411 matches
-
de unde plecasem, desigur. Acum știam unde erau păstrate lucrurile astea. Îmi dădusem seama mai devreme, cred, dar, în loc să mă oprească, revelația asta mă făcuse să mă avânt și mai tare în căutări, de parcă ar fi vrut să dovedească cruzimea întregii tărășenii expunând vederii restul casei. Iar când nu va mai exista absolut nici un loc în care lucrurile astea s-ar putea afla, îmi spuneam pe când trăgeam de cutii și dosare, golindu-le pe jos, o să mă duc la etaj și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și nici n-am citit foaia de hârtie. N-am făcut nimic vreme de una, două, trei, patru secunde. În cele din urmă, am închis sertarul, m-am lipit cu spatele de fișet și-am încercat să pricep ceva din tărășenia asta ciudată. Nu era vorba doar de zgomote. Din cea de-a doua zi petrecută în lume îmi imaginasem că încăperea în care mă aflam acum conținea toate informațiile, elementele și imaginile sinelui meu pierdut, o dâră de hârtii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
afecțiune. Poate că sufeream de fuga descrisă de Randle și trebuia să mă întorc din drum, să merg acasă și să-i mărturisesc totul ei sau unui doctor adevărat dintr-un spital, care să pună în sfârșit ordine în toată tărășenia asta. Dar. Dar ludovicianul era real, îl văzusem. Îl văzusem. Și mă tot întorceam la cuvintele Primului Eric Sanderson. Te rog să nu-ți pierzi credința în mine, Eric. Mi-am spus că n-o voi face și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
după derularea evenimentelor, când îți dădeai seama ce ar fi trebuit să urmărești de fapt. Ca și Dorothy, își adusese condurii de rubin cu ea. Spre deosebire de Dorothy, desigur, Scout știa asta. Laptopul lui Nimeni. Laptopul lui Nimeni era cheia întregii tărășenii. Nimeni fusese unul dintre cei mai importanți agenți operativi ai lui Mycroft Ward și, pentru șaizeci de secunde, zi de zi, între 12.21 și 12.22, laptopul lui avea permisiunea de-a se conecta direct la gigantica bancă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Eram inconștient. Încetasem să respir... Să ții mâna întinsă în față o perioadă lungă de timp necesită mult mai multă forță decât te-ai aștepta. Am pus în sfârșit pensula pe noptieră și mi-am frecat fața cu mâinile. Toată tărășenia îmi luase... câte ore? Două, trei? E greu de spus într-o lume luminată electric, dar făcusem ce-mi ceruse doctorul, îmi scrisesem povestea în aer. Îmi era rău. Nu mâncasem de mult, mult timp și, chiar dacă nu-mi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
au bătut joc de mine. Părinții și sora mea povesteau întâmplarea asta la toată lumea, murind de râs, zicând că eram individul cel mai patologic incapabil să păstreze un secret. -Ce drăguț, zise Sigrid. -Pe moment, n-am găsit deloc drăguță tărășenia asta. Eram bolnav de rușine. Atunci s-a născut în mine dorința de a deveni contrariul: campionul olimpic al secretului. -Cum se procedează? -Începi cu lucruri mărunte. Pe drumul spre școală, neștiut și nevăzut de nimeni, muți cu cinci metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
care șampania încetează să mai placă și atunci se trece la vin roșu, whisky, coniac. Noi suportăm toate efectele plăcute ale șampaniei și nici un efect negativ. Am impresia că exercităm unul asupra altuia efectul ametistului. -Ce treabă au ametistele în tărășenia asta? -Ametistul are drept etimologie „care înlătură beția”. I se atribuia această virtute pietrei prețioase în discuție. Pilangiii din Antichitate nu se despărțeau de ametistul lor. -Și avea efect? -Nu cred. În zilele noastre, fiecare are trucul său mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ora asta, dacă vor revoluție o să le dăm noi revoluție, zece, douăzeci de morți, ăștia nu sînt morți, o mie, două mii, așa mai discutăm, asta e diversiunea, cu tine vorbesc Curistule, tu ar trebui să fii la curent cu toată tărășenia. Lasă-te păgubaș, zice Curistul, și chiar de-ar fi așa, unde vrei să ajungi? Eu o să-mi țin gura, din partea mea poți să dormi liniștit, dacă asta vrei să îmi ceri în schimb. Cu tine vorbesc Curistule, repetă Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
