570 matches
-
firele visului și le strîngea bine; alungase În umbra pinului imaginea soției vicarului, și continua să stea de vorbă cu maică-sa. „Ceaiul servit la iarbă verde, slujba de vecernie, jocul de crochet, bîrfele nevinovate ale doamnelor bătrîne adunate la taifas, grădinarul ce-și Împingea roaba Încărcată cu iarbă și frunze veștede - toate astea au Încetat să mai existe aievea... Unii scriu despre aceste lucruri ca și cum ar mai fi reale; dar ele au dispărut cu desăvîrșire, deși apar mereu În romanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stăpîni lacrimile... Ceva mai Încolo pe coridor, văzu că ușa lui Johns era deschisă, iar Încăperea părea luminată. Scoțîndu-și papucii, trecu repede prin fața ușii, dar constată că Johns nu era Înăuntru: avînd o fire atît de sociabilă, stătea probabil la taifas cu paznicul. Pe masa lui se zărea un maldăr de ziare - le pregătise, pesemne, pentru Digby, Înainte ca doctorul să-i fi interzis lectura lor. Îl ispitea gîndul de a se opri puțin ca să le citească, dar o asemenea ispită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pisălogi. - Frate... - Nu mă întrerupe, maestre, că-ți fut o labă... Fii atent, fii atent, ia aminte: după cum își poate da seama orice idiot din încăpere, adică voi toți, ședințele astea sunt ceva pentru băbuțe, nu pentru bărbați. Bla-bla-bla-ul vostru, taifasul ăsta de apus de soare mă scoate din sărite și din acest motiv nu am trecut pe-aici în ultima vreme. Mi-era jenă să adorm cu capul pe masă, mă gândeam că v-aș fi putut deranja aberațiile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ori deveniseră înțelepți și pricepuseră că oricare cîștig în Vladia nu avea cum să iasă. Lumea se așeza cuminte în fața prăvăliei, unii veneau cu scăunele de acasă, femeile împleteau pieptare din lînă veche, deșirată din alte haine, se puneau la taifas, îl mai înjurau pe Iacobescu, ori pe Bercu, ori pe Șmil că o duc prea bine și continuau pălăvrăgeala cu cele mai proaspete amintiri despre prințul Șerban Pangratty și iubirea sa năprasnică pentru domnișoara K.F. Iar domnișoara K.F. veghea neobosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
premers și cu amețeala de după, aceiași oameni, care nu muriseră, nu atît de glonț cît și de tifos ori gripă spaniolă, trecuseră dintr-un ev în altul. Trecuseră de la boierie, de la rădvan, de la chefuri cu ciubuce și lăutari țigani, de la taifas și moțăiala digestiei, de la mustăcioara răsucită, a bastonului, a pălăriei de pai ori cu voaletă, de la crinoline și malacoffuri, de la lampagii și arendași la o cu totul altă lume, în care stăpîneau alte cuvinte, alte ritmuri, alte impulsuri și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sună telefonul. Mama, vino imediat! Eu nu mai stau aici nici o secundă! Sanda simți că i se taie picioarele. Dumnezeule, Luana, ce-ai pățit? Nu pățise nimic dar în cameră colcăiau gândacii, băile erau infecte, colegele de cameră stătuseră la taifas toată noaptea fără ca ea să poată închide un ochi și colac peste pupăză o făcuseră într-o limbă din care nu pricepuse o iotă. Sanda luă trenul și plecă la Iași. Debarcată în orașul mare, înghesuită de alintata de fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acel miros specific rozătoarelor. Pe urmă își stopă brusc imaginea. Ce aberație! Dacă ar ști doamna avocat Trofin ce-i trece prin minte, o dacă ar ști! Și iarăși, o clipă, privind-o avu certitudinea că stă de fapt la taifas, la o întâlnire între două specii, de ce nu, s-ar putea desfășura normal într-o cameră ca asta, cei doi reprezentanți s-ar instala pe scaune, așa cum ședeau acum, unul în fața altuia și prinși de discuții, de foarte interesante discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să flecărească: „Flecăreala este plăcere. Cei care se indignează când îi văd pe alții sporovăind uită că și ei, de multe ori, sunt stăpâniți de aceeași irezistibilă tentație. Eu însumi, redactându-mi reflecțiile, nu fac altceva decât să stau la taifas cu mine însumi și cu lumea.“ Era bine dacă Ionel Bandrabur stătea la taifas doar cu el însuși și lăsa lumea în pace... Filozofia S ´ i digestia Ionel Bandrabur (născut în 1922, profesor de română și de franceză între 1957
