8,025 matches
-
din creasta de aur, pasărea care din tril a făcut zi copți în fruct viermii prolifici pe mări legănați în marginea orașului sferic. zadarnic prevestitor de pace măslinul le-ar aminti că vina celor căutați stă în cristale ei urcă, tălpile uriașe rup brazde gata stă să izbucnească fumul din dave libațiile, carnavalul să-nceapă. sus laolaltă zăpada și fânul calmă missa alpină- fiecare sub câte un astru stau mieii doar murmurele hypnotice din vreme în vreme îi deconspiră și-ndepărtat
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
cum cad în cărămida Adîncii magazii, perechi-perechi, Razele-amiezii, pîrjolind omida Și-și sfîrîie pe-o plită roua grea Umbrită de tandrețea unui brustur? Mai ai curajul blînd cu o andrea Să-nțepi șopîrle, c-un chibrit să-l usturi La tălpi pe Domnul care s-a lungit Din iarba groasă pîn'la infinit?
Sînt întrebat de îngeri: mai ai aripi? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7103_a_8428]
-
de argint a ierburi fosforescente: Ghilgameș zguduit de viziuni punitive eu - simplu, prietenul lui - Enkidu eram sfărâmat de cărămizi albe de ceară era lovit de singurătate bătea în el un anume clopot necunoscut și zări matematice îi umflau respirația cu talpa scufundată în roua cerului eu - Enkidu - tânjeam asupra biruințelor sale (11 ianuarie 2009) Ritual (zimbru) într-o zi voi fi mai devreme într-o zi voi fi doar sicriu: trenul meu pe rotilele sale geme să iasă din timpul târziu
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
o viață cu valurile care le scaldă picioarele răzbind lin printre stâncile unde matroanele și-au instalat mesele pe care joacă un joc de cărți de demult. Apa are culoarea cutiei de Dunhill. Valuri mici vin tiptil să le mângîie tălpile. Da, hotărât lucru, e mai blând apusul nostru spre Nervi decât spre Camogli, acolo casele cu fațade pictate ne-ar fi întristat că viața toată s-a scurs fără să locuim în ele o noapte și o zi de plajă
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
Ion Murgeanu Vârsta de aur Chiar nu mai este nimic de făcut. Lunec. De fapt mă rostogolesc la vale ca o sanie Fără omăt fără tălpi fără țintă. Și ani vor trece Până - din nou - voi atinge apogeul vârstei de aur. Să-i cânt iar și din nou: Melancolie tandrețea mea Și tu tristețe rău înțeleasă și deasă și rea. Căci între una și alta mai
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
stă drept lângă catarg, flacără neclintită în vânt; strecurată printre buze și cântec în lanțurile exercițiului, cu urechile săgetate de cânt și gândirea egală, prin învăluitoarea absorbție, nepotolită și neagră, ochii întâlnesc cele opt cercuri în rotirea neliniștitelor fecioare, cu tălpile aprinse calcă, fremătătoarele veșminte, pornite în splendidă posesiune - .totul se reface dedesubt, în canalul cu multe meandre: umede nisipuri absorb, o pată noroasă din ape acoperă cu iureș străbaterea înclinată, brațele nu găsesc sprijin, toiagul loc tare. 13. O, imposibilă
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
flăcărilor tulbură bezna din unghiurile încăperii până când gura de umbră ridică vorbe zguduitoare; de prisos vărsarea apelor mari - nu apropie lumina de buzele calde; vuiește în pâclă flamura și se uită alcătuirea din pisc, măcar că stă reazem trupului înspumat și tălpilor din mâl. Drept în picioare în fața ferestrei, la ceas potrivit, îmi sfâșie umbra fără să-mi arunce pe umeri făgăduita mantă cu fireturi de aur; cutremurat am zis: De ce dreptul la tălmăcire? Câte dovezi pot să aibă palmele mele întinse
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
cînd nu bagi de seamă) azi urcă pe schele doar un izvor o culme cum ar veni de băut un șuierat din degete cheamă lumînările (cîinii rămîn deoparte) iarna descinde din întunecoasele neisprăvitele poduri și deodată începe să ningă peste tălpile zidarilor încă înveselite de vin. Rustică Stîncă pe limbă știrbit îmbrîncit dihorul peste grui și-adîncuri în altele iască-n crîngul cărunt al minții cîmp înlăuntrul femurului văz ager înspre coloana de trunchiuri osoase de vite peste umărul drept umăr mort
