628 matches
-
toată pînă la urmă, uite pe ce-ți consumi tu energia, o înțepa Părințelul, la ora asta ar trebui să fii deja în pat, lasă, că ai timp și mîine dimineață să pui totul la punct, îi recomanda ridicîndu-se de pe taburetul său, pornind spre baie ca să urineze. Nu îl privea pe el, i-o întorcea, era treaba ei la ce oră se culca și cîte calcule avea de făcut, punct. Părințelul se ridica din nou din fotoliu, de data asta ca să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dintr-un borcan, după ce le-a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască umple Încăperea și le intră În nări, aspirată cu lăcomie. -Uite ce, Kawabata, am acceptat să Împart cu tine aerul de care spui, dintr-un motiv simplu: din disperare. Se aude șuieratul trenului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul de tablă. Cu un ultim efort se descalță, Își scoate scurta și se vâră pe sub mormanul de cârpe reci cu dorința de-a adormi cât mai repede. Întinde mâna dreaptă spre taburetul pe care pâlpâie lumânarea și prinde cu un gest scurt flăcăruia Între degetul mare și arătător, stingând-o. Un țipăt sfâșietor de femeie se aude ca un strigăt de luptă summo.. Antoniu doarme un somn greu din care-l vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
foiește, dar nu Îndrăznește să-l Întrerupă, simte că finalul poveștii se apropie și mai simte de asemenea că acest final nu este unul fericit. Antoniu duce la gură o sticlă de plastic, pe care a luat-o de lângă piciorul taburetului, bea o gură de apă și, dintr-odată, În lumina tulburată de penumbre, din Încăpere, Antoniu Îl vede pe Kawabata ca pe un bătrân Înțelept pe patul de moarte, dând un ultim sfat Învățăcelului, o imagine pe care nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vânăt. — Cu ăsta n-aveai cum să vezi cine a fost. — Au. Nu, nici vorbă. Mi-am retras fața și i-am spus că fusese beznă. Și, cum a mers? — Foarte bine, mi-a spus și s-a așezat pe taburet. Ar trebui să consulți un medic, chiar dacă răul a fost deja făcut. L-am Întrebat la ce se referă. Un medic, ce dracu? Cineva cu halat alb, care să... Știi bine la ce mă refer. La chestia aialaltă. — Contuziile trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Cineva fumase, dar nu s-a obosit să golească scrumiera. Pe rafturile din colț se aflau canistrele de metal, care conțineau bobinele cu jurnalul de actualități și filmul de joi. Filmul care rula părea ajuns cam la jumătate, pentru că pe taburetul pe care stau de obicei zăcea o cutie de carton goală, una desfăcută și Încă una sigilată. Am golit scrumiera, am pus paharele la loc și am confiscat o cutie de chibrituri uitată de un fumător necunoscut. Din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-o bucată a ceva ce fusese cândva rama unui pat sau o bibliotecă. Salteaua mea era tăiată și acum se sprijinea de perete cu interiorul expus În mod obscen. Tabachera Dorei era Îngropată adânc În părul de cal. Cele două taburete fuseseră reduse la lemne de foc. Rămășițele pernei pluteau În aer, ca o versiune de vară a unei ninsori. Grilajul de metal al sobei cu faianță fusese smuls și el; pe podea se vedeau movilițe de cenușă. Niște tălpi negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scotea să luăm cina la bufetul din colț. Priveam în jur și-mi ziceam: „Noi am fi făcut tot muștarul ăsta“. Cred că și ea se gândea cam la același lucru. Se-ndoapă cu cartofi-pai, zice ea așezându-se pe un taburet să-și Plângă Amarul o dată pentru totdeauna. Pleacă după ore cu Melvin Weiner și se-mbuibă cu cartofi-pai. Jack, stai tu de vorbă cu el, eu îi sunt doar mamă. Spune-i cum o să sfârșească. Alex, continuă ea cu patos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
