944 matches
-
lume trăim? Veneau rușii, femeie! Pe Mircică, mai treacă, meargă, îl puteau trimite la Brașov, dar cum să mai bagi la internat o fată pe vremurile astea? Cu o zi înaintea plecării la Brașov, ii spune el fetei sale că, tăticule, te dau aici să faci școala în particular, că pe-acolo nu mai știm ce-o fi. Tîntul de Mircică sare și el să rămînă acasă unde era mai bine decît la internat. De-abia cînd o vede pe sora
Internatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7192_a_8517]
-
Cristina Alexandrescu Viața lui Mircea Radu urmează să se schimbe în totalitate în următoarele luni. Mircea Radu urmează să devină tătic pentru prima oară, astfel că emoțiile sunt și mai mari, atât pentru soția sa, Raluca Olaru, care se află în ultimele luni de sarcină, cât și pentru bebelușul care stă să vină pe lume, scrie libertatea.ro. Soția lui Mircea
Viața lui Mircea Radu urmează să se schimbe în totalitate. Vezi de ce by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72231_a_73556]
-
pozitivi. Aici, în cadrul expoziției, am ales să reprezint acestă marcă de autoturism, pentru că îmi place. Dețin un astfel de autoturism, personal, și este o plăcere să îl conduc", a spus Nicoleta Luciu, conform Libertatea. Copiii au asaltat-o pentru autografe, tăticii cu privirile, iar femeile nu au ratat ocazia să o felicite pentru siluetă și să o întrebe cum a reușit să slăbească după ce a dat naștere tripleților.
Nicoleta Luciu a uimit cu silueta ei. Cât a slăbit vedeta - FOTO by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/72269_a_73594]
-
protejată, iubită și acceptată pentru ceea ce era, avea să ia o altă turnură În momentul În care rămâne Însărcinată, ceea ce pentru „omul vieții sale” Însemna mai puțini bani câștigați de pe urma ei: „... credeam că va fi fericit că urma să fie tătic... credeam că Îmi va spune că mă iubește, credeam că va spune tuturor cât de fericit era... În schimb mi-a reproșat că nu sunt atentă. Trebuia să fac avort pentru că nu puteam să am o sarcină tocmai acum când
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
și nu aș fi știut ce să fac cu atâția bani la 16 ani... Mai târziu am rămas Însărcinată. I-am spus vestea cea mare. Nu a reacționat așa cum mă așteptam. Credeam că va fi fericit că urma să fie tătic. Credeam că ma va strâge În brațe, credeam că Îmi va spune că mă iubește, credeam că va spune tuturor cât de fericit era... În schimb mi-a reproșat că nu sunt atentă. Trebuia să fac avort pentru că nu puteam
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Nu termină Simona acuzele la adresa lupului, că Răducu interveni: Vezi că nu știi!? Ce să știu, scumpul mamei? Mi-a spus mie Ionică, băiatul lui tanti Leonora, femeia care mătură prin grădiniță. Ce ți-a spus? Dacă iezii aveau un tătic al lor, lupul n-ar fi îndrăznit să intre în casa caprei, pentru că i-ar fi fost frică de bătaie... Răducule, asta e o poveste, căută Simona să alunge acest gând care probabil avea în mintea copilului alte adâncimi, putând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lui Răducu. Deși puterea de înțelegere a copiilor pare a fi limitată, nu trebuie subestimați, pentru că adesea ei sunt preocupați de unele probleme majore și spinoase ale vieții. ,, Auzi la ei," își spuse Simona în gând ,,dacă iezii aveau un tătic, lupul n-ar fi îndrăznit să intre în casa caprei să-i ucidă copiii." Băiatul adormi înainte ca mama să termine de citit povestea atât de dragă lui. Simona îl privi cu duioșie, îl sărută și adormi și ea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
găsească un copil în flori? Dragul meu, pentru toate mamele, copiii lor sunt cele mai scumpe și dragi flori. Unii copii sunt răi, vorbesc fel de fel de lucruri, tu nu trebuie să te iei după ei. O fi și tăticul lui plecat undeva... Mai știi...? Apoi, evident marcată de spusele lui Răducu, își strânse ghem șorțul de bucătărie și-l aruncă la întâmplare pe un scaun din preajmă. În clipele următoare, încercă să trateze cele auzite de la puiul ei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Simona se uită la el mustrătoare. Nu era nevoie de cuvinte. Răducu o privi vinovat. Încercă apoi să o distragă povestindu-i mai multe întâmplări din ziua care trecuse. Nu uită însă să-i amintească: Astăzi a venit la grădiniță tăticul Doiniței. Are un tătic înalt și frumos...! E fotbalist! Simona rămase ofuscată. Copilul o privi întrebător. Și al tău e frumos și înalt, chiar dacă nu-i fotbalist. Va veni și ziua aceea când o să-l vezi, o să se joace cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