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
de foc din tăciunele nestins zbucnesc flăcări mistuind misterii adîncul pămîntului din rădăcini nevăzute alcătuite cărțile afînate de taine îngemănînd lumina și norii cărțile de văzduh freamătă marea trecere Luntrea așteaptî răstimpii umbrelnici abat căile pustiului către malul rîului negru tălpile pășiseră odinioară roua bucuriilor repezi iarba amarnică din răscruci nisipul deșertului stîrnește sub pași sclipătul zădărniciilor la malul negru al rîului ascunzînd lumina făgăduită legănată între vis și trezie luntrea așteaptă Păsări și fum lui Sorin Anca fumul împărătesc al
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
acel fel de a fi al paiului rămas singur pe miriștea goală în vacarmul solar al amiezii pot fi martor atâta timp cât îmi bate la ușă pumnul însângerat al sfeclei palma volatilă a cenușii 3 Visam ridicolul trotuar al umbrei lipăiala tălpilor mele goale prin fața caselor pustii din turn orologiul stricat răspândea o duhoare de albatros lovit de trăznet în viețile anterioare sucul de sfeclă îmi ținea loc de sânge erau îmbrățișări grăbite pe la colțuri de stradă un exod pe la mesele de
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
cauza cauzelor și regalul regalelor și sâmburele nimicului și calea pierzaniei Pentru mine însumi sunt nemuritor pentru câinele vecinului - un biet infractor pentru îngerul ce trece în zbor razant deasupra casei mele sunt ghimpele de trandafir în care își zgârie tălpile noapte de noapte De fapt, îmi dau seama că nu sunt decât cauza propriei mele existențe pe cale de-a se curma la fiecare adiere de pleoapă Aud tropăitul greu al eroilor lui Homer pe strada mea înconjurând ca un șanț
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
care știu totul, un metru șaptezeci și opt și cinzeci și nouă de kilograme. Cățărată pe tocuri, era mai înaltă cu o șchioapă decît ministrul. El începu la rîndul lui să se scuture ca un cîine care iese din apă, dar cu tălpile fixate pe podea, atent să nu pășească, mai ales cu piciorul beteag. Cît puteau s-o mai țină așa? Pe lîngă ei erau tot numai VIP-uri, în cupluri disproporționate ca vîrstă. Babe care înotau în perle și care dănțuiau
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
dimineață te vei scula, îi vei încălța și vei fi din nou slobod. Iubesc bocancii tăi vechi de dezertor pentru că vor fi ultimul lucru pe care îl vei vedea înainte să închizi ochii. Iubesc pielea lor roasă, șireturile rupte și tălpile ferfenițite pentru că sunt o parte din tine, sunt o parte din respirația ta întretăiată și din veninul gros pe care îl scuipi cu năduf în ligheanul de lângă pat. Tu ești bocancii tăi ponosiți care acum nu mai pot face nimănui
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
Sophie și Odette. O operație radicală împarte lumea între conștienți și inconștienți. Să fiu eu Odette - Sunt mai mult ca oricând în mâna Celui de Sus; zadarnic alerg să nu-mi atingă creștetul umbra ei și să nu-mi prindă tălpile, ca o plasă de păianjen: lama strălucitoare mă despică și aruncă-n țărână carnea haotică, înmulțită fără măsură. Poete, poți umple golul, căutând piatra de deasupra apei, pe care să se-așeze porumbelul întors cu ramura verde, poți să veghezi
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
-i prind în moi spirale Prelinse-n jos spre frunzele de-arțar Lin putrezind în clipele domoale De toamnă părăsită prin păduri, Unde balaurii cei vechi se peticesc Cu solzi de-argint și zînele fac tumbe Fiindcă nu știu cu tălpile să umble Ca oamenii pe globul pămîntesc; Iar Dumnezeu le iartă și le lasă Să își arate șoldurile mătăsoase...
