185 matches
-
și URSS", care, cu toate că invoca Tratatul de pace de la Paris din 1947, a permis, contrar prevederilor acestui Tratat, intrarea în componența URSS a mai multor insule românești, deoarece în cursul acțiunii de delimitare pe teren a frontierei, mergându-se pe talvegul brațului Chilia, în mai multe rânduri s-a luat ca frontieră nu talvegul, ci brațe laterale pe partea dreaptă, trecând de partea sovietică nu numai ostroavele Coasta Dracului (Tătarul mic), Dalerul mare, Dalerul mic și Maican, ci și de la gurile
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
permis, contrar prevederilor acestui Tratat, intrarea în componența URSS a mai multor insule românești, deoarece în cursul acțiunii de delimitare pe teren a frontierei, mergându-se pe talvegul brațului Chilia, în mai multe rânduri s-a luat ca frontieră nu talvegul, ci brațe laterale pe partea dreaptă, trecând de partea sovietică nu numai ostroavele Coasta Dracului (Tătarul mic), Dalerul mare, Dalerul mic și Maican, ci și de la gurile brațului Chilia, ceea ce prelungea linia frontierei prin golful Musura spre Sulina. În schimb
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
farul Nord, ar deveni frontalier. Partea română susține însă că frontiera trece la echidistanță de ostrovul Limba și de malul sudic al golfului Musura așa cum erau în anul 1997 în momentul semării Tratatului frontalier de la Constanța, apoi la echidistanță de talvegul brațului Chilia-Stambulul Nou și de digul Nord al brațului Sulina. Un nou litigiu a apărut astfel, traseul care va fi adoptat condiționând atât apartenența noilor ostroave încă nedenumite, în proces de constituire în sud-estul ostrovului Limba și între gura brațului
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
calcare jurasice, păstrează urmele evoluției morfologice recente a întregului masiv. Epigeneza accelerată a determinat adăncirea în conglomerate cretacice și apoi în calcare jurasice a pârâului, având ca rezultat formarea unor rupturi de panta (cele șapte cascade) ce se succed pe talveg (înălțimi de 2,5 - 15 m) și au la bază marmite. Evoluția văii s-a produs pe traseul complex al unei rețele de falii și diaclaze, ce au deschis condiții pentru apariția unor tuburi de presiune din care se păstreaza
Canionul Șapte Scări () [Corola-website/Science/323245_a_324574]
-
precum: Cheile Carașului, Peșterile Comarnic și Popovăț, Lacurile Buhui, Marghitaș, Gozna, Trei Ape, Izvoarele Nerei și ale Carașului etc. Distanța pe care se întind cheile este de aproximativ 18-19 km, cu pereți care se ridic cu 150-250 m înălțime deasupra talvegului văii, cu numeroase peșteri ale căror intrări sunt situate la înălțimi diferite față de talvegul văii. Cheile Carașului se numără printe cele mai lungi și sălbatice chei din România și reprezentând două sectoare de chei despărțite de Lunca Prolazului, loc în
Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313485_a_314814]
-
Nerei și ale Carașului etc. Distanța pe care se întind cheile este de aproximativ 18-19 km, cu pereți care se ridic cu 150-250 m înălțime deasupra talvegului văii, cu numeroase peșteri ale căror intrări sunt situate la înălțimi diferite față de talvegul văii. Cheile Carașului se numără printe cele mai lungi și sălbatice chei din România și reprezentând două sectoare de chei despărțite de Lunca Prolazului, loc în care versanții s-au retras pentru a face loc celor câtorva sălașe și gospodării
Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313485_a_314814]
-
cedat Rusiei acest teritoriu de 9.642 km, primind în schimb Dobrogea cu o suprafață de 15.570 km. Regiunea Cahul, Bolgrad și Ismail avea o suprafață de 10.288 de verste (9.642 km). Limita sudică era Dunărea și talvegul brațului Chilia, cea vestică era râul Prut, cea estică era Marea Neagră iar cea nordică o frontieră terestră, urmând de la nord către sud aliniamentul Nemțeni-Bolgrad și de la vest către est aliniamentul Bolgrad-Tuzla (la vest de lacul Alibei), ajungând la Marea Neagră la
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
Adrianopol, semnat la 14 septembrie 1829, a confirmat atât victoria rusă cât și prevederile Convenției de la Akkerman (Cetatea Albă), amendate în parte, pentru a reflecta ascendența politică a Rusiei în regiune. Mai mult, sudul Țării Românești a fost stabilit pe talvegul Dunării, Țara Românească obținând astfel controlul asupra fostelor raiale turcești Brăila, Giurgiu și Turnu Măgurele. Libertatea comerțului (care consta în principal în exporturi de cereale) și libertatea de navigație pe Dunăre și Marea Neagră au fost recunoscute din punct de vedere
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
Moscova a unei comisii mixte pentru delimitarea frontierei. Delegația română condusă de generalul Constantin Sănătescu a avut instrucțiuni de a negocia linia de frontieră așa cum era aceasta trasată pe harta anexă ce însoțise ultimatumul din 26 iunie 1940, anume pe talvegul brațului Chilia. Discuțiile româno-sovietice s-au purtat în perioada 6 septembrie-24 octombrie 1940 și s-au dovedit a fi foarte dificile, deoarece partea sovietică contesta granița româno-rusă existentă între 1877 și 1918 la gurile Dunării, pe talvegul brațului Chilia. Șeful
