479 matches
-
i se opuneau în mod explicit. El a mers mai departe și a afirmat că dacă învățații Talmudului ar fi crezut ca Hristos era Mesia, atunci cu siguranță ei ar fi fost creștini și nu evrei, iar faptul ca învățații Talmudului erau evrei este indiscutabil. Ramban a continuat , explicând contextul textelor „dovezi” pe care le-a citat Christiani, și arătând că ele sunt înțelese cu totul altfel decât în modul pe care l-a propus Christiani. Mai departe, Ramban a dovedit
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
al lui Nahmanides se găsește într-o peșteră din Ierusalim, cunoscută ca Peștera lui Ramban. Ramban a scris glose la întregul Talmud, a scris compendii ale unor parti din dreptul iudaic, dupa modelul lui Itzhak Alfassi. Lucrarea sa majoră asupra Talmudului este cunoscută ca Hidushey Haramban (Înnoirile lui Ramban). Scrierile sale în domeniul legii iudaice Halaha sunt: Scrierile lui Ramban în apărarea lui Simeon Kayyara și Alfassi aparțin și ele categoriei de literatură de exegeză talmudică și halahică: (publicat cu Alfassi
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
învie morții", "Cârmuitorul" și "Timonierul". Ultimele două apelative sunt semnificative ca echivalente ale cuvântului francez "Nautonnier" titlul atribuit unui mare maestru mason. Limba utilizată în Babilon în secolul III d.Hr. era aramaica, care includea trei dialecte distincte: aramaica (limba Talmudului), aramaica mandeană și aramaica siriacă, aceasta din urmă fiind și limba vorbită de Mani și cea în care au fost redactate primele șase scrieri maniheiste, care, din păcate nu s-au păstrat. Teoreticienii creștinismului timpuriu (secolele al III-lea și
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
venit la putere în Germania, familia sa a plecat din Austria în Elveția și de acolo în SUA. La patru ani, micul Shlomo cunoștea deja Tora cu comentariul lui Rashi iar la cinci ani a început să învețe capitole din Talmud. În 1938 a plecat la Telz (Telšiai), în Lituania, pentru a studia acolo într-o yeshivă renumită. În 1939, în împrejurările începerii celui de-al doilea război mondial și a perioadei Holocaustului, a părăsit Europa în 1939 și s-a
Shlomo Carlebach () [Corola-website/Science/313988_a_315317]
-
la New York, unde a avut un accident de circulație care l-a imobilizat pentru peste un an de zile, urmat de o lungă convalescenta. În timpul șederii în Franța și SUA, Wiesel a aprofundat vreme de ani de-a rândul studiul Talmudului și al patrimoniului iudaic cu dascăli erudiți că rabinul Mordechai Chouchani din Paris și Saul Liberman din New York. Din 1963 Wiesel, devenit cetățean american, a locuit cu soția sa, Marion, în Connecticut, apoi, între 1972 și 1976, când a fost
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
locul lui a fost dat altui băiat, ai cărui părinți au dat mită funcționarilor școlii. Babel a învățat un an la domiciliu și a parcurs materia a doi ani de studiu. În plus față de materiile obișnuite, Isaac a mai studiat Talmudul și muzica. Cultura sa generală a fost profund influențată de literatura franceză, în special de Gustave Flaubert și Guy de Maupassant, primele sale povestiri fiind scrise de altfel în limba franceză. După o încercare nereușită să se înscrie la Universitatea
Isaac Babel () [Corola-website/Science/301025_a_302354]
-
a eliminat datoriile creștinilor. A treia parte din datorie a fost scutită, dar restul de bani trebuiau trimiși la trezoreria regală. Ludovic a ordonat de asemenea, la cererea Papei Grigorie al IX-lea, arderea a 12.000 de copii ale Talmudului, în Paris, în 1243. O astfel de legislație împotriva Talmudului, nu ceva neobișnuit în istoria creștinismului, era datorată preocupărilor curților medievale că producerea și circulația lor ar putea slăbi credința indivizilor creștini, și amenința bazele creștine ale societății, protejarea lor
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
fost scutită, dar restul de bani trebuiau trimiși la trezoreria regală. Ludovic a ordonat de asemenea, la cererea Papei Grigorie al IX-lea, arderea a 12.000 de copii ale Talmudului, în Paris, în 1243. O astfel de legislație împotriva Talmudului, nu ceva neobișnuit în istoria creștinismului, era datorată preocupărilor curților medievale că producerea și circulația lor ar putea slăbi credința indivizilor creștini, și amenința bazele creștine ale societății, protejarea lor fiind o datorie a tuturor monarhilor creștini. Pe lângă legislația împotriva
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
