618 matches
-
Luna se-neacă-n al mării talaz, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz. M-agăț de lumina ce nu-mi aparține, Liniștea stă la masă cu tine: Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz; Luna se-neacă-n al mării talaz. Cu buzele goale și mâinile pline, M-agăț de lumina ce nu-mi aparține, Cu umerii goi și ochi de topaz, Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz... Plouă afară cum plouă în mine, Cu buzele goale și mâinile pline
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
cum plouă în mine,Gândul meu negru de-un tunet se ține,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz,Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz.Liniștea stă la masă cu tine -Plouă afară cum plouă în mine,Luna se-neacă-n al mării talaz,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz.M-agăț de lumina ce nu-mi aparține, Liniștea stă la masă cu tine:Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz;Luna se-neacă-n al mării talaz.Cu buzele goale și mâinile pline
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Luna se-neacă-n al mării talaz,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz.M-agăț de lumina ce nu-mi aparține, Liniștea stă la masă cu tine:Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz;Luna se-neacă-n al mării talaz.Cu buzele goale și mâinile pline,M-agăț de lumina ce nu-mi aparține,Cu umerii goi și ochi de topaz,Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz...Plouă afară cum plouă în mine,Cu buzele goale și mâinile pline
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
de femeie și cum o strânge de trupul său cu blândețe, ca și când ar fi voit să o ocrotească; acum se mai puteau vedea doar două limbi de flăcări mișcate de vânt, În apropierea capetelor care se mistuiau. Corabia dispăruse În talazuri. În lumina crepusculară, doar vârful catargului carbonizat se mai zărea peste creasta valurilor: o piatră de mormânt unduitoare, ce indica locul Îngropăciunii marine. Abia atunci Dante Își dădu seama de prezența a două figuri călare, acoperite cu mantii greoaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi autentic, căci prin gura mediumului, grăia Însuși diavolul. Prințul N.D. Jevahov (care va ajunge la Novi Sad prin Istanbul, aflînd sub cerul Frușkăi Gora un ținut aidoma celui din copilăria sa, unde șesul urcă lin panta colinei, ca un talaz verde) nu se Îndoise o clipă În argumentele Conspirației, ca fiind „creația hulitorului, scrisă sub dictatul Necuratului, căruia i se arătase felul În care puteau fi distruse statele creștine și modul În care putea fi stăpînită Întreaga lume“. În privința prințului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bătea vechea soție cu Înverșunare și cu prea puțin discernămînt. Protifînd de aceste rare și beligerante momente de intimitate, Sophie Încerca să se Împace cu el susurînd vorbe de dragoste, dăruind mîngîieri iscusite. Pălărierul nu era amator de fleacuri, iar talazul dorinței i se evapora În cîteva minute, dacă nu În cîteva secunde. Din aceste asalturi În cămașa de noapte suflecată n-a rezultat nici un copil. După cîțiva ani, Antoni Fortuny s-a lăsat păgubaș să mai viziteze dormitorul Sophiei, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să izbutească a zări nimic. Își trecu mâna peste fruntea brobonită de sudoare, În timp ce senzația amară a Înfrângerii Începea să Își croiască drum În sinea lui, grea ca o piatră de moară. Apoi, dintr-o dată, o sclipire, urmată de un talaz de lumină orbitoare, se revărsă prin fisură, explodându-i În față. Din instinct, ridică un braț, ferindu-se de străfulgerarea care Îi izbea retina dureros. În timp ce Încerca să reacționeze la orbirea momentană, auzi un geamăt sufocat. Nedeslușit, Îl Întrezări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Lamele se apropiau primejdios, acele lame care uciseseră atâția oameni cu mușcătura lor paralelă. Își ridică brațele, pentru a căuta să se apere Într-un fel. Dar Bonatti nu părea să fi vrut să lovească. Fixa fascinat lamele cufundate În talazul de lumină. Apoi se aplecă peste ele cu o mișcare bruscă, străpungându-și ochii. Oripilat, Dante văzu un șuvoi stacojiu țâșnind din rana dublă, În timp ce bătrânul retrăgea lamele fără un geamăt, cu fața preschimbată Într-o mască de sânge. - Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