E-ndrăgostită roua de-un ciuperc rotund... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7518_a_8843]
-
Frumos, înduioșător chiar, cu micul inconvenient că urcând scările celor trei nivele și străbătând coridoarele ești nevoit să alegi pe parchet micile insulițe neviciate de guano, ba să ai grijă și de măruntele obrăznicături care ți se bagă insistent sub tălpi. Ne primește Manuel Cofino, vicepreședintele al n-am înțeles cărei secții, probabil proză, ne zâmbeste plictisit și după un scurt schimb de banalități ne citește solemn programul vizitei. Cofino e primul cubanez pe care-l văd cu sacou. A fost
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
cenușă - soarele pentru lumea nouă suntem balanța oarbă pe care se desăvârșesc diminețile în noapte și alte câteva rozătoare ce-așteaptă încă fericite să devină fluturi noi și fillip (II) la fiecare pas în afara cercului de foc un viscol de tălpi ca boabele strujite (cine-ar fi zis că distanța o să ne macine pâinea cea de toate zilele) obrajii brăzdați (doar pe trecerea asta de pietoni mai pot ajunge în Kansas) jumătate de aureolă spectrul căderii ce ți-a scăpat din
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
-n sânge țipătul roșu de nou născut lățindu-se la răsărit și cotul tău stâng suferind de ieri când ai sprijinit toate zidurile să nu se prăbușească orașul cu mine la braț: "dă-o-ncolo - ciupercă otrăvitoare" claci cu toată talpa - uite-așa mi se mărunțesc diminețile n tęte-ŕ-tęte distanța e o realitate precisă de câtva timp se măsoară în sentimente difuze le pastrez astfel să nu mă împingă la suprafață mai desfigurată decât mă presimt și dacă perfecțiunea nu poate
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
la serviciu. Eu visam la fosforul lor roșu ... la țigările Virginia care-i îngălbeneau degetele și dinții, era galben, era galben ca un pepene când s-a spart. ȘAH LA REGINĂ Îl vreau pe nebunul cel negru - limba lui roz tălpile roz albul fosforescent al ochilor. Aici în praful cel roșu, pe tabla de șah a planetei, termite clădind civilizații mai înalte decât mine cu tot neamul meu în cârcă. Căutător de aur îmbătrânit privind prin sitele sparte ale cuvântului. Îl
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
aur îmbătrânit privind prin sitele sparte ale cuvântului. Îl vreau pe nebunul cel negru aici pe locul ce poartă amprenta de hoit, unde vulturii coboară-n erecție spre ceafa gazelei pierdute. Îl vreau pe nebunul cel negru - limba lui roz tălpile roz albul fosforescent al ochilor. SALTELE În fiecare noapte adorm în altă parte, în alt pat, și fiecare pat se-ncălzește de fierbințeala mea și pleacă singur după mine. (după Ea cea împăturită în sinea ei - în pielea mea)... Orașe
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
Marienbad. nici în Veneția lucrurile nu stau pe roze am rotit robinetele-n baia de la hotel și apa lagunei a dispărut cât ai bate din palme trosnind din toate încheieturile orașul s-a înălțat în văzduh un cadavru-mpietrit cu tălpile perforate de lacrimi. nici în Veneția lucrurile nu stau pe roze. mi-au bătut ca disperații în ușă m-au implorat să închid robinetele dar eu neclintit din fotoliu ținându-mi ziarul probabil cu streașina-n jos atent să nu
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
la vederea celor cinci trepte abrupte care duceau spre prispa înaltă, aflată în umbră. Le urcă cu grijă, una după alta, cu pași apăsați, ca nu cumva să se dezechilibreze. La a treia treaptă fu și mai atent, își așeză talpa piciorului puțin în dreapta și apăsă înainte cu vârful, apoi cu călcâiul. Un scârțâit rotund ca spatele arcuit al pisicii când o scărpina după urechi ieși din lemnul vechi. Descoperise mișcarea cu câțiva ani în urmă și de atunci nu scăpa
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
dispar, Sau se prefac în stane de mărar, Mă-nvăluiesc în roiuri dulci de fluturi De nu mai știu de ele să mă scutur, Sau se scufundă-n lacuri de magiun Lăsîndu-mi doar un vîrf de picior bun, În aer talpa caldă să-și agite Spre mîngîieri adînci și infinite...
îngerul de miercuri... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7908_a_9233]
-
ricșe, pânze înfășurate mimând corpuri gata cremate Trec prin ochiul mitralierei ruginite sprijinită de singurul gardian În poarta orașului jinduit Talăngi și clopote, claxoane, hohotul Shivei hrănit De la răsărit la apus cu uleiuri și petale carnale Lustragii de sandale și tălpi jupuite, câini hămesiți Bărbați urinând de mii de ani pe marginea aceluiași drum Burdușit cu vieți fără număr reîntrupate Cuceritorii au fugit învinși Nu e umilință mai mare decât fericirea condamnaților Așezându-și tăcuți suferința la rând În așteptarea focului
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
străin VI Ne vom întoarce aici nevăzuți Pe aripa unei gâze Sau în piele de șarpe Ne vom desfășura cearșafurile tăcuți Și din încheieturi ne vor țâșni lotuși Cu gât subțire Mișcându-ne lumea de sus Cât să ajungem cu tălpile în apus Nici cer nici pământ Nici om nici pasăre Doar viață mărunțită pe o tavă Din care zei cinici Gustă și scuipă pe rând. VII Nu mai știu ce e rușinea nici umilința de a avea nu doar gânduri
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]