatră Arsă (timp de la canton, 10—15 min). Din acest punct spre dreapta (marcaj bandă galbenă), pe sub Vârful Ciocârlia (2056 m), drumul trece curând pe la obârșia Văii Urlătoarea Mare, apoi continuă spre nord
Cabana Babele () [Corola-website/Science/317398_a_318727]
-
este o biserică de lemn construită la începutul secolului al XIX-lea în satul Cârlig (comuna Popricani, județul Iași), la o distanță de 3 km nord de municipiul Iași. Ea se află pe un tăpșan, în partea de nord-vest a satului. În curtea lăcașului de cult se află cimitirul localității. nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004. Biserica „Sf. Prooroc Isaia“ din satul Cârlig este atestată din anul
Biserica de lemn din Cârlig () [Corola-website/Science/320190_a_321519]
-
al Munților Retezat se înalță și astăzi ruinele celei mai mari cetăți cneziale din Transilvania, cetatea Colțului, leagăn și simbol al înfloririi celei mai puternice familii nobiliare românești din Țara Hațegului: Cândeștii. De cealaltă parte a pârâului, pe un mic tăpșan, a fost ridicat un lăcaș de cult ciudat, cu aspect de fortăreață: biserica-monument istoric a schitului actual Suseni-Colț (HD-II-m-A-03460). Așa cum se prezintă astăzi, edificiul este rezultatul unei ample restaurări (reconstrucții), care a avut meritul de a reda biserii înfățișarea de
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
au fost cândva vreo 5 case (bordeie), se găsește un minunat izvor cu apă limpede și rece și care în vremurile de demult curgea mândru printr-un budan din lemn de stejar ce fusese scobit prin ardere. Pe un mic tăpșan din apropiere descopeream resturile unor vase minunate, porțelanuri brodate cu aur, în mica pădurice de salcâm și stejar încă se mai găseau resturi de vită sălbatică, de unde și denumirea. Biserica din sat datează oficial de la 1520, dar este construită pe
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
de teren în urma căreia sătenii și-au pierdut casele, 116 la număr. Aceasta a fost una dintre cele mai mari calamități din istoria județului Gorj de până atunci. Autoritățile i-au mutat pe săteni câțiva kilometri mai încolo, pe un tăpșan al satului Câmpu Mare, care ține de comuna Albeni, unde li s-au ridicat 96 de case însă fără apă curentă și canalizare și fără acte de proprietate. Sinistrații au refuzat să se mute în noile case. Asociația sinistraților a
Seciurile, Gorj () [Corola-website/Science/300468_a_301797]
-
Acolo unde am fost, unde sus pe albastrele tăpșane ale cerului pasc oi albe, bucălate, acolo unde haita cenușiilor, sumbrilor lupi boreali nu poate ajunge, ei și suflarea lor de ghiață rămânând dincolo de crenelurile albe și Înalte până la cer ale zidului Alpilor, acolo se află un vechi castel și
Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
poale se găsește un ochi de stepă cu "Salvia nutans", "Salvia transsilvanica", precum și exemplare rare de stejar pufos ("Quercus pubescens"). Pe brâne și pe versanții domoli din partea superioară apare specia endemică "Onosma heterophyllum" cu "Agropyron cristatum", rare în Transilvania. Pe tăpșanul și colinele din vest, sub râpă, se păstrează asociația "Caricetum humilis" - "Brachypodium pinnatum transsilvanicum" și "Staticetosum tataricae" cu "Centaurea atropurpurea" și multe elemente de stepă caldă sudică. Păduricea din fața râpei este o asociație "Acereto-Tilietum medio-transsilvanicum" și adăpostește feriga mediteraneană "Asplenium
Râpa Roșie () [Corola-website/Science/309505_a_310834]
-
