741 matches
-
Maniera. Ștacheta. Nu știu. Întrebarea pe care mi-am pus-o, însă, de îndată ce am citit prima oară poemul lui Eugen Suciu privește natura acestui altceva. Este el spontaneu sau fabricat îndelung? Suspiciunea mea e atrasă mai curând de al doilea talger al balanței. Motanul lui Suciu este, cred, aici, ceea ce, la Mircea Cărtărescu, reprezintă Maimuțoiul din renumitul . Spiritul artistului la tinerețe, căruia i se pretinde să ia, direct, în posesie lumea. Și căruia i se îngăduie (indulget genio), orice neobrăzare, chiar
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
și ratarea într-o noapte cu tunete și trăsnete, o noapte în care Kordonsky a scos din acest personaj vibrații tulburătoare pe scena de la „Bulandra”. Durerea era urlată din toți rărunchii, era purtată de colo-colo, era bătută în tigăi și talgere ca să o audă și vîntul, și pămîntul. Mălăele, de neuitat, un clovn trist, cu nasul roșu, purtîndu-și casa în spinare pe marea singurății. Horațiu Mălăele are, în structura sa, ceva din Birlic, din Toma Caragiu, marii noștri actori de comedie
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
fapt aceeași) din Contemporanul. Mental? Poate mental colectiv! Capodopera, în materie de gafe, rămâne însă cea de la pp. 94-99. După ce citează câteva poeme neconcludente ale lui Nichita Stănescu (Mirosind a înger, Steaua scrisă, Împotriva cuvintelor), Daniel Cristea-Enache pune, în celălalt talger al balanței, cunoscutul Voyelles al lui Rimbaud, pe care-l reproduce și în franceză, și în traducerea românească a lui Ion Frunzetti. Concluzia: „Comparația este net defavorabilă poetului nostru.” (p. 99) Iar explicația acestei concluzii, dată cu verzale peste numai
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
o modalitate de-a controla legitimitatea substanței cu care operează, modalitate ce ea însăși devine parte a acesteia. Discursul poetic încearcă a-și raționaliza iraționalitatea. Fără a o anula ori a o reduce printr-o retorică facilă, o așează pe talgerele sufletești care-i pot regla ponderea, o pot echilibra. Starea confuză, panica obscură, angoasa recurg la instrumentul gnoseologic. Poezia cată a deveni meditativă pentru a face față impactului cu stihia existențială din care-și extrage sevele. Cel mai amenințător factor
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
nou în iureș pe șosea. Cuburi Să ne-mpăturim aripi de vedenii. Noapte. În colțuri, ușă peste ușă se lasă casele. Umbre stâlcite, mii. Felinar - flacără frântă. Cenușă. În odaie vântul lemnos cosește mobila. Oglinda cu greu mai ține masa, talger cu câteva cireșe. Fața mi-i ca smaraldul din vitrine. Tu - în rochie neagră, zbor, poemul negrelor unghiuri din lumea pestriță. Îți sprijini în tavan ascuțit, genunchiul, - o teoremă de doliu ce amenință. Doamne, în groaznica, străina lume, litere, fraze
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
întrețin cochet ticurile și le conferă statut artistic. Un asemenea campion al inadecvării e și Pomorius: „În fiecare zi, la amiază, îmbrăcat în roșu, cu fireturi aurii,/ Iese din turnul primăriei și, cu un ciocan de argint,/ Bate-ntr-un talger mare de aramă de douăsprezece ori./ Apoi strigă: «Cetățeni ! E miezul nopții. Dormiți liniștiți,/ Poetul Pomorius veghează!»” Un altul, tot un stentor inutil, e Nikophantes: „De departe, pare o statuie uriașă de slănină./ Dar, dacă te-apropii, vezi că are
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