în largul mării , în vreme de furtună, s-au scufundat și înecat .Yaffa a fost, în cele din urmă, anexată definitiv de către Roma sub numele de Flavia Joppe. În localitate au continuat însă să trăiască și locuitori evrei, amintiți în Talmud, precum și o comunitate creștină. Dupa reprimarea ultimei revolte a evreilor conduse de Shimon Bar Kokhba în 135 e.n. s-a extins aria populată de samariteni ,care s-au instalat și în localitățile de pe malul mării, inclusiv la Yaffa. În Noul Testament
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Dumnezeu între evrei și celelalte neamuri. O pictură înfățișând acest eveniment poate fi văzută în biserica catolică Sfântul Petru din Yaffa. Mormântul Tabithei se află într-un cartier din estul Yaffei, Abu Kabir, fiind adăpostit de o biserică ortodoxă rusă. Talmudul - Mishná (Mișna) și Gemará (Ghemara) povestesc despre cărturarii evrei,tannaim și amoraim care au trăit și activat în Yaffo :Rav Adda , Rabbi Hiya Brey deRabbi Adda d'man Yaffo , Rabbi Tanhum d'Yaffo, Rabbi Yohanan (Yudan) d'Yaffo, Rabbi Nahman
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Ceremonia a fost prezidată de un rabin numit de Șef Rabinat, iar publicul credincioșilor a fost invitat să vegheze lângă cripta peste noapte. A doua zi dimineață s-a ținut la fața locului o slujbă divină și o lecție de Talmud. În seara aceea la ora 21.30 la Radio Vocea Israelului s-a transmis o emisiune specială despre Holocaust . În decembrie 1950 s-au ținut circa 70 de asemenea ceremonii religioase pe tot cuprinsul Israelului, sub egida Șef Rabinatului, a
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
Menahem Ben Shlomo Hameiri (în ebraică:מנחם בן שלמה המאירי, în provensala:Don Vidal Solomon de Perpignan , 1249- c.1310) a fost un rabin catalan-provensal, unul din cei mai străluciți exegeți evrei ai Talmudului și al Bibliei din Evul Mediu. s-a născut în 1249 la Perpignan, care făcea parte în acea vreme din Principatul Cataloniei. a studiat la Narbonne, în Franța, cu Reuven ben Hayim. El a fost înrâurit de scrierile lui Moshe
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
al științelor, Hameiri s-a alăturat adepților lui Maimonide care se împotriveau folosirii neînfrânate a alegoriei în exegeza biblică. El a apărat din suflet știință, dar a recomandat să se interzică abordarea ei înainte de a face un studiu temeinic al Talmudului. Scrierile sale sunt clare și concise, si sunt marcate de un spirit logic și rațional Hameiri contesta, de pildă, existentă dracilor, eficacitatea amuletelor împtriva deochiului, de determinismul astrologiei și multe superstiții, pentru că ele infirmă noțiunea de liber arbitru. El s-
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
ele infirmă noțiunea de liber arbitru. El s-a făcut cunoscut și pentru deschiderea să de spirit față de „neevrei” (Neamuri, Goyim) și aceasta într-un climat de persecuții contra evreilor, afirmând că referințele cu privire la apostați și la ne-evrei în Talmud, fac referință numai la păgânii idolatri. Opera capitala a lui Hameiri este comentariul său la Talmud, intitulat Beit Habehirá (Casă alegerii). El acoperă trei secțiuni ale Talmudului: „Moed”, „Nashim” și „Nezikin”, precum și câteva tractate. Hameiri a scris într-o ebraica
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
persecuții contra evreilor, afirmând că referințele cu privire la apostați și la ne-evrei în Talmud, fac referință numai la păgânii idolatri. Opera capitala a lui Hameiri este comentariul său la Talmud, intitulat Beit Habehirá (Casă alegerii). El acoperă trei secțiuni ale Talmudului: „Moed”, „Nashim” și „Nezikin”, precum și câteva tractate. Hameiri a scris într-o ebraica neo-mișnaică, sintactic apropiată de ebraica modernă. Spre deosebire de comentariile tradiționale, Beit Habehira se prezintă ,ca și Talmudul însuși, ca o expunere a Mishnei urmată de discuții. În aceste
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
Talmud, intitulat Beit Habehirá (Casă alegerii). El acoperă trei secțiuni ale Talmudului: „Moed”, „Nashim” și „Nezikin”, precum și câteva tractate. Hameiri a scris într-o ebraica neo-mișnaică, sintactic apropiată de ebraica modernă. Spre deosebire de comentariile tradiționale, Beit Habehira se prezintă ,ca și Talmudul însuși, ca o expunere a Mishnei urmată de discuții. În aceste discuții el evita aspectul dialectic și prezintă concluziile și deciziile autorităților din generațiile precedente (citate mai ales prin titluri și supranume, decat nominal), atît așkenaze cât și sefarde. În
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
și supranume, decat nominal), atît așkenaze cât și sefarde. În plus el furnizează cititorului informații utile pentru bună înțelegere a textului. După cum arată Hâim Soloveitchik, Hameiri se distinge de comentatorii clasici, prin aceea că nu ezită să facă apel la Talmudul palestinian (din Ierusalim) pentru a lămuri sensul Talmudului babilonian. Se pare că a avut sub ochi pasaje din Talmudul palestinian dispărute în zilele noastre. Din motivele arătate Beit Habehira ,care ar putea fi citit aproape independent de Talmud, este puțin