mașinii era mai mică decât ar fi trebuit să fie, dată fiind severitatea pantei, și era așa pentru că plouase, se vedea, cu ceva timp în urmă, astfel că roțile erau frânate de mâlul cleios. De după coama povârnișului, se întindea un tăpșan cu panta ceva mai lină, nu însă atât de lină încât mașina să se oprească și, cum în față se afla o perdea de copaci, foarte apropiați unul de altul, posibilul impact ar fi fost cu siguranță dezastruos. Trebuia ocolită
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
învățătură! Mitsuhide ascultă în tăcere, apoi deodată își ieși din reverie. — Vânzătorule de ace! îl strigă el. Așteaptă! Dar Hiyoshi dispăruse deja în furtună. Alerga prin pădurea întunecoasă, fără a auzi chemarea lui Mitsuhide. Goni până ajunse la un mic tăpșan neted, adăpostit de vânt între copaci. Văzu în jurul său oameni, împrăștiați ca niște cai sălbatici la pășune, unii tolăniți, alții așezați, câțiva în picioare. — Cine e? — Eu sunt. — Hiyoshi? — Mda. — Unde-ai fost? Ești ultimul. Toți ne făceam griji, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
când veneau mai aveau câte o echipă cu tunuri pe care le Împingeau ei cu mâna, ne mai puneau pe noi să Împingem, vedeau că nu aveau nici un folos, ne lăsau dracului În pace. Am ieșit afară din șosea, pe tăpșanul de alături, unde era o casă, puțin mai departe, la vreo sută de metri, cu căsuță de lemn pentru uscat fânul. În Alpi nu se poate usca fânul În claie, că este umezeală prea multă. Am stat acolo noaptea... - Câți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
gresia este dură, dar permeabilă, pe ea se dezvoltă un relief masiv ce se apropie ca înfățișare de cel granitic, evoluând pe calea dezagregării fizice. La baza versanților are loc o acumulare de depozite nisipo-argiloase, alcătuind o trenă sau un tăpșan. În alte condiții se depun grohotișuri. Gresiile cu elemente sau ciment de natură calcaroasă, permit apariția unor forme pseudocarstice (lapiezuri slab dezvoltate, doline, chei, grote). Gresiile argiloase și marnoase pot da alunecări de teren, organisme torențiale. Conglomeratele alcătuite din elemente
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
bucuria și tristețea acelor cuvinte. Omul care construise strategiile tuturor victoriilor lui Ștefan abia deslușea un corp de oaste care mărșăluia la cincizeci de pași. - Nu putem deschide nici o luptă aici, măria ta, reluă căpitanul. Înțeleg că suntem pe un tăpșan care coboară ușor spre un loc unde cursul Trotușului se apropie de cel al Bârladului. Și că din față Înaintează un corp imens de cavalerie urmat de pedestrimea ienicerilor. - Așa e, căpitane, confirmă Ștefan. Și acum s-au aprins focurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
rost. Se ridicaseră, oricum, prea multe Întrebări. 3 august 1476, obcinele Suceviței Foșnetele Însoțeau tropotul ușor al calului de câteva minute. Deși nu se vedea nimeni, pădurea se schimbase. Respira altfel. Era mai vie. Voievodul se opri. Ieșeau Într-un tăpșan luminat de soarele, Încă puternic, al după-amiezii. I se părea că e prea multă lumină, după atâtea zile de mers prin umbra răcoroasă a pădurilor. Privi spre Alexandru, care avea și el aceeași neliniște. Nu se știa cine se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
soarele, Încă puternic, al după-amiezii. I se părea că e prea multă lumină, după atâtea zile de mers prin umbra răcoroasă a pădurilor. Privi spre Alexandru, care avea și el aceeași neliniște. Nu se știa cine se află În jurul acelui tăpșan, dacă erau prieteni sau dușmani, dacă era sfârșitul sau Începutul. Apoi tânărul șopti: - Măria ta... Cred că, dacă ar fi aici, preasfinția sa Daniel ne-ar arde o palmă după ceafă. Păi, ce facem? Mergem mai departe, ori nu mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