figura lui Roja ieșind la iveală mulțumită, scăpată de încă o grijă, în mijlocul întunericului. Pînă acum n-am mai spus-o nimănui, mărturisește Bătrînul uitîndu-se și mai insistent în ochii Poștașului. Poți fi convins că aici se află cheia întregii tărășenii, escrocheria tuturor sistemelor din lume. Singura diferență dintre cele dictatoriale și cele așa zis democratice este că primele fac toate porcăriile pe față, și nu pe ascuns ca cele din urmă, care îți dau doar impresia de libertate. Nici o noutate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
exemplu, la recepție, în momentul cînd îi întinsese cheia de la cameră, recepționerul îi făcuse cu ochiul, ne cunoaștem foarte bine, dom’ Roja, nu-i așa c-ați fost pe Baricadă și dumneavoastră? îl întrebase, să stiți că între timp toată tărășenia de acolo s-a transformat într-un fel de simbol național, începu să se laude. — Nu se poate Delfinașule, încă nu era pregătit să facă pasul ăsta atît de important în viață, începu să se scuze, nu-i venea chiar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vreau să te fac să înțelegi că la un moment dat o să fii prins între focuri, între ciocan și nicovală. Dar încă mai ai de ales, îi suflă. — Ascultă, vrea să afle Comandantul, chiar așa de tare te înfierbîntă toată tărășenia asta, încît ai ajuns să te umilești în fața tuturor și din cauza pasiunii să uiți de onoare? — Da, recunoaște Regizorașul. E ca și cum ai face un film de acțiune și ai folosi muniție de război adevărată. Doar așa totul poate să pară
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trebuie, nu ceea ce vrei, spune Curistul, gîndindu-se la rapoartele lui scrise citeț. — Dacă vreți să coborîți din mers, n-aveți decît, eu n-o să opresc pînă nu-mi spuneți de-a fir a păr despre ce-i vorba în toată tărășenia asta, se rățoiește taximetristul. — Să nu spui că ai de gînd să ne sechestrezi în mașina dumitale, zîmbește Părințelul. — Cînd crezi că l-ai pierdut cu totul, cînd vrei s-o lași baltă și să-ți plîngi de milă că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
așa se întîmplă, la început îți spui că a fost doar un accident, că cel mai bine e să nu-i dai nici o atenție ca și cum nici nu s-ar fi întîmplat. Însă spre surprinderea ta, la scurt timp după aceea tărășenia începe să se repete, să capete o anumită frecvență, încît pînă la urmă riști să te obișnuiești cu ea, s-o consideri ca pe un lucru normal. Uite aici n-am vrut eu să ajung, la resemnare, eu n-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe punctele fierbinți din centru? — Crezi că noi știm? întrebă Bulgarul, ridicîndu-se pe vîrfuri, dînd semne că e nerăbdător să iasă. — Vii cu noi și o să vezi totul cu ochii tăi, completă Croitorașul. Degeaba am încerca noi să ți explicăm tărășenia, că n-o să ne crezi. Numai hotărăște-te repejor, că sîntem deja în întîrziere și nimeni n-o să aștepte după noi. Nimeri într-un ascensor de recuzită fără lumină, care semăna cu o cușcă. Pe măsură ce urca, auzi tot mai clar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu se răcească patul, aruncă femeia peste umăr. Începînd din acea clipă au început frămîntările avocatului și în final a avut loc explozia. Evident că a urmat bătaia, cearta, spectacolul și... împăcarea. Amorezul a ieșit șifonat de tot din toată tărășenia asta. Într-o zi, cei doi soți împăcați, se plimbau tandru, ținîndu-se de mîini. Din spate aud: Așa-i că și ăsta, al doamnei, era iresponsabil de... Avocatul se întoarce și, iritat la culme, îi arde o palmă femeii. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
am făcut niște socoteli..., se apucă el să-i destăinuiască lucrul care se pare că-i stătuse pe inimă și pe limbă, glăsuind în șoaptă, de parcă prin preajmă un dușman nevăzut ar fi stat să-i asculte. Uite cum vine tărășenia... Eu mă gândesc mă bate gândul, de! să cumpăr așa, vreo șase pogoane bune de pământ p-aci și să-l trec pe numele vostru, ca să nu bată la ochi... Că ăștia sunt cu ochii pe noi, ca niște încornorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu este nici pe departe străină de necazurile ce l-au copleșit. Atitudinea față de el în împrejurarea dată, limbajul la care a recurs și lexicul utilizat i-au întărit această convingere fără putință de tăgadă. Totodată, a înțeles că întreaga tărășenie se încheie cu un mare fâs și cu o sumedenie de lucruri impardonabile ce-i vor afecta imaginea de funcționar la Sfat. Tot pe moment a realizat că cei doi colegi, suspect de binevoitori, care s-au oferit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