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sporovăind uită că și ei, de multe ori, sunt stăpâniți de aceeași irezistibilă tentație. Eu însumi, redactându-mi reflecțiile, nu fac altceva decât să stau la taifas cu mine însumi și cu lumea.“ Era bine dacă Ionel Bandrabur stătea la taifas doar cu el însuși și lăsa lumea în pace... Filozofia S ´ i digestia Ionel Bandrabur (născut în 1922, profesor de română și de franceză între 1957 și 1984 la Panciu, în prezent pensionar) este - am mai arătat asta - autorul unor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Este vorba de o colecție de cugetări puerile versificate, de genul: „Din invidie se naște ura. / Din ură se înmulțesc, / ca un blestem, / toate relele. // Mizeria sufletului / devine astfel / mai primejdioasă / decât sărăcia materială.“ (Rădăcinile răului) Toate locurile comune ale taifasului cotidian, toate poncifele de care luăm cunoștință, cu o indiscreție involuntară, într-o sală de așteptare plină de persoane vorbărețe sunt transcrise de autorul cărții cu maximă seriozitate. Mai lipsește cugetarea „iarba e verde“, pentru ca seria să fie completă. În
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
durere. Ce o fi simțit marele Cezar cînd Brutus...? Nu, mai bine ascult cîntecul monoton, cu răbufniri neașteptate, cu revolte înăbușite, cu eforturi spre a atinge Cerul. Este Cezar, așa cum l-am înțeles cînd l-am avut companion la îndelungi taifasuri, cînd ni se părea că sîntem o bună bucată din veșnicie. Vocea se stinge, cîntecul amuțește, lava este iar rece și eu mă duc să înfrunt noaptea adîncă, pentru a muri puțin. Am adormit și o nouă existență (ireală?) îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
erau scurte, plătea cinstit și apoi dormea profund cît era necesar. Frămîntările sale erau legate de o anume inechitate între el și Roza, nevastă-sa. Eu fac un duș și gata, sînt curat, dar Roza poate stă în pat, la taifas, cu piciorul pe el și lipită ca o bandă de scotch, gîndea el cu amărăciune. În lunga sa singurătate, martor atent la un film derulat în iureșul autostrăzilor, Daniel n-avea timp pentru trecerea în revistă a vieții sale. Istoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de plăcere. Într-o noapte de smoală, Gheorghe, cu bulendre pregătite și cu o prăjină flexibilă, s-a apucat să înfunde țeava de scurgere, țeavă care trecea printr-un bloc de beton ce consolida terenul. Necazurile s-au adunat la taifas și au hotărît să se mute la Vasilică-șmecherul. Nu putem sparge zidul de consolidare, au decis specialiștii. Dar ce-i de făcut? Dacă îți dă voie vecinul să... Mai bine mor. Dușmanul ăsta? Cu răbdare și migală, Vasilică a folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și alții; citesc despre patimile lor de dragoste, și iubirile acestea îmi aduc aminte despre ale mele; astfel prins în gînduri plăcute, îmi petrec o bucată de vreme. Ies apoi în drum și mă abat pe la han; aici stau la taifas cu cei care sînt în trecere, le cer vești de prin locurile lor, ascult lucruri felurite și-mi însemn în minte mulțime de gusturi și tot felul de ciudățenii omenești. Și iată că vine și ora prînzului, cînd laolaltă cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
platformele cu bușteni. Colegul meu de la Nicolina se uita la mine cam nu știu cum. „Adică te-ai ajuns, ce-ți pasă?” Îmi păsa, dar gândurile nu erau Încă limpezi În capul meu... Și nici nu puteam să stau cu el la taifas. Mă gândeam că mai târziu, când oi mai prinde cum stau lucrurile cu drumul dus și Întors, cât timp am liber la gară și ce cale luau trenurile Încărcate cu bușteni, voi face un plan... Mă gândeam că poate pe lângă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gospodin, picat într-o vizită la care se aștepta de-abia pe la primăvară. Socrul său isprăvise tocmai de ospătat o strachină cu sarmale și mântuise aproape o mămăligă întreagă, iar acum golea o stacană cu vin roșu și stătea la taifas cu Mariana. După chelia transpirată și după chipu-i roșu și zâmbitor, se vedea că se simte foarte bine. Hai să trăiești, ginere! îl salută Grigore primul, dând să-și salte de pe scaun trupul îndesat și vânos și pupându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