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
1940, anume pe talvegul brațului Chilia. Discuțiile româno-sovietice s-au purtat în perioada 6 septembrie-24 octombrie 1940 și s-au dovedit a fi foarte dificile, deoarece partea sovietică contesta granița româno-rusă existentă între 1877 și 1918 la gurile Dunării, pe talvegul brațului Chilia. Șeful delegației sovietice, generalul Matvei Malanin a afirmat că România fiind deplin stăpână pe două brațe ale Dunării, Sulina și Sfântu-Gheorghe și putând să-și asigure complet navigația dunăreană pe brațul Sulina, statul român nu ar trebui să
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
a afirmat că România fiind deplin stăpână pe două brațe ale Dunării, Sulina și Sfântu-Gheorghe și putând să-și asigure complet navigația dunăreană pe brațul Sulina, statul român nu ar trebui să aibă pretenții și asupra brațului Chilia, al cărui talveg ar urma să-i revină Uniunii sovietice, pentru care are o importanță strategică. Evident delegația română a socotit acest punct de vedere ca fiind contrar tratatelor semnate și dreptului internațional (era însă conform declarațiilor de atunci ale lui Stalin și
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
aliați prin Pactul Ribbentrop-Molotov, dar delegația română nu avea cum să știe acest lucru). URSS răspunse prin forțâ: în noaptea de 25/26 octombrie 1940, la ora 1, patru monitoare sovietice au debarcat trupe pe 2 insule de la sud de talvegul brațului Chilia: ostroavele Daleru Mare și Salangic. A avut loc o luptă scurtă, în urma căreia au murit 6 militari români, iar trupele române au fost silite să se retragă, fiind depășite numeric de sovietici. În cursul zilei de 26 octombrie
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
de externe al URSS, Viaceslav Molotov, au semnat la Moscova "Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între România și URSS", care, cu toate că invoca Tratatul de pace de la Paris din 1947 (conform căruia frontiera româno-sovietică era fixată pe talvegul brațului Chilia), a permis, contrar prevederilor acestui Tratat, trecerea de partea sovietică a șapte insule românești (Coasta Dracului, Dalerul mare și mic, Maican, Limba și Șerpilor), linia frontierei trecând prin canalul și golful Musura spre Sulina. În schimb, ostroavele Tatomirului
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
ratificarea ei de către Parlamentele celor două țări (în acele vremuri Sovietul Suprem al URSS, respectiv Marea Adunare Națională a României), lucru care nu s-a întâmplat. Astfel, se consideră conform dreptului constituțional că "de jure", frontiera de stat este pe talvegul brațului Chilia conform Tratatului de Pace de la Paris din 1947. Numai tratatul frontalier româno-ucrainean de la Constanța din 2 iunie 1997, intrat în vigoare la 22 octombrie 1997, a oficializat "de jure" frontiera româno-ucraineană de pe brațul Musura, precum și apartenența a șase
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
Nord, a devenit "de facto" frontalier. Partea română susține însă că frontiera trece la echidistanță între Ostrovul Limba și malul sudic al golfului Musura, așa cum erau în anul 1997 în momentul semării Tratatului frontalier de la Constanța, apoi la echidistanță de talvegul brațului Chilia-Stambulul Nou și de digul Nord al brațului Sulina. Traseul care va fi adoptat "de jure" la rezolvarea acestui nou litigiu, va condiționa atât apartenența noilor ostroave încă nedenumite, în proces de constituire în sud-estul ostrovului Limba și între
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
edificarea Secției laminatoare a C.S.H. a constituit grânarul Mânerăului. Poziția geografică ilustrează zona de trecere, piemontană, de la rama estică a Munților Poiana Ruscă la spațiul de luncă, trasat de coridorul inferior al râului Cerna. Satul a fost rostuit în scurtul talveg cu axa vest-est, tăiat de firul pârâului omonim, de-o parte și de alta a cursului de apă, fiind protejat de vânturile puternice în ringul închipuit de dealurile ce închid laturile dinspre miazănoapte, apus și miazăzi. Acest cadru a fost
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
ape mici care pe parcurs se contopesc și formează torente de apă mai pronunțate. Activitatea acestor torente cauzează reliefarea unor văgăuni cu o adîncime de pînă la 1,0-2,0 m. Proprietatea caracteristică a ogașeșlor și ravenelor e faptul că talvegul lor străbate numai structurile superficiale ale profilului geologic iar caracterul lui repetă, în general profilul versanților. Ele reprezintă formele cele mai tinere de eroziune și sunt indisolibil legate de activitatea omului. De obicei ogașele și ravenele se dezvoltă pe pantele