discuția. Lasă vrăjeala, Cipriane! Mai nimerit ar fi să povestești care-i treaba cu nevasta pădurarului, cu pensia super, cu votul pentru binele țării de care numai tu ai parte... Că de fantasmagoriile și de bâlbele tale, dobândite după acea tărășenie, sîntem sătui până-n gât! Cotarlă ordinară ce ești! Ia-ți bastonul și plimbă ursul, excelență! Aista-i mesajul nostru pentru Înălțimea Voastră, Cipriane! îl atenționau pensionarii de rând, în timp ce doamna îl toca mărunțel: Asta ți se cuvine! Atâta meriți! Craiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să meargă la carogentă! Porcanu! Curvili mâni-sa odată! * * * Scăpat destul de ieftin din confruntarea cu tata, derbedeul și golanul a poposit în satul vecin la prietenul său Ursulescu, student și el, dar la Agronomia ieșeană, căruia i-a povestit întreaga tărășenie. Dar de ce ai procedat așa, Silviu dragă? Din mai multe motive... În primul rând pentru că oricum nu puteam evita chelfăneala, că el tot afla din adresa ce urmează să sosească de la facultate. Așa că eu mi-am zis să-l pregătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să i se dea numai ciocanul, și nu cel de aur, ci un baros de fontă, ca să aibă mereu în vedere felul în care au fost sacrificate atâtea animale. Îngrozit de cele auzite, tovarășul prim-secretar a conchis: Urgent stopăm tărășenia! Cu așa experiențe compromitem până și ideea de socialism. În loc să-l consolidăm, noi îl demolăm! Cât p-aci era să intrăm cu toții într-un găinaț cât el de mare și nu ne mai spălam nici cu toată apa Sucevei! Aci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
așteaptă performanță, ci doar devotament, statul ajunge să plătească în plus și pentru translator, și pentru familie, să implice reprezentanțe străine în consilieri gastronomice și să o excedeze pe secretara Ambasadei Olandei, care mi-a povestit, uluită și resemnată, toată tărășenia. Homo ethicus și contradicțiile sale Întâi vine haleala, pe urmă morala. Bertolt Brecht În lumea civilizată contemporană, poziția deținută de vechiul homo religiosus este la nadir, prestigiul acestuia fiind subminat de autoritatea impusă de axiologia complexă și, după cum voi arăta
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
spune-mi odată, că nu mai știu ce să fac. De atâta solicitare nervoasă, s-a ridicat nivelul tăriei peste normal, aburii mă presează și simt că urmează să mă volatilizez în atmosferă și împrăștii toxine peste tot și cine știe ce tărășenie mai iese, se tot tânguia Alcoolul. -Uite ce trebuie să faci, dar imediat, i-a propus Ceaiul. Toată cantitatea pe care o ai să o supui distilării, ocazie cu care toxinele vor fi eliminate, nu în totalitate, și ceea ce rezultă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Îi apăra torsul de eventuale tăieturi și Înjunghieturi, și cu lama scurtă de parlagiu ascunsă În carâmbul uneia din cizmele lui vechi, cu tălpi comode și uzate care Îi Îngăduiau să simtă bine pământul sub picioare când avea să Înceapă tărășenia. Să-l ia naiba pe nebunul care spada și-o descinge... Începu să recite printre dinți, ca să-i treacă timpul mai ușor. Murmură și alte fragmente din Fuenteovejuna a lui Lope de Vega, care era una din dramele lui preferate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe ce să-i căsăpească. Prin urmare, chiar că nu-și putea Închipui de ce credea fantele acela c-o să-și deșerte inima În fața lor. La drept vorbind, oricât de mult ar fi vrut să afle ce mama naibii era toată tărășenia aia, căpitanul Începu să se gândească dacă n-ar fi mai bine s-o ia din loc. A intra pe terenul Întrebărilor și explicațiilor nu era ceva care să-i convină. Deloc. Și-n plus putea apărea cineva: poterași făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pauze Între ele, neslăbindu-l din ochi pe noul venit. Acesta stătea În picioare, ascultând, și din când În când furișa câte o iute privire spre Diego Alatriste. Căpitanul se ținea deoparte, Întrebându-se cum naiba se va termina toată tărășenia. Vorba ceea: adunare de ciobani, oaie moartă. Sau pe punctul de-a fi belită. Olivares nu mai vorbea, ci aștepta răspunsul. Luis de Alquézar Își drese glasul. — Mă tem că nu voi fi de mare folos Înălțimii Voastre, zise, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]