611 matches
-
Utschthal din Austria și Utsjoki din Finlanda. S-ar putea spune că toate aceste denumiri provin dintr-o rădăcină comună “uci”. Walter Scheiner afirma într-un articol dintr-o enciclopedie că denumirea de Ucea ar proveni din limba turcă sau tătară și trebuie pusă în legătură cu celelalte denumiri amintite. În Polonia există chiar o regiune întreagă denumită Uci. Explicarea etimologică, toponimică, istorică și relațională a numelui de Ucea rămâne pe seama specialiștilor. În București există „Strada Ucea“, din care se desprinde „Aleea Ucea
Ucea de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300976_a_302305]
-
Backmund" a editat așa-numitul "„Catalogus Ninivensis”", care conține o listă a tuturor mănăstirilor premonstratense din Ungaria și Transilvania. 1234 corespunde cu anul în care abatele Fredericus cunoaște "„Claustra Sororum «in Hungaria assignata est paternitas» Dyocesis Cumanie Corona”". 1241: Invazie tătară, prilej cu care este cucerită cetatea Șprenghi, ale cărei începuturi nu se cunosc (cel mai probabil pe locul unui vechi castru roman). După retragerea tătarilor se construiește la poartă un turn hexagonal pentru apărare. Cetatea a fost distrusă două secole
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
mongolilor și ajutorul acestora în lupta împotriva invadatorilor din vest, care, sperând să se folosească de prăbușirea puterii rușilor după invazia nomazilor, încercau să cucerească noi teritorii în răsărit. În ciuda acestui fapt, urmașii lui Nevski s-au răzvrătit împotriva dominației tătare, deoarece invaziile mongolilor în principatele rusești au continuat pe tot timpul existenței Hoardei de Aur, provocând uriașe devastări. Influențele mongolilor asupra rușilor s-au cunoscut în special în ceea ce privește tacticile militare și dezvoltarea drumurilor comerciale. În timpul ocupației mongole, Principatul Moscovei și-
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
o jucătoare profesionistă de tenis din Rusia. A ocupat timp de 26 de săptămâni fotoliul de lider în clasamentul mondial WTA. Este sora mai mică a fostului lider mondial, Marat Safin. s-a născut la Moscova, din părinți de naționalitate tătara. Mama sa, Rauza Islanova, fostă campioană de tenis la juniori, era antrenoare la Clubul de tenis Spartak, iar tatăl său, Mihail Safin, era directorul clubului. Astfel că a început să joace tenis încă de la trei ani, iar la opt ani
Dinara Safina () [Corola-website/Science/316439_a_317768]
-
(în limbile mongola: "Altan Orda"; tătara: "Altın Urda"; turcă: "Altın Orda";; rusă: "Золотая Орда") a fost un stat mongol - iar mai tarziu turcic - care ocupă întinse teritorii din Rusia, Ucraina și Kazahstan, stat apărut după dezmembrarea Imperiului Mongol și anii 1240. În perioada de maximă putere
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
Hoardei de Aur. După asasinarea lui Geanibek, Hoarda a trecut printr-un război civil care a durat decenii. În penultimul deceniu al secolului al XIV-lea, mai multe state - Horezm, Astrahan și Cnezatul Moscovei - au încercat să scape de dominația tătara. În același timp, ținuturile de la cursul inferior al Niprului au fost anexate de Marele Ducat al Lituaniei și de Regatul Poloniei. Generalul tătar Mamai, stăpânul Hoardei Albastre, însă fără să fi avut învestitură că han, a încercat să reimpună autoritatea
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
hanate: Hanatul Siberiei, Hanatul Qasim, Hanatul Kazanului, Hanatul Astrahanului, Hanatul Kazah, Hanatul Uzbek și Hanatul Crimeii. Niciunul dintre aceste hanate nu era mai puternic decât Marele Cnezat al Moscovei, care, după marea așteptare de pe râul Ugra, a scăpat de dominația tătara până în anul 1480. Toate cele șapte hanate au fost în cele din urmă anexate de Moscova, incepand cu Astrahanul și Kazanul. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, Siberia devenise o provincie a Rusiei, iar descendenții hanilor au intrat în servicul
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
ce a purtat inițial hramul Sfântului Adalbert, episcop de Praga și cel ce l-a botezat pe Ștefan. În secolul al XII-lea, catedrala a fost distrusă în urma unui incendiu, fiind apoi reconstruită. Edificiul a reușit să supraviețuiască marii invazi tătare dintre anii 1241-1242, dar în anul 1304, catedrala și castelul din Esztergom au fost distruse de către Wencelasus al III-lea, în urma unei dispute pentru succesiunea la tron. Mai târziu, în secolele XIV-XV, arhiepiscopii din Esztergom au reconstruit catedrala, au înfrumusețat
Bazilica din Esztergom () [Corola-website/Science/333030_a_334359]
-
se află în tranziție spre democrație va continua să publice în ziare cea mai mare parte a vieții ulterior a folosit numele tatălui ca al doilea nume pentru a nu se crea confuzie între cei doi este distrus în timpul invaziei tătare dar a fost reconstruit foarte repede a abordat mai multe genuri literare teatru proză scurtă roman poezie istorie literară memorialistică candidații pentru stimularea talamică sunt pacienții cu tremor rezistent la medicație și cu rigiditate și bradikinezie minime acesta propunea crearea