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
Numărul total de rîpe poate atinge circa 20-25 în hîrtoapele mai mari, lungimea lor 15-20 km, iar suprafața totală a terenurilor afectate din ele pînă la 15-20%. Activitatea intensă a sistemelor date e legată de ploile torențiale. Înclinarea pronunțată a talvegului, prezența în albia rîpelor a torentelor de ape permanente prezența cantităților enorme de material al alunecărilor de teren, ramificarea puternică - toate acestea contribuie la formarea în urma ploilor torențiale a șuvoaielor de noroi, pietre , mîl, aidoma șuvoaielor din munți. Procesele numite
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
panta se reduce și mai mult, iar Prahova începe să meandreze, depunând cantități mari de aluviuni. În cadrul luncilor, grosimea depozitelor aluviale variază între 8 și 10m pentru valea Prahovei și 4-6m pentru cea a Teleajănului. Baza aluviunilor se găsețte sub talvegul actual al acestora, ceea ce indică o tendință generală de acumulare și de inalțare continuă a patului de aluviuni. Comuna Brazi împreună cu cele 6 sate componente se află situată în zone de luncă comună a Ploieștiului și Leaotului, pe partea stangă
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
peștera este de tip fosil, actual inactivă). În dinamică s-au asociat și procese de prăbușire a structurilor de conglomerate din plafon sau pereții laterali. În partea sudică, versantul în care se află peștera este brăzdat de un torent cu talvegul puternic înclinat (jgheab) față de care ea se găsește mai sus (de unde și denumirea locală de "Jgheabul cu gaură"). Peștera este dezvoltată în conglomerate cretacice superioare, depuse în faza a treia de sedimentare a chiuvetei Tulgheș și constituite din majoritatea rocilor
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
vedere juridic, neconstituționale și contrarii prevederilor Tratatului de pace de la Paris din 1947, semnat între România și URSS, fiind, astfel, nule și neavenite pentru dreptul internațional. Astfel, se considera, conform dreptului constituțional, că, "de jure", frontiera de stat era pe talvegul brațului Chilia, conform Tratatului de Pace de la Paris din 1947. Devenind independentă, Ucraina a "moștenit" teritoriile sovietice situate la sud de talvegul brațului Chilia, precum și poziția diplomatică sovietică în ceea ce le privește. România a revendicat, începând cu anul 1996, aplicarea
Relațiile dintre România și Ucraina () [Corola-website/Science/314842_a_316171]
-
neavenite pentru dreptul internațional. Astfel, se considera, conform dreptului constituțional, că, "de jure", frontiera de stat era pe talvegul brațului Chilia, conform Tratatului de Pace de la Paris din 1947. Devenind independentă, Ucraina a "moștenit" teritoriile sovietice situate la sud de talvegul brațului Chilia, precum și poziția diplomatică sovietică în ceea ce le privește. România a revendicat, începând cu anul 1996, aplicarea prevederilor Tratatului de Pace de la Paris din 1947, dar, în 1997, NATO a "sfătuit" guvernul român să "rezolve orice diferend teritorial cu
Relațiile dintre România și Ucraina () [Corola-website/Science/314842_a_316171]
-
Nord, a devenit, "de facto", frontalier. Partea română susține însă că frontiera trece la echidistanță între Ostrovul Limba și malul sudic al golfului Musura, așa cum erau în anul 1997, în momentul semării Tratatului frontalier de la Constanța, apoi la echidistanță de talvegul brațului Chilia-Stambulul Nou și de digul Nord al brațului Sulina. Traseul care va fi adoptat "de jure" la rezolvarea acestui nou litigiu, va condiționa atât apartenența noilor ostroave încă nedenumite, în proces de constituire în sud-estul ostrovului Limba și între
Relațiile dintre România și Ucraina () [Corola-website/Science/314842_a_316171]
-
Teritoriul localității se întinde pe direcția vest-sud vest---est-nord est pe o lățime de 14, 5 km și pe o lungime de 8 km pe direcția nord-sud. În vest se învecinează cu comună Suraia și Vulturu din județul Vrancea limitată de talvegul râului Siret. În nord limită traversează lunca Siret Bârlad după care urcă pe terasele din stanga Bârladului respectiv terasele geomorfologice « Ivești » pe această direcție localitatea se învecinează cu Umbrărești și Cudalbi. În est valea Călmățuiului unde e granița cu comună Grivița
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
procese de eroziune, transport și acumulare. Albia propriu-zisă, cunoscută și sub numele de albie minoră, reprezintă partea ocupată de apă râului în timpul nivelelor medii și de etiaj. În profil transversal se pot deosebi: malurile - care o despart de albia majoră; talvegul (canalul de etiaj) - ocupat permanent de apă. Canalul de etiaj reprezintă linia care unește cele mai joase puncte dintr-o albie și ocupă o lățime foarte redusă în cadrul albiei propriu-zise, în care se încorporează organic ; pe el se retrage râul
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]