604 matches
-
̧a, te aćhol musaj sade o’ korkorro, o’, saci o’, bi niekhe pikaqo tu, kaja dujalitată ćhila i traś an tuθe khajnes, tal-o pragos o udaresqo, źi tele, and-o parkimasqo than, tal-o maśines cigne, fiatos punto, volksvagenos passat, ekh bemvewos seria panć, ʒămonça pakanïcă, sar o jakhenqe ke garena savro kalanïci andar sakonesθe, inkona literes sar niśte roles filmosqe, dikhesa
I PORUNĆA ŚO’ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372524_a_373853]
-
p-o gava. O gaźe, kana avenas, naśenas-tar kana dikhenas. Źalas pehqë but. Avilă i ret ande lehqo śoro tha’ na bićindă khanć. Pale kaj te źal ? Te sovel varekaj. Rakhlă pehqë than k’-ekh kulaći. Muklă leh te sovel tal ekh șino. ¶ Phendă le sluźenqë te na anzon kothe ke’ kada. „Somnakaj sin mân kothe. Khulehqë valtil pe’.” ¶ Kana opre uśtilă... te dikhël ande kada. „Joj, Devla, murro somnakaj valtisăjlă ! Phenav le thagarehqë !” O kulaći trad'ă pehqë sluźen ka
AURUL de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376817_a_378146]
-
tăui / Tu albă va moarî.» (Trandafiri pentru tine / Trandafi ți tini, p. 94 / 95); « Să mă pierd aș vrea, / În ochii tăi, iubita mea. / Să-mi fie-odihna dulce chin, / Albastru senin...» / « S-mi cher voi vruta, / Tu ocl’iu a tal dârută. / S-îñi hiba maslu licșor, / Sirin nior...» (Albastru senin / Sirin nior, p. 84 / 85); «Maica Tereza și măicuța mă-nvățară / Că tot ce-i bun nu poa’ să piară: / Ca-n ochii de copil, cerul senin, / Că matca-n care
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
En un instant pot canviar la teva vida, la meva, la seva. Avui, demà, demà passat, sempre. Per un instant podeu ser un rei, amb mi, amb tu, amb ell. En un instant ho pots perdre tot, una mică o, tal vegada, res. “Tempo“ traducere în limba portugheză : poeta Susana Custódio Cadă momento tem seu próprio significado, Pară mim, pară vós, pară ele. Em cadă instanțe há uma acçăo principal pară mim, pară vós, pară ele. Cadă momento é decisivo Pară
ANNA CAKE de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371708_a_373037]
-
îi cere să le povestească faptele de vitejie ale Regelui Richard în Palestina. Dar Aroldo preferă să le relateze povestea unui om care, ascunzând o scrisoare într-o carte, a abuzat mișelește de onoarea unui prieten (Vi fu în Palestina tal uomo che indegno); o poveste asemănătoare, continuă el, este relatata în cartea care se află pe masă. Aroldo îi cere Minei cheia de la încuietoarea cărții pentru a o deschide. Oaspeții sunt consternați de refuzul Minei, iar atunci când Aroldo forțează încuietoarea
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
gândit la ea în timpul cât a fost plecat. Cabaletta Non c'è più!... Perché?... la aria Sotto îl sol di Siria ardente Rezumat: Aroldo constată că soția lui Lină nu mai poartă inelul de logodnă. Cavatina Vi fu în Palestina tal uomo che indegno - din actul I, scena Rezumat : Aroldo relatează povestea unui om care, ascunzând o scrisoare într-o carte, a abuzat mișelește de onoarea unui prieten. Aria Ah dagli scanni eternei - din actul ÎI, scena 1 Rezumat : Mină se
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
serpentiformă, prin poziția sa circulară (uroboros), „fără de sfârșit” (60), este un simbol al labirintului. Asocierea balaurului cu labirintul este frecventă în reprezentările icono- grafice ale sfinților draconoctoni. Fie că Sf. Gheorghe răpune un balaur în centrul unui impenetrabil labirint vege- tal (122), fie că eroul se luptă cu un imens balaur încolăcit, al cărui trup însuși este labirintul. Comentând o gravură a lui Albrecht Dürer, Lupta Sf. Mihail cu balaurul, Edgar Papu scrie : Lucrarea înfățișează o înfruntare încordată și penibilă cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
într-o epocă raționalistă, J.-J. Rousseau are în vedere statuia zeului marin care este acoperită de aluviunile mării, până la a deveni de nerecunoscut. Dimpotrivă, Platon, mai aproape de sensul originar al mitului, se referă la făptura zeului marin însuși <Ð tal£ttioj Glaàkoj> care, în mitologie, era o divinitate acvatică ce își schimba neîncetat înfățișarea, fiind astfel extrem de greu de recunoscut. Poate că diferența nu este chiar nesemnificativă și credem că raționalizarea mitului l-a obligat pe filozoful francez să piardă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