mișcătoare, toate, toate există în jur, abia ne strecurăm, abătuți și crispați, pe brînci, printre anevoințe și surprize cu fistic. Desigur, sînt subiectiv, n-am ținut niciodată să mă dau brav stîlp de-nțelepciune, n-am destoinicia de-a cumpăni talgere minuțioase, de-a pipăi exactul la imprecizie. Mereu o iau pe miriști știrbe, calc prin scaieți cît varza, dărîm codobelcilor spirala de aur, strivesc mușuroaie ce s-ar cuveni ocolite, măcar din prudență, dacă nu din pudoare, din grija de-
Îngerul mototolit (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15021_a_16346]
-
fațete creatoare de curcubeie neașteptate... mda... am mîngîiat țăndările albăstrii cu buzele, le-am supt pînă ce mi-am simțit gustul sîngelui pueril, neviciat de dorinți, am lins acadelele produse ad-hoc, am jubilat... Apoi s-a declanșat lupta. Tija puternică, talgerul final, blăngănitor în dreapta și în stînga, mă agasa la maximum. Am cuprins-o într-o îmbrățișare răzbunător-pătimașă și m-am trezit ridicat, balansat dulce, legănat ca de-adormirea agresivității mele, ca de alintare în aerul îmbălsămat de lemnul de trandafir
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]
-
unei istorii contrafactuale.) Și mai interesant este că mersul înapoi, în timp, nu proiectează o peliculă ștearsă, veche, care să ne dea prin contrast confortul interior al progresului. Civilizația și cultura, în sens larg, se dispun mai degrabă pe celălalt talger al balanței bucureștene și românești, în dreptul unui deceniu (1925-1935) aproape neverosimil prin viteza edificării și modernizării societății autohtone. Nici o inflexiune sămănătorist-tradiționalistă, cu perceperea Capitalei ca o Sodomă înghițind și batjocorind destine, nu apare în desenul pe cât de curat, pe atât
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
se încălzi,/ femeia își vîra mîna în gura calului negru". Infrarealul: o infernalizare a cotidianului, o scufundare în groază a banalului. Dar Angela Furtună nu pregetă a trece de la infrareal la suprareal. Suspectată, hărțuită, rejectată, ipostaza rațională caută a contrablansa talgerul spontan-sumbru, atroce. Se ivesc ,filosofeme" lejere, cu alură ocazională, deși sînt, poate, îndelung ruminate: ,lagăre și pacienți ai unei minuni. disecție. o nevroză cinstită învinge/ șarlatania unei halucinații religioase. dar îl adoptă pe dumnezeu ca/ principiu activ". Sau: ,pacienții unei
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
Clepsidra o dată pe an, îngerul trece prin lume înspre ninsoare am bătut în zidul după care, măcinat de sloiuri și de aparență, văzduhul se amestecă-n pământ dă-mi un înger, Doamne, am bătut și dincolo de colbul gravitațional, în talgerul cu viață și cu moarte, mi-am spălat, în dimineață, fața cu ether te țin în viață mai mult pentru tine, a spus apoi a luat după sine ce-a mai fost din amurg și a întors clepsidra într-o
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
văzând că țigăncușă întârzie prea mult pe la vreo masă, stăpânul se oprește din plimbare, își răsucește cu greutate capul specific rasei sale și aruncă pe sub potcoava mustății un mormăit amenințător, dar tandru: „Cosette!...” Țigăncușa îi surâde, apoi, încărcată de farfurii, talgere, căni, cuțite, hangere, fuste, bluze, mărgele, brățări, cercei, iese spre bucătărie pe lângă masa noastră, a povestitorilor, foșnind și lăsând în urmă un parfum de o tristețe iremediabilă. Mulțumit, Kir Haciaturian își reia plimbarea. în fond, are și el dreptate: a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lăsat în cameră. - Ei, dar aici nu mai e aproape nimic, spuse Mik, în timp ce Hirghe, fără un cuvânt, scoase încă puțină cocaină cu lopățica și-o scutură ușor pe cântar cu mișcarea cu care se scutură scrumul unei țigări. Când talgerele fură la același nivel, Hirghe puse la loc în pachet ceea ce rămăsese pe lopățică, lăsă jos balanța, luă pachețelul de pe terezie și, după ce strânse între degete cocaina până ce aceasta formă o casetă netedă și strălucitoare, îi întinse pachețelul lui Nelly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