puțin cam moale, găsi de cuviință să se scuze Grigore. Da e bun!... adăugă el vesel, suflând pe nări și pe gură, ca și cum mai avea puțin și lua foc. Bineînțeles, grăi mai departe țăranul, cu mare chef de stat la taifas, că se gândise sa le aducă și lor niște varză și niște gogonele, pe care nu mai dovedise să le vândă pe piață, și nu-l uitase nici pe nepot, căruia îi adusese o duzină de bile colorate și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dumnezeu, și pe care Stelian îl numea "domnul Vorbă Lungă", de când băgase de seamă că țăranul avea obiceiul de a-i ține de vorbă pe alții exact atunci când nu trebuia. Pur și simplu, lui Părcălici îi plăcea sa stea la taifas cu Virgil pe parapetul din fața porții cât era ziua de lungă. Despre ce puteau vorbi cei doi, pentru Stelian era greu de înțeles, fiindcă el, după ce-l asculta pe Părcălici câteva minute simțea că își irosește vremea și se retrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zilelor chiar în joia Paștelui, când l-au obligat să predea caii, o vacă, juninca, cinci oi, căruța, sania, sănciile și uneltele agricole. I-a spus Mariei că se duce să le pregătească pe toate și să mai stea la taifas cu animalele lui, că din toate rămâne cu o singură vacă, doi godăcei, care l-au înlocuit pe grăsunul înjunghiat de Ignat, cu trei oi, câteva găini și un câine care, de la o vreme, începuse să urle a pagubă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să le spun nimic despre fitness și bordel, pentru că nici măcar Nineta nu fusese în stare să-mi explice despre ce-i vorba. Intrasem însă în topul țâncilor care se învârt în cercuri alese, eram deja piciul care nu stă la taifas cu orice mucos rupt în fund, se zvonea că dețin secrete pentru care mahării cu pălării trase la indigo ar da orice, în vreme ce eu jucam tare, eram tăcutul lumii, pentru simplul motiv că nu aveam ce mărturisi. Am intrat definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
colonelul a dat ordin să nu intre nimeni" și a rămas apoi mască, atunci când eu am zis că-mi bag picioarele în colonelul lui și m-am strecurat pe lângă, ajungând chiar în fața lui Ucu și a colonelului care stătea la taifas cu nenea civilul. Și mama lui Ucu a zis atunci, luându-mă în brațe, să nu vă luați de fratele lui Ucu, dracul vă ia dacă vă luați de el, strig iar, de aude tot cartierul, că mi-ați omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care mi-o făcuse Nineta cadou am reușit să îngân câteva acorduri care au așezat poezeaua pe un portativ de toată frumusețea. Refrenul era partea forte a melodiei: "Nea Onuț, la mititica / Le-a arătat jucărica, / Într-o noapte, la taifas, / Fiind în pană de glas..." Când nea Onuț a sosit în mijlocul tablagiilor, la ceas frumos de seară, în celebrii lui papuci de lemn, clipa a fost emoționantă. Atunci când au dat tablagiii cioc, cioc, pentru a goli primele sticle de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
au primit un premiu special pentru prestația ta artistică. Au fost impresionați nu numai de talentul muzical, ci și de chemarea voastră spre poezie, pentru că versuri ca astea "Nea Onuț, la mititica / Le-a arătat jucărica, / Într-o noapte, la taifas,/ Fiind în pană de glas..." te asigur, n-o să mai auzi în veacul vecilor prin fața blocurilor sau... De ce nu și-a exprimat scumpul tău tătic bucuria față de acest premiu? Pentru că este un pic invidios pe tine; asta e. Ca fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mine era clar că alte orizonturi de felicitare nu se întrezăreau. Ca argument, am prezentat doamnei și colegilor, în variantă muzicală vocală, refrenul acela care stârnise atâtea aplauze: "Nea Onuț, la mititica / Le-a arătat jucărica / Într-o noapte, la taifas, / Fiind în pană de glas..." De emoție artistică, toți colegii au amuțit, în vreme ce doamna pur și simplu a rămas împietrită de uimire. Am trăit o mare satisfacție. Totuși, inexplicabil, în spectacolul festiv n-am fost inclus. Misterul a fost dezlegat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pernele umflate și moi, Rezvan se lasă victorios pe perete, sprijinindu-și spatele masiv de lemnul subțire, vibrând viu, gata să cadă sub atâta greutate, întinzându-și picioarele lateral, punându-și un braț sub cap. Noi așa mâncăm, stăm la taifas, ne bem ceaiul, ne odihnim, ne bucurăm de ceilalți. Alături, e încremenită în tokonoma, la mai puțin de un cot distanță, caligrafia ce conține un singur caracter, mu, vidul. În spațiul rupt de mundan al celei care ar fi trebuit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]