iunie 1891 până la 15 martie 1892. Émile Galli, ziarist cunoscut în epocă, a condus I.r. în calitate de proprietar și editor. Din octombrie 1891 Eugen Vaian a asigurat redactarea revistei, în ale cărei pagini publică poezii, nuvele și, sub pseudonimul S. Tal, cronici dramatice. Cu alte scrieri literare au colaborat I.C. Săvescu, Carol Scrob, I.I. Truțescu, Corneliu Basarabeanu (Corneliu Botez), Ludovic Dauș, G. Lungu, Șt. Scurtu și W. Barca-Karbotti. În I.r. Ion Păun-Pincio tipărește poeziile În crâng, Seara, Ofelia și Ție
ILUSTRAŢIUNEA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287533_a_288862]
-
și cu 20 flori de mărgăritari și câte cu o cășuță cu un robin, za taleri 350. 2 sălbi za zloți 300 pe cap cu leasă de mărgăritari și zloți 300 pe savon iar cu mărgăritari, cio zloți 1000, za tal. 2550...”155. Toate aceste podoabe au rămas, pentru o vreme, în camera de toaletă a Ilincăi... Bizanțul și instituțiile Bisericii primare într-un Bizanț, pe al cărui tron văduvele au avut câteva reprezentante (Sofia, nepoată a Theodosiei și soție a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vistier, punându-i pricină să-i ia seama de visterie, nădăjduind că va găsi bani mâncați ai țării la el. Care, luându-i boierii lui Șărban-Vodă seama, în câtăva vreme, s-au aflat ai Hrizii vistier bani cheltuiți pentru țară tal. 30.000” - Anonimul Bălenilor), nedescurajat de „insuccese”, Șerban Cantacuzino (care, special pentru Hrizea, înființase funcția de mare vornic 347) perseverează în desfășurarea acțiunii de desființare a inamicului. întâi material, sub presiunea unor „munci groaznice”: „De nevoie, s-au îndatorit [Hrizea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un caz asemănător petrecut în țara Românească, pe la 1598). 292. Actul dat de Antonie din Popești o evocă: „așijderea și den cele 18 pungi, ce au păgubit den casa lor, ertatu-i-au pungi 5, și au rămas să le dea pungi 13, tal[eri] 6500, afară den banii ce s-au dat lu Gligorie Voevod [Grigore I Ghica], pungi 32...” (Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzinilor, p. 81). 293. Nicolae Iorga publică două astfel de „zapise de iertăciune”, unul (transcris și mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
No. 1831) and 7 June 1852 (No. 1945) șIOR: E/1/296ț 13. „Correspondence respecting Honigberger’s claim against the Maharaja Gulab Singh in connection with the Kashmir sugar factory, including his memorial dated 7 May 1853, send by Nainee Tal” șIOR: F/4/2649: Coll 173445, 8 foliosț 14. „Correspondence relating to Honigberger’s application to the Secretary to the Government of India, C. Beadon, to teste certain remedies for deseases in Indian General hospitals, includes two of his letters
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
-l vedeți. L-ar putea aduce cu scaunul aici. — Bine, atunci. L-au adus În cameră - slăbise, avea pielea aproape transparentă, părul negru trebuia tuns, ochii Îi erau foarte veseli și când zâmbea Își arăta dinții stricați. — Hola, amigo! Qué tal? — Cum mă vezi. Și domnia voastră? — În viață și c-un picior paralizat. — Nasol, spuse domnul Frazer. Dar nervul ăla o să se regenereze. — Asta mi-au zis și ei. Și cu durerile cum mai stai? — Acum nu mă mai doare nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
există?“ (1006 b). Cel care gândește astfel ar ajunge la consecințe dintre cele mai ciudate, că „toate sunt una, și om, și zeu, și corabie, ba încă și negațiile lor“ (1008 a). Sau că lucrurile există doar în mod acciden tal. În acest caz, nici măcar accidentul nu ar exista ca atare (1007 a - 1007 b). Cum contradicția implică orice, nu ar mai conta dacă se afirmă adevărul sau falsul, exact ca întro LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 57 lume haluci nantă. În definitiv
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tacă. Ea Însă râde. Cu gâțele ei pe care rău a făcut mama că nu i le-a tăiat. Sunt gata să dau În plâns - dar Moș Iacob al meu găsește: - Pi fimeili istea cin’ le apără, ’n codru? Di tal’ari? Trebui’ ș-acolo-on bărbat! Așa da. Chiar dacă femeile râd, mă las luat de mână de mama. Duda mă apucă de cealaltă - cu ochii mereu la mama: o lasă?, i le taie? Mama n-o bagă-n seamă și bine face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
