101 matches
-
evolutive în scopul de a face loc altor combinații genetice mai favorabile evoluției speciilor (Scripcaru Gh., 1993Ă. Studiul problematicii morții se numește tanatologie, după numele zeului grec “Thanatos”, denumire atribuită de Metchnikoff (1903Ă. Pe plan structural se poate vorbi de: - tanatologie celulară (Paul I., 1995Ă sau citotanatologie (Jacotot E. și colab., 2000Ă - tanatologie tisulara și - tanatologie generală sau moartea generală. Din punct de vedere filozofic există un tip de: - moarte naturală definită prin scurgerea timpului vital înscris în genomul fiecărei vietăți
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
evoluției speciilor (Scripcaru Gh., 1993Ă. Studiul problematicii morții se numește tanatologie, după numele zeului grec “Thanatos”, denumire atribuită de Metchnikoff (1903Ă. Pe plan structural se poate vorbi de: - tanatologie celulară (Paul I., 1995Ă sau citotanatologie (Jacotot E. și colab., 2000Ă - tanatologie tisulara și - tanatologie generală sau moartea generală. Din punct de vedere filozofic există un tip de: - moarte naturală definită prin scurgerea timpului vital înscris în genomul fiecărei vietăți, așa- numita moarte programată (Jacobson M.D., Raff M.C., 1995Ă și - moartea patologica
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Gh., 1993Ă. Studiul problematicii morții se numește tanatologie, după numele zeului grec “Thanatos”, denumire atribuită de Metchnikoff (1903Ă. Pe plan structural se poate vorbi de: - tanatologie celulară (Paul I., 1995Ă sau citotanatologie (Jacotot E. și colab., 2000Ă - tanatologie tisulara și - tanatologie generală sau moartea generală. Din punct de vedere filozofic există un tip de: - moarte naturală definită prin scurgerea timpului vital înscris în genomul fiecărei vietăți, așa- numita moarte programată (Jacobson M.D., Raff M.C., 1995Ă și - moartea patologica, indusă de cei
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de: - moarte naturală definită prin scurgerea timpului vital înscris în genomul fiecărei vietăți, așa- numita moarte programată (Jacobson M.D., Raff M.C., 1995Ă și - moartea patologica, indusă de cei mai variați factori tanatogeni, factori generatori ai morții, forma cea mai frecventă. TANATOLOGIA CELULARĂ Tanatologia celulară sau citotanatologia este studiul cauzelor, patogenezei și a morfologiei celulelor moarte sau intrate pe drumul fără de întoarcere. Este o problemă apărută timid numai după enunțarea de către Schleiden și Schwann a teoriei celulare, cu 160 ani în urmă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
naturală definită prin scurgerea timpului vital înscris în genomul fiecărei vietăți, așa- numita moarte programată (Jacobson M.D., Raff M.C., 1995Ă și - moartea patologica, indusă de cei mai variați factori tanatogeni, factori generatori ai morții, forma cea mai frecventă. TANATOLOGIA CELULARĂ Tanatologia celulară sau citotanatologia este studiul cauzelor, patogenezei și a morfologiei celulelor moarte sau intrate pe drumul fără de întoarcere. Este o problemă apărută timid numai după enunțarea de către Schleiden și Schwann a teoriei celulare, cu 160 ani în urmă. Abia în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
urmă. Abia în 1920, M. Ernst și R. Glucksmann au ajuns la concluzia că moartea celulară este un fenomen biologic general în cursul embriogenezei vertebratelor. Termenul de citotanatologie și-l asumă și Jacotot E. și colab. (2000Ă. Noi folosim romanescul tanatologie celulară (Paul I., 1995Ă. Indiferent de termen, începuturile tanatologiei moderne pot fi văzute în lucrările lui Kerr și Willie asupra degenerescentei hepatocitelor ca urmare a ligaturării venei porte. Ei au descris două tipuri morfologice TANATOLOGIA 11 distincte de moarte celulară
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
au ajuns la concluzia că moartea celulară este un fenomen biologic general în cursul embriogenezei vertebratelor. Termenul de citotanatologie și-l asumă și Jacotot E. și colab. (2000Ă. Noi folosim romanescul tanatologie celulară (Paul I., 1995Ă. Indiferent de termen, începuturile tanatologiei moderne pot fi văzute în lucrările lui Kerr și Willie asupra degenerescentei hepatocitelor ca urmare a ligaturării venei porte. Ei au descris două tipuri morfologice TANATOLOGIA 11 distincte de moarte celulară: necroza sau moartea accidentala, rapidă, care duce la explozia
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
colab. (2000Ă. Noi folosim romanescul tanatologie celulară (Paul I., 1995Ă. Indiferent de termen, începuturile tanatologiei moderne pot fi văzute în lucrările lui Kerr și Willie asupra degenerescentei hepatocitelor ca urmare a ligaturării venei porte. Ei au descris două tipuri morfologice TANATOLOGIA 11 distincte de moarte celulară: necroza sau moartea accidentala, rapidă, care duce la explozia celulei și necroza de încrețire / shrinkaje necrosis/ un proces asemănător căderii frunzelor în timpul toamnei, numit cytoptoză și apoi apoptoza (Cormack J., 1995Ă. Am menționat anterior și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în raport cu structura ei submicroscopica și agenții cauzali. Moartea celulară radioindusă nu este imediată, rapidă ci adesea după câteva mitoze. Ea se numește moarte amânată sau tardivă. O populatie celulară observată la câteva zile după iradiere va fi constituită TANATOLOGIA 13 din celule normale, celule capabile de diviziune dar cu prelungirea ciclului celular și altele intrate în repaus, dormante sau quiescente = liniștite, celule metabolic active dar fără capacitatea de a se divide. Moartea celulară amânată sau clonogenică definește incapacitatea unei