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Simion Dalia - Judecătoria Drăgășani - Baciu Rosita-Elisabeta - Judecătoria Horezu - Brogoslov Mihaela - Crișan Valentina - Fulga Violeta - Tribunalul Harghita - Lorincz Szidonia - Judecătoria Miercurea-Ciuc - Erdos Iuliu - Judecătoria Toplița - Mureșan Alexandrina - Judecătoria Ploiești - Botez Andra Corina - Pigui Cristina - Scheau Cristina - Stanciu Violeta - Tătara Atena-Cristina - Judecătoria Vălenii de Munte - Român Cristina - Judecătoria Buzău - Anton Ana-Maria - Jilavu Clara-Magdalena - Judecătoria Târgoviște - Leordean Adriana-Liliana - Nica Luiza-Mihaela - Popoiag Elena-Carmen - Judecătoria Găești - Nae Ileana-Alina - Judecătoria Pucioasa - Luca Valeria. B. PROCURORI - Parchetul de pe lângă Judecătoria Albă Iulia - Corodeanu Adela-Minodora - Parchetul de pe lângă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/118349_a_119678]
-
folosind același procedeu, darurile bogate, s-a adresat hanului tătar din Karakorum (Mongolia), Munke, solicitându-i o cooperare militară. Tratativele au fost purtate de un călugăr franciscan, Guillaume Rubruquis, și ele s-au soldat în 1253 cu o alianță franco tătară, prima alianță de acest fel, scopul ei fiind distrugerea califatului de Bagdad, a Alepului, Damascului și a califatului egiptean, un plan de luptă, după cum se vede, de mare anvergură, ce însemna o abatere evidentă de la idealul de cruciadă. O solie
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Clujul a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1167, sub denumirea "Castrum Clus". Mari grupuri de coloniști sași s-au așezat în cetatea Clujului în timpul regelui Ștefan al V-lea al Ungariei, după decimarea populației orașului în timpul atacurilor tătare. În data de 19 august 1316 regele Carol Robert de Anjou a răspuns solicitării comitelui clujean Stark și a acordat așezării statutul de oraș ("civitas"). Clujenii obțin dreptul de a-și alege liberi judele ("villicum"), cu putere de a judeca
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
teritoriul de astăzi al comunei Sânpetru din județul Timiș. Abația a fost întemeiată de călugării de la Pontigny, Franța, în anul 1179. Biblioteca acestei mănăstiri este prima bibliotecă atestată documentar pe teritoriul actual al României. Mănăstirea a fost distrusă la invazia tătară din 1241 și reconstruită ulterior, apoi ruinată în timpul ocupației otomane. Urmele mănăstirii au fost identificate în partea de vest a localității Igriș. A fost ctitorită în anul 1179 de Ana de Châtillon, prima soție a regelui Béla al III-lea
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
de Châtillon, ctitorii mănăstirii, precum și al soției sale, Yolanda de Courtenay, fiică a împăratului latin al Constantinopolului, Pierre d'Auxerre, decedată în 1233. Așezământul monahal a fost asediat și distrus, iar biserica și mormintele regale profanate în cursul marii invazii tătare din anul 1241. Distrugerea mănăstirii a fost descrisă de călugărul Rogerius din Benevento, Italia. <br> În 1241 invazia mongolă a forțat numeroase familii din împrejurimi să se refugieze în abație, însă invadatorii au masacrat întrega populație. La scurt timp după
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
și la începutul anului următor a avut loc o serie de întâlniri oficiale și semioficiale între ambasatorul german în Turcia, Franz von Papen, și alți câțiva oficiali germani cu responsabili politici turci, printre ei aflându-se generalul turc de origine tătară H.E. Erkilet, un susținător al cauzei panturcice. Printre cei care au avut convorbiri cu reprezentanții naziști în Turcia s-au mai numărat generalul Ali Fuad Erdem și Nuri Killigil (Nuri Pașa), fratele lui Enver Pașa. Dacă generalul Erkilet a fost
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
un statut special printre populațiile provinciei, iar civilizația lor a putut supraviețui în cadrul unor puternice comunități de țărani, de meșteșugari și de comercianți. Atât secuii cât și sașii fiind situați într-o regiune aflată constant sub amenințarea invaziilor otomane și tătare, ambele comunități de grăniceri și-au construit fortificații de diverse mărimi. Orașele cele mai importante au fost fortificate în întregime, iar în localitățile mai mici, sate sau târguri, s-au construit fortificații în biserici (mai exact, bisericile au fost construite
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
Moldaviae" (Descrierea Moldovei), scrisă de către voievodul cărturar Dimitrie Cantemir în limba latină în perioada 1714-1716. Este descris acolo astfel: ""Cartal, așezat pe Dunăre, la vărsarea Ialpuhului, față în față cu Isaccea, o cetate fără însemnătate"" . Denumirea satului provine din limba tătară și înseamnă vultur (șoim). Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și