său de prieteni. Nu ajunsese la stadiul În care să lege prietenii numai pentru a le desface - nu era suficient de egoist pentru asta -, deci a cântărit indubitabilele calități atractive și valoarea lui Thomas Parke D’Invilliers, punând pe celălalt talger amenințarea ochilor reci din spatele ochelarilor cu ramă de baga care, În Închipuirea sa, Îl fulgerau de la masa vecină. — Bine, vin. În felul acesta a descoperit Amory Portretul lui Dorian Gray, Mistica, sumbra Dolores și Belle Dame sans Merci. Timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la noi hașiș de cea mai bună calitate. Reiko mi-a zis că era prima dată când fuma hașiș, oricum, pentru ea absolut totul era pentru prima dată. Râdeam de ea, tachinând-o: să fumezi hașiș pentru prima dată În Talger e același lucru cu a juca golf pentru prima dată În Scoția. Știi, făceam cu ea genul ăsta de glume insipide. Ce prost mai eram! Târâsem după mine o cameră video cam grea ca să Înregistrez muzica tradițională a berberilor, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nou cu vederea spre mare. Am admirat soarele ieșind somnoros din apa limpede. Am intrat cu plăcere în unda liniștită ca nicicând altădată, am admirat bancurile argintii de peștișori, crabii îndărătnici ascunzându-se pe sub pietre și meduzele mari, ca niște talgere de piftie pe deasupra cărora zburau pescărușii pofticioși. Pe nisipul plajei se zbenguiau zilnic 7-8 câini vagabonzi îngrijiți cu duioșie de un pensionar care-și găsise, în fine, o ocupație, fără să-i pese de noi, ceilalți care ne feream de
HAIBUN: TU, DACĂ TRECI PE-ACOLO... de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362423_a_363752]
-
nou cu vederea spre mare. Am admirat soarele ieșind somnoros din apa limpede. Am intrat cu plăcere în unda liniștită ca nicicând altădată, am admirat bancurile argintii de peștișori, crabii îndărătnici ascunzându-se pe sub pietre și meduzele mari, ca niște talgere de piftie pe deasupra cărora zburau pescărușii pofticioși. Pe nisipul plajei se zbenguiau zilnic 7-8 câini vagabonzi îngrijiți cu duioșie de un pensionar care-și găsise, în fine, o ocupație, fără să-i pese de noi, ceilalți care ne feream de
GABRIELA GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/362445_a_363774]
-
nou cu vederea spre mare. Am admirat soarele ieșind somnoros din apa limpede. Am intrat cu plăcere în unda liniștită ca nicicând altădată, am admirat bancurile argintii de peștișori, crabii îndărătnici ascunzându-se pe sub pietre și meduzele mari, ca niște talgere de piftie pe deasupra cărora zburau pescărușii pofticioși. Pe nisipul plajei se zbenguiau zilnic 7-8 câini vagabonzi îngrijiți cu duioșie de un pensionar care-și găsise, în fine, o ocupație, fără să-i pese de noi, ceilalți care ne feream de
GABRIELA GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/362445_a_363774]
-
au accentuat pervertirea spre infracționalitate a unor principale locomotive sociale cum sunt familia cu tradițiile ei, obștea cu atracția molipsitoare a reacțiilor ei și partidele cu organizarea lor, s-a coagulat acel nucleu decizional care a translat neașteptat de la un talger la altul pe cântarul alegerilor, el manifestându-se nu ca un curent în favoarea vreunei oferte politice, ci ca un al nouălea val, lovind cu toată nemulțumirea într-un sistem dovedit a-i fi neprielnic. Invoc simbolul celui de al nouălea