strâns de mână și s-a trag după mine - aș duce-o și pe sus, dar Încă nu mi-a venit vremea și ce bine, ce bine c-am venit În pădure, În refugiu, să le apăr pi fimeili-istea di tal’ari! Să le păzesc, cu furculița, de jefuitori! Așa, Înspre chindie, ajungem la cealaltă margine a Codrului. Dincolo de miriști Începe Camincea. Ne așezăm În iarbă să ne tragem răsuflarea. Mama se tot uită peste umăr, Îndărăt. - Nu te teme!, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
glasul poruncitor al lui Moș Iacob, premarele comunei: - Toată lumea merge cu mine, la astupat, la Curchi! Cine nu vine amenda-l mănâncă! - Ghini, Moșâiacob, ie-o mătale-nainte ș’ te-om agiunge noi din urmă... Ci zâceț, măi? Hă-hă-hăăă! - Sunteț niște tal’ari, asta sunteț’ - nu cetățeni! - Las’, Moșâiacob, om fi mâne dimineață, da-amu Încă-i noapte... - Numai la furat vă stă capu’! - Da di ci zâci: furat, Moșâiacob? O fugit di la călugări ș-o vinit pi raza noastră. - Vez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe MătușaDomnica și vorba ei, de pe la Pistruieni. La ce să-l astupăm pe dânsu, momentan - l-om astupa noi, mai Încolo, după ce-om prinde peștele, că știe el, Dumnezeu, cum arinjază treburile... Dacă nu l-or fi spart dinadins tal’arii iștea din Mana, de să nu se-nece, când or umbla să prindă pește... E-he, că dacă era iazu nostru... momentan m-aș fi pus la bortă cu cheptu’! - Te-ai fi pus... Momentan! Te conosc, Iacobe, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
s-ocupă... Aduceți-i la mine, dacă vi-i greu să-i duceți păn-la Vatici, la post - eu vorbesc, eu m-aud. După ce că-și Însușesc bunu’ statului - că parașutele trebui’ predate pe bon, la stat, ca și armele, hărțile, articolele - tal’arii iștea de Măneni le iau și lucrușoarele personale! Da ce-ți spui eu ție, i-ai văzut, mai ieri, pe dezbrăcații ceia doi... I-am văzut - de-aici, din calidor: Moș Iacob merge pe drum În fața lor și, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu Moș Iacob aștept. Bătrânul se primblă cu mâinile la spate prin curtea noastră, pe dinaintea calidorului; cu țigara-n gură, cu un ochi zbârcit, de fumul cel pișcăcios. Se primblă, trage din țigară, o morfolește, Îi bodogănește, boscorodește pi-Mănenii-iștea; pi tal’arii care nu respectă legea... - Măi, ș’ dacă nu le-am spus de-o mie de ori... Spune ori nu spune ce le-a spus tâlharilor de Măneni de-o mie de ori, nu contează. Bine le face, tal’arilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pi tal’arii care nu respectă legea... - Măi, ș’ dacă nu le-am spus de-o mie de ori... Spune ori nu spune ce le-a spus tâlharilor de Măneni de-o mie de ori, nu contează. Bine le face, tal’arilor de Măneni - i-or fi făcut ceva fetișoarei. Un copil. Iese pe calidor și mama. Și Mătușa Domnica la călcâiele ei. Bătrâna tresare, Închide ușa, Îi șoptește mamei: - Ș’ dacă fuge pin dos? Îi tare mare, nimeni n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pădurii și i-am zis: Amu, davai! Du-te un’-ei vidè cu ochii-naintea ochilor!... Îi mai dau on dos di mână: Cum era-mbrăcată?, zic. Zice: Nu prè era è-mbrăcățâcă, c-adica nu era nicicacum, cine ștìi ce alți tal’ari i-o’ luat hainili... Zic: Da parcă ziceai că ție ți-a căzut În brațe, tu ai deshămat-o - era dezbrăcată, -n ham? Că să vezi, că nu, că câr, că mâr... Că nu mai știe, i-a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
au jăcuit și stricat și pângărit Tătarii de ruși, acum trei ani, la Ocupație - și Încă mai aud: «Las’, că ’ncetul cu-ncetul...» Moș Iacob a rămas acasă, În Mana, el e premare, mereu la datorie, să păzească satul de tal’ari. A doua zi mă Întreabă cum a fost colindatul pe la mănăstiri. Îi spun ce-am auzit: - Ce sărace, mănăstirile noastre, săracele, Moș Iacob! Și ce sărace săracele maici și săracii călugări - că Tătarii de ruși știi mătale ce le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
urcă, John, i-am spus. Vreau să dau un telefon. M-am dus În cabină și am format același număr pe care i-l dădusem și chelnerului. — Alo? Pepé? Vocea unui om cu buze subțiri se auzi În receptor: — ¿ Que tal, Enrique? — Auzi, Pepé, l-ați agățat cumva pe un tip, Luis Delgado, la Chicote? — Sí, hombre, sí. Sin novedad. FĂră probleme. Nu i-ați zis nimic despre chelner? — Nu, hombre, nu. Atunci nici să nu-i spuneți. Vrei, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]