primul rând, puseră un genunchi la pământ și scoaseră săgețile. La marginea pădurii se ivi un grup de aproximativ cincizeci de luptători călări. Arcașii lăsară săgețile În jos, căci recunoscuseră, pe mantiile lor albe, semnul scutului și spadei. Călăreții coborâră tăpșanul la trap, se aliniară și Își duseră toți, cu o singură mișcare, pumnul drept În dreptul inimii. - Apărătorii... murmură, admirativ, unul din plăieși. Io credeam că-i numa’ o legendă... Da’ iacătă-i... Unul din călăreți avansă până În dreptul voievodului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
exact în aceeași direcție, ca și când nu-i plăceau decât urmele pașilor mei. Când am coborât spre Bolătău, spre cele trei podețe, ridicate și încălecate peste ramificațiile Șomuzului, mi-a venit, totuși, un gând salvator: aș putea strânge laolaltă oile pe tăpșanul de după primul podeț, să treacă încet, cât mai pe îndelete, peste celelalte două mai mici, mai înguste ca un fel de strungă; și cu cât și-ar fi încetinit ele trecerea, cu atât aș fi căpătat un avans bunicel, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai ortoman și-are singur carne cât două oi bune! N-am să-i dau prilejul să se înfrupte din cărnița fragedă de băiet...! Și, zis și făcut! Trec oile de primul podeț. Le opresc și chiar le împrăștii pe tăpșanul de-alături. Trag niște crengi uscate și le pun de-a curmezișul, făcând din ele un fel de opreliște improvizată, la intrarea pe cel de-al doilea podeț. Iar eu? Îl iau pe Ursu cu mine! Mă strecor printre oi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
orătănii, se înșirau de-o parte și de alta a drumului. Din loc în loc, pâlcuri de copii, femei și bărbați se îndreptau spre centrul satului, la școală, unde câteva afișe din carton anunțau o serbare școlară. În mijlocul satului, în fața unui tăpșan, lângă biserică, se afla școala, o clădire veche, înaltă, dreptunghiulară, cu ferestrele mari, cu acoperișul din tablă zincată. O alee de brazi ducea spre intrare. Lângă peretele de miazăzi, în curtea școlii, era o scenă impozantă și serbarea începuse deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
se retrăgeau din Ardeal... Pe la începutul lui noiembrie... În ce împrejurări? O descos eu, vrând să aflu cât mai multe lucruri despre dânsul... ... Ni s-a comunicat de la primărie, într-o luni, să fiu pe la amiază lângă șoseaua mare, pe tăpșanul din fața prăvăliei, la Sasca Nouă. Că el avea să treacă pe-acolo, venind dinspre Gura Humorului, în drum spre Fălticeni, cu coloana... Că, după intrarea țării în război, în vara lui 1916, ai noștri s-au dus în Ardeal să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
venind prin pasul Prislopului... Ei, și iaca, am luat fetițele de mână și, împreună cu fratele meu, Dumitru a Catincăi lui Diaconescu, ne-am dus tot o fugă, acolo unde ni s-a spus: în Sasca Nouă, lângă șoseaua mare, pe tăpșanul din fața prăvăliei unde, la sărbători, se făceau horele satului. Și-am stat, și-am așteptat, așa, ca la vreo două ceasuri bune. Și-n vreme ce fetele se zbenguiau și nu prea știau ce-avea să însemne în viața lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
timp, iată-ne ajunși la Mănăstirea de măicuțe Șag. E într-o poiană. Un complex de construcții, de formă pătrată, ridicat în întregime din lemn. Bisericuța e în mijlocul acestui patrulater. Parcăm mașina lângă gardul înalt de la intrare unde e un tăpșan pardosit cu pietriș și intrăm. E o ordine, o curățenie și o liniște exemplare. Bisericuța, curată ca un pahar, e proaspăt văruită, acoperită cu draniță și dată cu catran. Măicuțele sunt în trapeză, la masă și rugăciune. Slujba s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]