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
sefarde. În plus el furnizează cititorului informații utile pentru bună înțelegere a textului. După cum arată Hâim Soloveitchik, Hameiri se distinge de comentatorii clasici, prin aceea că nu ezită să facă apel la Talmudul palestinian (din Ierusalim) pentru a lămuri sensul Talmudului babilonian. Se pare că a avut sub ochi pasaje din Talmudul palestinian dispărute în zilele noastre. Din motivele arătate Beit Habehira ,care ar putea fi citit aproape independent de Talmud, este puțin citat de autoritățile ulterioare și nu a fost
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
a textului. După cum arată Hâim Soloveitchik, Hameiri se distinge de comentatorii clasici, prin aceea că nu ezită să facă apel la Talmudul palestinian (din Ierusalim) pentru a lămuri sensul Talmudului babilonian. Se pare că a avut sub ochi pasaje din Talmudul palestinian dispărute în zilele noastre. Din motivele arătate Beit Habehira ,care ar putea fi citit aproape independent de Talmud, este puțin citat de autoritățile ulterioare și nu a fost retipărit decât recent. Se parte că nu ar fi jucat nici un
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
cină festivă este însoțită de cântece și veselie. Ea mai poartă numele de „cea de-a patra masă” סעודה רביעית (Seudá reviyit) sau de „cina regelui David, (în aramaică - Seudata deDavid Malka סעודתא דדוד מלכא) Obiceiul a fost instituit de Talmudul babilonean, tractatul Shabat 119,2 - „În veci va rândui omul masa lui la ieșirea Sâmbetei chiar dacă nu îi trebuie decât o singură măslină", cu alte cuvinte chiar daca e sătul. Această cină se numește cina regelui David, deoarece după legendă, acesta
Melave Malka () [Corola-website/Science/319922_a_321251]
-
Biblie „unsul lui Dumnezeu” (). Mai departe sunt numiți unși regele Solomon (), preoții evrei (), profetul Isaia (), Templul evreiesc și ustensilele lui (), pâinea nedospită (), unși conform ritualului de ungere a lui Saul (). Totuși conceptul de Mesia eliberator este foarte important pentru iudaism, Talmudul afirmând: „Lumea a fost creată... doar de dragul lui Mesia”. Evreii îl așteptau pe Mesia să-i elibereze de sub jugul ocupației străine, el fiind fie un conducător politico-militar din neamul lui David fie un personaj divin venit din ceruri. În orice
Mesia () [Corola-website/Science/297832_a_299161]
-
sau Tzvi Menahem ben Shlomo Pineles (21 decembrie 1806, Tysmienica- 6 august 1870, Galați) a fost un rabin, om de afaceri, scriitor și cercetător al Talmudului, activist al societății Alianța Israelită Universală, tatăl lui Samuel Pineles. s-a născut la Tysmienica, în Galiția, dar în continuare familia lui s-a mutat la Brody, loc unde a primit educație religioasă hasidică, dar s-a alaturat și cercurilor
Herș Mendel Pineles () [Corola-website/Science/316712_a_318041]
-
trăia, a fost nevoit să se justifice în fața socrului său. Din cauza Războiului Crimeii în 1855 a părăsit Odesa și s-a mutat la Galați, unde a rămas până la sfârșitul vieții. Herș Mendel Pineles a fost cunoscut ca cercetător critic al Talmudului, știut fiind și sub pseudonimul "Șaloș". În cartea "Darká șel Torá" (Calea Torei) (Viena 1861) a analizat în mod comparativ texte din Talmud (Gemara) și din Mișna și a ajuns la concluzia că sunt diferențe care provin de la greșelile autorilor
Herș Mendel Pineles () [Corola-website/Science/316712_a_318041]
-
știut fiind și sub pseudonimul "Șaloș". În cartea "Darká șel Torá" (Calea Torei) (Viena 1861) a analizat în mod comparativ texte din Talmud (Gemara) și din Mișna și a ajuns la concluzia că sunt diferențe care provin de la greșelile autorilor Talmudului în interpretarea textelor. Aceste afirmații n-au fost pe placul tradiționaliștilor și s-a dezvoltat o polemică care a ajuns la culmea ei cu apariția cărții "Zot lo darcá șel Torá" (Asta nu e calea Torei), replică critică la cartea
Herș Mendel Pineles () [Corola-website/Science/316712_a_318041]
-
alese și măgulitoare,și, dând de înțeles că ar avea daruri de proroc, i-a prezis lui Vespasian că va ajunge împărat la Roma. După reprimarea revoltei Yodfat a fost reclădit și a continuat să subziste aici o așezare evreiască. Talmudul povestește despre Menahem Yodfaah, care a trăit la două sute de ani după marea revoltă. Rashi, în comentariul său la Talmudul babilonean (Zevahim 110,2) tălmăcește:"Yodfaah - din Yodfat". La Yodfat s-a stabilit o familie de cohanim numită Miyamin, a
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]