Cartal, Reni () [Corola-website/Science/317904_a_319233]
-
Iași, printr-un act din 8 aprilie 1672 i-a mai dăruit întregul teritoriu cuprins între pârâul Socola, Vlădiceni și înălțimea de la obârșia Vasluiețului. Istoricul Nicolae Iorga presupune că Mănăstirea Clatia ar fi fost nimicită de pârjolul făcut de hoardele tătare în anul 1711, după războiul ruso-turc din același an, când domnitorul Dimitrie Cantemir a luat calea Rusiei. După dispariția acestei mănăstiri, toate bunurile sale au trecut la Mănăstirea Dancu. În anul 1812, Spiridon Papadopol și soția sa Ruxandra, împreună cu fiica
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Păun () [Corola-website/Science/316893_a_318222]
-
unui cod al culorilor folosit pentru desemnarea punctelor cardinale. Tătarii ar fi denumit regiunile Ruteniei: „albă” (Ak-Urus) zona de vest, „neagră” zona de nord și „galbenă” sau „aurie” zona de sud. Această ipoteză se bazează pe similitudinea cu denumirile hoardelor tătare: „Hoarda Albastră” (estică) și „Hoarda Albă (vestică). Istoricul Nikolai Karamazin a descoperit că denumirea „” a fost folosită încă din 1135 într-un letopiseț din Rostov, care se referă la Cnezatul Vladimir-Suzdal. Într-un manuscris din a doua jumătate a secolului
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
de Nistru. Muntenia și Dobrogea au fost un culoar de trecere al popoarelor migratoare, trecerea goților și bulgarilor lăsând suficiente urme, apoi invaziile cumane care pun chiar bazele unui stat Cumania neagră ce cuprindea mai ales Moldova cu Muntenia și tătare (care stăpâneau îndeosebi zonele de câmpie din Muntenia și Moldova la momentul pomenirii voievodatelor lui Litovoi, Seneslau, Ioan și Farkas (Lupu) în diploma cavalerilor ioaniți. Toate aceste năvăliri au dus la menținerea unei populații stabile destul de reduse în zonă. Populația
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
ajuns aici odată cu Hoarda de Aur; mai sunt încă folosite în Mongolia și în Tibet. În epoca țaristă și în cea sovietică, istoriografia oficială a propus, pentru cât mai multe așezări moldovenești, denumiri și etimologii provenite cu precădere din limbile tătară și slavă, bunăoară Cahul pentru Frumoasa sau, aici, "tembosarî" însemnând „dîmburi galbene”, sau "dub" însemnând „stejar”. Legenda locală, deformare a studiilor lui Ion Casian Suruceanu, susține că aici Nistrul ar fi fost traversat de un pod din luntre de stejar
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
mai mare oraș din Republicii Tatarstan, Federația Rusă. Cu o populație de 1.143.535 de locuitori, este al optulea oraș ca mărime din Rusia. Orașul este atât un centru comercial major cât și centrul cel mai important al culturii tătare, situat la confluenta râurilor Volga și Kazanka ("Qazansu" în tătară) în Rusia centrală europeană. Originea numelui nu este certă. În traducere literară, cuvântul tătar “qazan” înseamnă cazan sau boiler. Se poate sa fi derivate din cuvântul “qazğan” care înseamnă dig
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
populație de 1.143.535 de locuitori, este al optulea oraș ca mărime din Rusia. Orașul este atât un centru comercial major cât și centrul cel mai important al culturii tătare, situat la confluenta râurilor Volga și Kazanka ("Qazansu" în tătară) în Rusia centrală europeană. Originea numelui nu este certă. În traducere literară, cuvântul tătar “qazan” înseamnă cazan sau boiler. Se poate sa fi derivate din cuvântul “qazğan” care înseamnă dig. “Qazan” este, la origine, numele unui instrument special de gătit
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
fel de covată). Se crede că orașul Kazan este numit după acest obiect datorită amplasării sale geografice, similar cu el; orașul este amplasat în forma literei U (într-o depresiune). O altă legendă, mai romantică, vorbește despre povestea unei prințese tătare pe nume Söyembikä care a scăpat o farfurie de aur (qazan) în râul care traversează orașul. O altă legendă se referă la prințul bulgar Khusan (Хусан) după care a fost numit orașul. Există disputa că orașul Kazan ar fi fost
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
care era în acele vremuri condusă de către Ivan cel Groaznic, iar majoritatea locuitorilor au fost măcelăriți. În timpul guvernării lui Alexander Gorbatyi-Shuisky, cei mai mulți rezidenți tătari au fost omorâți, reprimați sau creștinizați în mod forțat. Moscheele și palatele au fost distruse. Populația tătară care a supraviețuit a fost mutată la 50 de km depărtare de oraș, iar locul lor a fost luat de fermierii ruși și soldați. Tătarii care se aflau în serviciul militar rus au fost mutați în cazarma tătară Bistäse, situată
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]