el mustrătoare. Nu era nevoie de cuvinte. Răducu o privi vinovat. Încercă apoi să o distragă povestindu-i mai multe întâmplări din ziua care trecuse. Nu uită însă să-i amintească: Astăzi a venit la grădiniță tăticul Doiniței. Are un tătic înalt și frumos...! E fotbalist! Simona rămase ofuscată. Copilul o privi întrebător. Și al tău e frumos și înalt, chiar dacă nu-i fotbalist. Va veni și ziua aceea când o să-l vezi, o să se joace cu tine. Acum însă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
bucure de ocrotirea acestuia. Bărbații constituiau pentru Răducu adevăratele modele. Cunoscuse un poștaș, un fotbalist, un vânzător de înghețată, un nene care vindea ziare la chioșcul din centrul orașului... s-ar fi bucurat mult ca unul dintre ei să fie tăticul lui. * Simona își amintea cum într-o zi, când îl aducea pe Răducu de la grădiniță, îl lăsase pe o bancă în fața unei farmacii, doar pentru câteva clipe, timp în care ea voia să-și cumpere un medicament pentru durerile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
îi plăcu modul în care acest copil plin de istețime întreținuse un dialog destul de elevat pentru vârsta lui. Din vorbă în vorbă, văzând că domnul din preajma sa îl acceptase ca partener de discuții, Răducu îi spuse: Nu vreți să fiți tăticul meu?" Domnul rămăsese stupefiat. Când apăru Simona, și-i ceru lui Răducu să o însoțească, băiețelul salută pe amabilul domn și-i întinse mâna pentru a-și lua la revedere, ca între bărbați. Domnul necunoscut răspunse gestului lui Răducu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
înțelesuri, că ea nu-l putu onora decât cu un zâmbet de complezență. Continuându-și drumul către casă, îl întrebă: Ce ai vorbit cu domnul acela din fața farmaciei? L-am întrebat, răspunse Răducu dezinvolt, dacă nu ar vrea să fie tăticul meu. Și el, ce ți-a răspuns? Nimic, doar s-a uitat la mine și mi-a zâmbit. Dacă nu ai fi venit tu, poate ar fi vrut... Bine, scumpule, dar tu ai tătic, nu ai nevoie de altul. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dacă nu ar vrea să fie tăticul meu. Și el, ce ți-a răspuns? Nimic, doar s-a uitat la mine și mi-a zâmbit. Dacă nu ai fi venit tu, poate ar fi vrut... Bine, scumpule, dar tu ai tătic, nu ai nevoie de altul. Nici un copil nu are doi tătici, așa să știi! Dar în inima Simonei se reaprinse, cu și mai multă intensitate focul acela care mocnea de mai multă vreme. Nu era pentru prima dată când Răducu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ți-a răspuns? Nimic, doar s-a uitat la mine și mi-a zâmbit. Dacă nu ai fi venit tu, poate ar fi vrut... Bine, scumpule, dar tu ai tătic, nu ai nevoie de altul. Nici un copil nu are doi tătici, așa să știi! Dar în inima Simonei se reaprinse, cu și mai multă intensitate focul acela care mocnea de mai multă vreme. Nu era pentru prima dată când Răducu, întâlnind anumiți bărbați, le făcea această propunere. Într-una din zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care mocnea de mai multă vreme. Nu era pentru prima dată când Răducu, întâlnind anumiți bărbați, le făcea această propunere. Într-una din zile, nu scăpă prilejul să-i atragă atenția mamei sale: Uite, mămico, nenea acela e fotbalist, e tăticul lui Vladimir din grupa noastră. El l-a învățat pe băiatul lui cum să fenteze, cum să tragă la poartă... Simona trecu abil peste spusele copilului și, ca să-l distragă de la subiect, încercă pentru a nu știu câta oară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la poartă... Simona trecu abil peste spusele copilului și, ca să-l distragă de la subiect, încercă pentru a nu știu câta oară să-i orienteze opiniile: Tu nu trebuie să ajungi fotbalist ca tatăl lui Vladimir, ci doctor mare, mare ca tăticul tău! Când va veni vei fi așa de mândru...! Dar nu vezi că nu mai vine! Ți-am mai spus-o, o să vină chiar mai repede decât te aștepți tu! Ai încredere în ceea ce-ți spune mămica ta! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vine! Ți-am mai spus-o, o să vină chiar mai repede decât te aștepți tu! Ai încredere în ceea ce-ți spune mămica ta! Se citea pe fața lui că spusele mamei îl încălzeau și parcă îl și vedea pe tăticul lui cum îl însoțește pretutindeni, cum îl învață o sumedenie de lucruri, cum îi face jucării... * Simona se gândi că ajunsese în punctul cel mai înalt al suportabilității situației. Va trebui să aibă o discuție care să le încheie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ca profesoară de engleză este imposibil să șomăm. Copilul meu, copilul tău, de fapt copilul nostru are dreptul firesc, legal și moral să aibă tată. L-am tot mințit că ești departe, că vei veni, că va avea și el tătic... nu mai merge. Băiatul a crescut, e deștept, e frumos ca tine și nu mai poate fi dus cu vorbe fără nici un fel de acoperire. Tu-ți dai seama ce-mi ceri? Ceea ce ar cere orice femeie al cărei copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
n-o părăsea nici o clipă senzația că în fiecare zi, se adăuga câte o picătură amară de mâhnire în paharul suferințelor sale. Evita însă, pe cât îi stătea în putință, să-i dea copilului explicații ample despre obsedanta lui întrebare: Dar tăticul meu când mai vine, mi-ai spus că e plecat departe. Cât de departe?" * Nici ultima discuție cu Teo nu adusese elemente noi. Ea era însă hotărâtă să nu se lase înfrântă. O voce conspirativă, din forul ei intim, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Cine ar fi crezut? Domnișoară, duduie, nu mai găsea Teo modul de adresare, chiar n-ai înțeles nimic, de la ultima noastră discuție? Ea continua să folosească aceeași placă, neținând cont de argumentele și surescitarea lui Teo: Băiatul întreabă mereu de tăticul lui, ce să-i spun? Spune-i că m-a călcat trenul, spune-i că am murit, spune-i orice, dar termină cu telefoanele... și mai ales, lasă-mi fetița, familia în pace. Și Teo, trecând peste politețea care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sala de ședințe însoțit de bunici, alergă spre părinții săi lipindu-se cât putu de Ina, de parcă ar fi vrut să intre tot în sufletul ei. Se uită apoi la ambii părinți și slobozi o întrebare care îl neliniștea: - Mămică, tăticule, nu-i așa că nu o să mă dați la țigani!? Drept răspuns, părinții îl îmbrățișară, îl luară de mână și-și continuară drumul, trimițându-i căldura unor zâmbete care însemnau mult mai mult decât orice răspuns la dureroasa lui întrebare. Procesul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
câte un corn cu dulceață, merseră la baie și apoi intrară fiecare în camera lui. Înainte de a păși pragul camerei sale, Mihăiță nu uită să treacă pe la părinții săi să-i sărute și să le spună: - Sărut-mâna, mămico, sărut mâna tăticule, noapte bună! Vișinel, străin de aceste reguli ale casei, intră direct în camera sa. De cum deschise ușa, văzu pe pat o pijama frumoasă, dar neștiind ce trebuie să facă cu ea, se așeză pe marginea patului, trimițând dincolo de granițele acestei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
noii prăjituri, intră tatăl. - Măi, măi, măi, ce plină e bucătăria noastră în dimineața asta! Fata nu mai așteptă ca tatăl ei să lase sacoșele cu care era împovărat și alergă într un suflet să-l îmbrățișeze, cu toată căldura: - Tăticule, să trăiești mulți, mulți ani! - Mulțumesc, fata tatei, dar ce puneți voi la cale, acolo? - Eeee, tu astăzi, fiind pe post de sărbătorit, te scutim de orice îndeletnicire practică! Stai în fotoliu, citește ziarul, îți fac și o cafea... E
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
din antreurile apetisante, apoi trecură la ciorbă, ca în cele din urmă, Ina voind s-o scutească pe mama ei de un nou efort, scoase din cuptorul aragazului un pui auriu pe care-l așeză pe o faianță, în dreptul tatălui. - Tăticule, astăzi aripile amândouă sunt ale tale! glumi ea, știind că în casa lor, întotdeauna aripile erau ale ei. - Nu, nu, una ție și una mie, hotărî tatăl fără drept de apel. Când să treacă la desert, în pauza în care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]