O CULTURĂ INFRACŢIONALĂ (3) RESTURILE DE DEMNITATE ALE CLASEI POLITICE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367806_a_369135]
-
o curea maronie pășea în fruntea celor 15-20 de instrumentași care cum depășeau poarta grădinii își începeau programul. Bubuitul tobei mari, pe care o purta atârnată de partea superioară a corpului ăl mai voinic dintre militarii orchestrei, bubuia ;cel cu talgerele complecta zgomotul, iar sunetele flautului spărgeau văzduhul. Chioșcul din Grădina Mare era îndată înconjurat de noi copii care ne urcam pe garduțul verde cu linii gălbuie, care înconjura podiumul pe care se afla Orchestra militară. 4 Lui Iancovici îi strălucea
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365543_a_366872]
-
de țărani trecuți de acum în stele, ne privesc și da, noi îi recunoaștem că ei sunt cei care ne-au păstrat curat acest loc. Frumos este și discursul autorilor, meșteșugit și chiar cu strop de miere poetică uneori. În talgerul celălat au păstrat măsura lucrării bine făcute, au respectat tehnica impusă științific și datorită forței constructive pe ansambul, cartea acesta este un Document. Va trebui să-și găsească un loc al său în marile biblioteci din Europa. Într-o lume
RITUALURI DE TRECERE de MELANIA CUC în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351773_a_353102]
-
stins tatăl, preotul din Urecheni-Neamț și mama artistei! Iar propria boală, năprasnică se luptă de atâta timp cu toate resursele ei fizice! Angela Ciochină n-a răsucit niciodată cuțitul în rana cuiva, dar șoimii foamei de senzațional nu pun în talgerul balanței aceasta și s-au prăbușit ca torpilele asupra ei. Ce-ar conta pentru ei lacrimile unui artist, când sunt zămisliți de natura răului cu cioc și ghiare de sfârtecat. Așa a devenit subiect de presă stors și răstors, sucit
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
spus la han, multe cât frunzele copacilor, dar au zburat și ele odată cu frunzișul toamnelor. Multe oale s-au spart aici, oameni buni, mulți peștișori din râul ista ce-o dat nume țării, mrene și cleni, prăjiți pe vatră în talgere de lut, au crănțănit drumeții timpului. Au mistuit crapi și cârlani la proțap, au molfăit, în plăcinte poale-n brâu, brânza multor turme de oi de pe-aici ori dinspre munte, unele fiind, poate, ale lui Nechifor Lipan, cel răpus
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
am căutat cu-nverșunare un petec de cer primăvăratic, însă ceața groasă, m-a determinat să cred că afară e toamnă, nicidecum anotimpul poenilor cu narcise galbene. Am respirat ușurată când am decis să pun, în această zi aniversară, pe talgerul sufletului, poveștile scriitorului, încărcându-mi plămânii de mireasma metaforelor sale care îmi răsfață gândurile de fiecare dată când le citesc. La invitația directorului școlii movilene, prof. Mirela Brezuică, fiind săptămâna școlii altfel, m-am alăturat unui grup de elevi ai
FĂNUŞ NEAGU – CIOPLITOR ÎN MARMURA SUFLETELOR NOASTRE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345682_a_347011]
-
lumină lângă culorile cărții cenușiul își ține ofrandele în mâini trimiți aripi tăiate de ghilotina încercărilor sterile între noi culorile se deșiră nu știi face diferența nu știi colora în ce culoare vrei penelul e colțul buzei drepte pe un talger nu-i poți schimba drumul de ce ești orb iubite se veștejesc culorile în neputință Referință Bibliografică: îmi cad din ochi păsări / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 525, Anul II, 08 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
ÎMI CAD DIN OCHI PĂSĂRI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356219_a_357548]