87 matches
-
Pisandru, Evrilad, Elatos, Evridamas, încă 58 din Dulichiu, 24 de curtezani din Same, 20 din Zachintor și 12 din Itaca, neuitând de Ctesips, Angelaos, Eodos, cu toții peste 100 de concurenți încurajați de cântărețul Fremium aproape orb, așa cum fusese cândva și tătâne-său, bătrânul Zeilor, Homer. Cele 37.800 de cavități olfactive pe care le poseda profesorul înregistrau fiecare unduire parfumată ale Penelopei, aleasa inimii tuturor pretendenților. Magnetizat de frumusețea ei, trântorul Moș Eveniment se avântă ca o săgeată printre legiunile adversarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
meleagurile bogate ale Moldovei, tocmai din Fanarul Stambulului. Cu așa pază, domnul își adusese și familia, slujitorii de taină, încercând ca nimeni să nu ducă dorul Ieșilor. Numai Alexandru Coconul era trimis să slujească în Țara Românească, domnind după povețele tătâne-su și sub privegherea mitropolitului Anastasie și a maicii sale Arghira. Țigăncile lustruiră podelele și înfășară paturile, coșarii curățară hornurile, alungând cucuvelele, care-și făcuseră cuib tocmai acolo, baba Saveta, pităreasa Curții, cumpărase, de la Franț, spoitorul cel neamț, toate blidele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să-l laude conducătorul cetății Sucevei. Vreau să te ajut în împlinirea dragostei tale! Dar eu nu iubesc decât pe Domnul! Vorbe mari, diece! Te-am zărit aseară sărutând doi ochi albaștri de copilă neprihănită. Și tare mă tem că tătâne-su nu știe! zâmbi hatmanul. Cinstite hatmane, n-o să poți pune stavilă iubirii a două suflete nevinovate! murmură rugător tânărul slujbaș. Ba dimpotrivă, am hotărât să v-ajut! O s-o răpești mâine noapte pe domnița Catrina și-ai s-o
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în galop poștașul. „Ci grabî așa mare a fi având moș Bălăuță?!? se întrebă Anton mirat, pentru că nu l-a văzut galopând așa niciodată. Și, o presimțire rea i se prinse de inimă ca o gheară. - Să trăiești, măi Antoane. Tătâne-tu, Toma, i-acasă? și fără să aștepte răspunsul, ștergându-și fruntea de nădușeală, îi întinse un plic sigilat, zicându-i: Îț‟ aduc o depeșă, măi! Anton a rămas înțepenit, așa cum l-a prins vremea. Inima îi bătea în piept
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cunoștea... știa la ce să se aștepte, și, era prea sigur pe mâna și pe ochiul lui; dar, întâlnirea cu turcu era altă treabă... - Apăi, măi Antoane, eu m-oi duci, că mai am mult di umblat!... Sănătati lu‟ Toma, tătâne-tu! Bătrânul Toma stătea în ceardac, rezemat de dereg șî aștepta.. Anton își mai aruncă o dată privirea pe „Ordinul de chemare“, și, parcă, abia acum îi pătrunse înțelesul... Ograda, casa, pământul... pădurea... se porniră să se legene, iar văzduhul limpede
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ușurel, și te privește cu ochi senini. - Mama o murit cu mânie pe mine... Tata, tot nu vrea să mă ierti!... povestește ea cu zgârcenie, și zâmbește trist. Tace dintr-o dată, cu sfială, și se uită într-o parte. - Toma, tătâne-su, îi om hain la suflet, încî mai țâni mânii!... Intră în vorbă bătrâna, oțărâtă de parcă a băut oțet. Câte-o datî, mai vini pe‟ici, sî-ș‟ vadî nepoți‟, da‟ ș‟atunci cu ochi răi, ca adus de-un nour
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Ilie... În seara aceea, din luna lu‟ cuptor, fără să fie rugat, se pomeni povestind... -...Deo săptămână înduram soare... începu elcu glas tremurat. Răsuci o țigară, în foița subțire... și‟i întinse punga, din piele de oaie, cu tabac lui tătâne-su, bătrânul Toma. Asta însemna că povestirea avea să dureze... ...Cum spuneam... de-o săptmană înduram, numa‟ colb și soare.. Nici măcar o adiere de vânt... Zăpușeală mare, mare zăpușeală, fără o fărâmă de nour... Cerul, parcă blestemat, rămânea tot gol
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a supraviețuit datorită dezinteresului călugărilor greci care o administrau”. Astăzi aș mai adăuga faptul că temelia pe care a fost zidită actuala bisericuță era mult mai largă. Aspectul te duce la gândul hazliu că un copil chisnovat a încălțat ciubotele tătâne-su. ― Hai să vedem ce e scris în suretul după hrisovul lui Ieremia Moghila voievod din 1606 luna mai 25: ― În acel suret găsim: “Facem cunoscut cu această carte a noastră... că au venit înaintea noastră și înaintea întregului Sfat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nouă astăzi, murmur fără să-mi pot controla echilibrul. Patinez și ajung pe jos, cu pachetele de cărți răspîndite în jur. Rugăciunea n-a fost auzită. Dețin al optulea roman publicat pînă-n obșpe ani de o elevă, pe bani de tătîne; îl am pe prozatorul cu fraza cea mai lungă, numa' bun să intre-n Cartea recordurilor. Posed doi eseiști, la alegere: unul deconstruiește, altul iluminează, turnînd în discurs și-o țîșnitură de sifon patriotic. Al meu e și volumul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
LUI HARAP-ALB p. 79, r. 5 6: „eu cred că mie mi se cuvine această cinste, pentru că sunt cel mai mare dintre frați” respectarea unei reguli nescrise de succesiune a puterii familiale, supunerea la regulile tradiției; r. 16: „sărută mâna tătâne-său” exprimarea respectului pentru părinte ca un ritual străbun de primire a binecuvântării; nerespectat, acesta atrage după sine ispitele; r. 19: „vrând să-l ispitească " testarea calităților fiului de către părinte, privită nu atât ca o neîncredere în forțele sale, ci
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
fire să se facă vițele, juninci și vaci în cele din urmă." (Ioan Slavici, Păcală în satul lui) (b) "Adesea ieșea Aleodor la vânătoare ca să-și petreacă ceasurile ce-i prisosea de la trebile împărăției. El ținea minte ce-i spusese tătâne-său și se silea să-i păzească cuvintele cu sfințenie." (Petre Ispirescu, Aleodor Împărat) (c) " Se vede că ce-a orânduit D-zeu minte de om nu poate să desfacă, încheie moșneagul luând cu degetul din usturoi și gustându-l
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
fost odată ca niciodată o fi fost ca și astăzi... și ce este astăzi va fi odată ca niciodată..." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Poveste) (g) "Ei, căluțul meu, când ai ști tu în ce necaz am intrat! Sfânt să fie rostul tătâne-meu, că bine m-a învățat! Așa-i că, dacă n-am ținut seamă de vorbele lui, am ajuns slugă la dârloagă și acum, vrând-nevrând, trebuie s-ascult, că mi-i capul în primejdie?" (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (h
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]