stranie izbucnire profetică, adaugă:) Bietul Amory! (El o sărută din nou.) KISMET După nici două săptămâni, Amory și Rosalind se iubeau profund și pătimaș. Facultățile critice - care, În cazul amândurora, distruseseră nenumărate idile romantice - le-au fost tocite de marele talaz al emoției, care i-a copleșit. — E posibil să fie o dragoste nesăbuită, i-a declarat ea mamei, dar nu e una nesărată. Valul l-a măturat pe Amory la Începutul lui martie până la o agenție de publicitate, unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lume Elena Marin Alexe Îmi șovăie pasul în drumul spre casă Și-atunci când mă clatin, Isus nu mă lasă. De cad, mă ridică, mă ține de mână, Când ploaia ce curge, cu vântul se-ngână. Prin vuietul mării și mândre talazuri, Oprește furtuna alungă necazuri. Cărările mele Îi sunt cunoscute Și glasul din taină se-apleacă s-asculte. De sunt întristată, iar drumul prea greu Spre slăvi mă ridică, s-ating curcubeu. Cu drag mângâiere așază pe suflet Si drum de
E unic ?n lume by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83358_a_84683]
-
strălucirilor târzii Și doliul ce-nvestmîntă iarăși firea! Căci nu e loc unde să nu fi pus Temeinic gheara ta, neîndurato! Câmpia vastă ai înveninat-o Și în curând nu va mai fi Apus. Te uită, Zările se împreună. Un ocean, talazul tău cernit; - Când, Umbră, sub zenitul poleit, Te vei preface-n mistic clar de lună? DIONISIACĂ Plecați-vă, în cuget cucernic și sfios, V-o spun: e-aproape timpul, de-a pururi sfânt când iară Biruitoarea Brimo va naște pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > IPOSTAZE ȘI ITINERARII IMPOSIBILE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 241 din 29 august 2011 Toate Articolele Autorului Corsar să fiu să-ncerc să fur o mare talaz să fiu și valuri să înfrunt să fiu doar doc iubirii la plecare și fir de-argint în părul tău cărunt un aisberg eșuat pe o furtună pe puntea lustruită de-un matrod sau pe poteci bătătorind o dună un
IPOSTAZE ŞI ITINERARII IMPOSIBILE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361529_a_362858]
-
mai mult. Acum parcurgeam aproape câte un metru la fiecare tras de vâsle. Furtuna se întețea tot mai tare. Când eram pe coama valului ce ne întorcea spre larg, când staționam pe fundul abisului dintre doua valuri de peste doi metri. Talazurile erau largi si periculoase. Era suficient să ne prindă cu bordul în val, să ne umple întreaga barcă cu apa. Cine garanta că nu se va scufunda, sau dacă va rezista la un al doilea val? La un moment dat
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
haz... Vin zorii, mă abandonezi., Se-aude trist un ritm de jaz... Și cât aș vrea să te păstrez Să îmi fii râu, să-ți fiu zăgaz, Să îmi cedezi când îți cedez... Să-mi fii ocean, să-ți fiu talaz Și înger păzitor în miez De nopți de fosfor și topaz, Să fiu făpturii-ți biblic crez Să te feresc de vreun necaz... Referință Bibliografică: Tu dormi... / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 922, Anul III, 10 iulie
TU DORMI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363878_a_365207]
-
ambarcațiunea cu prova spre țărm, dar fără succes. Se declanșase furtuna. Venise din senin, fără nicio prevestire. Eram disperat. Nu mai aveam nicio șansă să ajung la mal, deoarece mă îndreptam cu viteză printre valuri, spre largul întunecat al mării. Talazurile erau largi și de peste doi metri înălțime. Când dispăream între ele spre abisurile înfiorătoare, când eram ca o jucărie în voia naturii, pe vârful lor. Mă treceau fiori, iar transpirația îngheța pe spatele meu, văzându-mă deja în adâncurile tenebroase
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
să aibă amnezie, fiindcă își amintesc prea des de lucruri necugetate.” Marea și moartea: „În testamentul literar «Mai am un singur dor», eul liric eminescian și-a dorit marea aproape. «Asprul meu cânt» nu-i perturbă liniștea. Azi oamenii au talazurile în ei și izbirile necontenite îi fac să se simtă stabilopozi, deci pietre cu duritatea acestora.” PLOPUL I-am fost martor îndrăgostitului ce-a așteptat «o șoaptă de răspuns», pentru a se putea aprinde candela iubirii pe pământ. Azi vreau
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