roșii și portocalii ale semafoarelor de jos, constituiau un fundal strălucitor pentru scena petrecerii. Ici-colo puteam ghici siluete de bărbați care țineau fete pe după talie, grupulețe cocoțate pe canapelele micuțe care fuseseră aduse pentru acea ocazie și perechi tolănite pe taburete imense din blană, care fuseseră Împrăștiate pe acolo. Pe sub perii Înfloriți, ale căror flori erau atât de atrăgător de pline de sevă, se schimbau deja sărutări. —Cine e aia? Lângă mine stătea proțăpită pe un scaun de bar o tipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cineva, Îmi zise Lauren, luându-mă de mână. Acel „cineva“ era Sanford Berman. (Al doilea nume al său fusese scurtat de la Bermothovoski, atunci când familia lui plecase din Rusia În America, În 1939.) Stătea, deloc În largul său, pe unul dintre taburetele de blană, Îmbrăcat la costum și la cravată, și bea Perrier. În ciuda faptului că era exact genul de mogul În vârstă, avea carisma bărbatului puternic. Părea să cunoască pe toată lumea, iar toată lumea dorea să-l cunoască. Phoebe dădea roată În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de blană, Îmbrăcat la costum și la cravată, și bea Perrier. În ciuda faptului că era exact genul de mogul În vârstă, avea carisma bărbatului puternic. Părea să cunoască pe toată lumea, iar toată lumea dorea să-l cunoască. Phoebe dădea roată În jurul taburetului lui de parcă era o leoaică Înfometată atunci când eu și Lauren am mers spre ei, dar, de Îndată ce Sanford o zări pe Lauren, atenția lui se Îndreptă către ea. Era ca și cum pusese un reflector spre ea ca să o localizeze. Nu avea ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pusese un reflector spre ea ca să o localizeze. Nu avea ochi pentru nimeni altcineva. Ah, cea mai frumoasă fată din New York, spuse el, ridicându-și mâinile spre Lauren, care i le-a luat În ale ei. Sanford rămase lipit de taburet, iar Lauren se așeză chiar lângă el. Restul lumii rămase În picioare În jurul lor, privind În jos la ei doi. El a dus la buze una dintre mâinile ei și a sărutat-o. Sanford era complet, absolut, nebunește, cum vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Întregul portofoliu pe care-l deține numai făcându-i cu ochiul, flirtă Sanford. Lauren pufni În râs. —O să fac tot ce pot, răspunse. Îți mulțumesc, draga mea, zise Sanford. O sărută pe obraz și se ridică, Împleticindu-se nesigur de pe taburet ca să plece. —Trebuie să plec, dar să mă ții la curent, OK? Lauren dădu aprobator din cap și se uită după el, În timp ce părăsea Încăperea. Părea un pic melancolică. —E drăguț, zise. Este Îndrăgostit de tine până peste cap, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În ulei de Cecily Brown colo, o carpetă de Tracey Emin pe jos. Cu podelele sale Închise la culoare și pereții lăcuiți În alb, camera era fundalul perfect pentru o astfel de destinație. Singura mobilă din Încăpere consta În două taburete din piele albă și un pian alb cu coadă. Toată lumea este În bibliotecă, spuse Glamela, cu șifonul foșnind În timp ce mergea repede În fața mea. „Biblioteca“ era mult mai intimă decât restul apartamentului, dat tot În stil ultramodern. Toate „cărțile“, Împachetate impecabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
arătîndu-i lui Mihai drumul. Pătrund pe ușa rămasă deschisă, coboară cîteva trepte, holul se lărgește într-un fel de anticameră din care, printr-o ușă armată cu fier forjat, pătrund într-o încăpere spațioasă, cu cîteva mese joase, înconjurate de taburete plușate. Peretele din dreapta este acoperit în pluș, cel din stînga, lucrat în piatră cioplită; cîteva fotolii risipite prin colțuri, un bar de stejar în partea din spate, iar după bar, pe perete, întregesc decorul capetele cîtorva butoiașe, în care strălucesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
enervată și cu imaginea moțului său, de-acum pleoștit, fluturând atunci când va trânti ușa. Absenteismul atrase după sine și mai multă băutură. Carol găsea sticle suspecte de lichioruri lipicioase și rachiu puturos în tot felul de locuri: sub chivuetă, pe sub taburete, în spatele grilajelor de aerisire. Dar în scurt timp n-au mai mirat-o nici Sambuca din sertarul cu șosete, nici Poire Guillaume de pe galeriile de la perdele. Cam pe atunci venise în vizită mama lui Dan. Era o femeie formidabilă, trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vrei, nu le spune nimic; să sperăm că te lasă în pace. Așază-te în poziția cea mai comodă: așezat, întins, ghemuit, culcat. Culcat pe spate, pe o parte, pe burtă. În fotoliu, pe canapea, pe balansoar, pe șezlong, pe taburet, în hamac, dacă ai un hamac. Pe pat, firește, sau în pat. Poți să stai și cu capul în jos, în poziție yoga. Cu cartea întoarsă, bineînțeles. Sigur nu există o poziție ideală pentru citit? Cândva se citea în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