element vital - ne este, în cele din urmă - mormânt. Trimiterea la termenul tsunami - existent în titlu poate fi și metafora înfricoșătoare a unui cataclism natural care ar înghiți tot ce îi iese în cale. A asemui versurile Rozei Lentini cu talazurile unui tsunami, tumultuoase, neliniștitoare, lacome, amenințătoare chiar, constituie un gest de reverență față de forța creatoare dar și distrugătoare a Cuvântului care spală, curăță, rade, scufundă, distruge, însă, în aceeași măsură, înalță pe culmi mai mult sau mai puțin iluzorii după
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
vrajă să dezlege Blestemul curs din trupul unui nor. Tu taci și treci pe-aceeași veche-alee Deși de alb ți-e sufletul flămând Nu vezi pridvorul nins cu azalee Când lăcrimează-amurgul peste gând. ÎNSÂNGERAT AMURG Sărută marea țărmu-ncins de-arșiță Talazurile-i amuțesc pe stânci Tărâm râvnit de zei - o insuliță - Retortă a tăcerilor adânci. Îți simt suflarea rătăcită-n mine Pe buze sarea ta săpându-și vad Însângerat amurg... și seara vine Cu trena prinsă-ntr-un inel de jad
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
părere de rău îl încolțise, că n-avusese minte să-și lege de umeri două coșuri! Potop de roadă-i oferise prietena lui, marea! Și numai o lăsare în adânc făcuse... Dar, când la suprafață fu să iasă, îl izbiseră talazuri îndrăcite de furtună și stânci colțoase îl plezniseră furioase. Îl năuciseră bine sărăcindu-i urechile de bureții îmbibați cu ulei și smulgându-i cleștii din carapace de țestoasă pentru nări. Până să se dumirească bine ce grozăvie i se-ntâmplă
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
făr’ de margini hazardim, Făcând lucruri pricepute nu pricepem țărmuire, Luăm lucirea ca stihie, și stihia târguire, Rânduim sortirii valuri fără dorul de sublim; Nimicind aprig nisipul, nu suntem oare nisip? Când vremea-și surpă clepsidra și ne-aruncă pe talazuri, Noi, feciorii veșniciei, cumpăniți de-atâtea nazuri, Ne facem una cu lumea și ne luăm al lumii chip; O dăm straie pe trup gol, dar lipsit de goliciune, Bătând clipele-n cununi, cununăm clipa cu lumea, Timpu-i mut, căzut pe
AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367966_a_369295]
-
stăpânea cu mâna, să nu fugă peste ale mele. Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
să aleg, calmul, starea de bine a culorii sau zborul în aerul sugrumat de ființa ta ce a trecut pe aici când nu mă cunoștea? Sunt recunoscătoare pentru inimă că poate să te vadă peste tot, în apa mării, în talazuri și dangătele de pescăruș, în ziua de ieri când ochiul nu era, ci numai dorințele noastre, stalactite sub un cer singuratic și albastru. Și noi acum două umbre pripite ne pierdem într-o lumină apusă, întoarsă mereu către un trecut
UMBRE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367672_a_369001]
-
de tei Scutură floare de tei Mireasmă din anii mei, Căci atât mi-a mai rămas Restul este de pripas. Vântul ruga îmi ascultă, Ani în floare vrea să-i ducă, Peste marea legănată, Stea...în fată preschimbată. Cântă în talaz sirene, Valurile-si plimbă trene, Soare arzător se-arată, De sărută marea toată. Scutură floare de tei Pe aripi de porumbei Vise cu mireasma lor, Lasă dorul călător, Până în pădurea deasă Umbră dorului îi lasă, ' N-cântec de privighetoare Să
SCUTURĂ FLOARE DE TEI de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367740_a_369069]
-
salveze. Cu amenda vedem noi ce v-om face. După vreo jumătate de oră de tras la vâsle, nu am parcurs nici trei sute de metri. Eu eram deja în apă până la genunchi. Se umpluse compartimentul unde stăteam cu picioarele, de la talazurile ce se repezeau cu forță în prova bărcii scufundate din cauza greutății mele și a apei aruncate de valuri. L-am lăsat pe frate să tragă la vâsle iar eu scoteam apa din compartiment. Din cauza proprie-mi greutăți, la fiecare val
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
Tu plângi din ceruri pentru fiecare, Ne ierți, că suntem pământești, Mâinile ne-ntinzi spre iertare, Nu ne pierzi, căci ne iubești. Curcubee-aduci după furtună, Lacrima ne-o ștergi de pe obraz, Ne cureți sufletul de zgură, Mereu ne-nalți peste talaz. Răspunde-ne la orice întrebare, Când nu mai știm găsi răspuns Și dă-ne liniște-mpăcare, Tu știi ce-n suflet este-ascuns. Reînoiești în fiecare primăvară, Promisiunea de a Învia, Dacă scăpăm de rea povară, Păcatul, din inima grea. Lumină
SUB CRUCEA-NSÂNGERATĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350330_a_351659]