perete se pictase pe el și pe nevastă-sa, stând pe scaune și uitându-se la televizor. Tot timpul mi-era groază să intru singur prin întuneric acolo, întrerupătorul era prea sus, n-ajungeam la el, trebuia să iau un taburet și cei câțiva pași erau grozav de lungi, mi se părea că mă trag toate de haine, de păr. - Dacă zboară liliecii, trebuie să-ți acoperi capul... Am început să zgârii c-un băț, lupul nu mai are bot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gîndi că zvonurile care umblau pe seama beizadelei Basarabă nu erau doar vorbe goale, aduceau cu gesturi sigure, autoritare, cafele și pahare cu coniac. Tablele de argint vechi, cești de porțelan străveziu, pahare burduhănoase de cristal, tapetul de mătase, sofalele și taburetele acoperite cu brocart, lumina galeșă a lumînărilor, mirosul de ceară, aromitor și insinuant, totul te fura și te mințea lăsîndu-te să trăiești o clipă de miracol oriental într-o lume pe deplin europeană. Amestecul, lucrurile mai mult bănuite decît arătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la jumatatea ceremoniei cea mai mare parte dintre cei prezenți ațipiseră. Începu prin a așeza deasupra unei stânci sfinte, care se ridică chiar pe țărm, o micăstatuetă de lemn care reprezenta un om cu cap de rechin, așezat pe un taburet - imaginea zeului Kauhúhu, așa cum era ea cunoscută de majoritatea popoarelor polineziene -, si, după ce îngenunche în fața ei și mormăi niște cântece mai bine de o oră, trecu la sacrificarea a tot felul de animale domestice, mânjindu-se atât de tare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
s-au pus să fluiere. Aplauzele au sporit, unii băteau cu palmele În mese. Muzica abia se mai auzea. Fetele s-au grăbit să iasă, se Împingeau și dispăreau În culise. Luminile s-au stins, În afară de una, Îndreptată spre un taburet Înalt de lemn. A apărut o femeie Îmbrăcată aidoma celorlalte, Însă cu sânii acoperiți de brațele Încru cișate, cu degetele atingându-i delicat gâtul. S-a Întors cu spatele la public, a privit peste umăr, a zâmbit cu sfioșenie afectată, apoi și-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bună ca toate. Dar tatălui nu i se părea suficient. E tânără, spunea și asta înseamnă că are sănătate, minte, putere de muncă. Stai jos, Carmina, o îmbie Alexe și culese din grămada deformată din mijlocul odăii, acoperită parțial, două taburete cu picioare rotunde subțiri. Își scoase din buzunarul pantalonului o țigară și o aprinse cu tact. Parcă era prizonier așa cum stătea acolo țeapăn, pe taburetul scorojit. Nu-i cazul să te formalizezi, îi preciză Nina, noi nu ne jenăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina, o îmbie Alexe și culese din grămada deformată din mijlocul odăii, acoperită parțial, două taburete cu picioare rotunde subțiri. Își scoase din buzunarul pantalonului o țigară și o aprinse cu tact. Parcă era prizonier așa cum stătea acolo țeapăn, pe taburetul scorojit. Nu-i cazul să te formalizezi, îi preciză Nina, noi nu ne jenăm să te primim în aceste condiții. Spune-mi vrei o cafea? Uimită de-o asemenea propunere, Carmina clipi neștiind ce să răspundă. În casa soților Alexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
culoarea mierii. El îi prinse privirea și pentru o clipă păru să coopereze cu ea, dar, nu, aluneca, era prea departe și prea puțin dornic să scurteze traseul, să afle ce se petrece sub fruntea albă, înaltă a Carminei. Pe taburetul de lângă sobă, afișând un zâmbet obosit, uitată, mama își masa genunchiul umflat și se strâmba uneori atunci când descoperea punctul dureros ce dispărea imediat sub celule, se ascundea printre cartilagii, în dosul rotulei, fugind din calea degetelor care palpau, ca să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a dreptul vulgare, carnea de pe ea creștea ca aluatul, văzând cu ochii, vocea îi era puternică, avea o tonalitate stridentă, degetele groase, aspre, și muncite, cu unghiile neîngrijite. Venise împreună cu Ștefan, ședeau de vorbă cu părinții, așezați cu toții în jurul unui taburet pe care se afla tava cu păhărele de vin. Tatăl și Ștefan purtau ciorapi de aceeași culoare, discutau la superlativ despre țări pe care nu aveau să le vadă cu ochii lor niciodată, despre tehnici și procente, dolari, franci. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]