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Zamzami N. și Kroemer G., 2001Ă. Tumefierea mitocondriala în această fază este reversibila, considerent pentru care ea este apreciată adesea ca fiind fiziologica (Fig. 1.2.A. Fig. 1.2. Structura electronomicroscopică a mitocondriei Matricea Crista Membrana internă Membrana externă TANATOLOGIA 15 - Fază de decizie se concretizează prin sporirea permeabilizării membranare mitocondriale și intrarea în scenă a unor factori proapoptogeni că: citocromii c, factorul inductor al apoptozei (AIFĂ, factorul 1 activator al apoptozei (Apaf - 1Ă și unele oncogene din cele 2
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de mitocondrii. Ea presupune activarea directă a caspazei - 3 de către caspaza - 8 și enzimele CAD (enzimele activatoare a ADN - azeiă și ACINUS (activatorul condensării cromatinei nucleareă. Problema este reluată de Tizard (2004Ă care o consideră că a doua cale de TANATOLOGIA 17 producere a apoptozei: 1. calea intrinseca, în care citocromul c formează un complex polimer numit apoptozom, ce recrutează și activează caspaza - 9, care la rândul ei inițiază cascadă unor enzime ce degradează proteinele citoplasmatice și scheletale și duce la
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Observație inedită!A. Savill J. și colab. (2002Ă recomandă pentru evidențierea histologica a apoptozei colorantul Hoechst 33342. În țară noastră, Mărculescu Zoia și colab. (2000Ă au evidențiat apoptoza cu ajutorul flow-citometrului EPICS-XL și celulele necrozate prin colorarea cu iodura de propidiu. TANATOLOGIA 19 CARACTERELE DIFERENȚIALE ALE APOPTOZEI ȘI ALE NECROZEI Intrarea în circulație a noțiunii de “apoptoza” a dezlănțuit o mulțime de studii pro și contra. Conservatorii au considerat-o “găselnița” pentru înlăturarea “necrozei” sau a necrobiozei. Scurgerea timpului și efectuarea unor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
P. pasiv *Compilație după: 1. Martinou J.A. 1995; 2. Alien, Fr. și colab., 1997; 3. Helts S.W. 1998, 4. Dănăilă N. și colab. 1999, 5. Savill J. și colab. 2002, 6. Slauson D.D., Cooper B.J. 2002. IOAN PAUL20 TANATOLOGIA TISULARA Nivelurile de structuralizare a organismelor animale sunt: celulele, organele și sistemele organice. Am prezentat câteva aspecte ale morții celulare. Începe prin moartea celulară programată genetic și participă efectiv la sculptarea diferitelor forme de organe, în raport cu specificul funcțional al acestora
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
organ sau de la țesut la țesut, în raport de structură histologica a acestora și etiologia procesului necrotic. Sunt tipice focarele de necroza ale ficatului produse de tetraclorura de carbon, sau de infecțiile clostridiene; necroza din corticala rinichilor, rezultat al TANATOLOGIA 21 obliterării ramurilor arterei renale - infarctul alb, necroza mușchilor din hiposelenoza tuturor speciilor în boală mușchilor albi, a maniamentelor adipoase de la taurine, etc. Necroza de coagulare propriu-zisă se caracterizează prin focare de mărimea unei gămălii de ac - focare miliare - sau
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
variate aspecte la toate speciile de animale. GANGRENA Gangrena este o complicație a necrozelor tisulare în contact direct sau indirect cu mediul extern, sau cu diferiți agenți patogeni existenți în nișă ecologică a variatelor țesuturi. Denumirea corectă este cea de TANATOLOGIA 23 gangrena și Nu cea de cangrena cum recomandă filologii noștri, măi originali decât medicii francezi, englezi, italieni etc.Ă. Asemănător necrozelor și gangrena poate fi uscată, umedă și gazoasa. Gangrena uscată se observă la nivelul pielii și se caracterizează
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
asemeni posibilitatea calcificării focarelor necrotice cât și a intervenției diferiților germeni, cu transformarea focarelor în procese inflamatorii. Destul de frecvent de la nivelul teritoriilor necrozate sau gangrenate se pun în libertate cantități mari de toxine, care vor induce moartea generală a animalului. TANATOLOGIA 25 MOARTEA GENERALĂ Moartea celulară extinsă la întregul organism conduce la încetarea vieții acestuia, la instalarea morții organice, a morții totale, decelabila macroscopic. În raport cu momentul ciclului vital în care se produce, moartea poate fi: tardivă și prematură sau patologica. Moartea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
dar și lipsa de oxigen, apa sau diferite substanțe nutritive; - acțiunile factorilor biotici: prioni (agenți infecțioși neconvenționaliă, virusuri, bacterii, fungi și paraziți. B. Cauzele intrinseci sunt reprezentate prin starea constituțională și ereditară cât și prin modificările morfofiziologice impuse de vârstă. TANATOLOGIA 27 Factorii cauzali pot acționa: - brutal, în cazul traumatismelor - moartea post-traumatică; - violent sau fulgerător, în cazul electrocutării, înecului, inhalării de gaze nocive, intoxicării cu stricnina - moartea subita sau apoplectiforma; - treptat, cum se constată în majoritatea proceselor patologice - moartea lentă. Cauzele
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
fiziopatologic se caracterizează printr-o insuficientă oxigenare a țesuturilor, reducerea tensiunii arteriale, fenomene de staza periferica, dispnee mai mult sau mai putin accentuată etc. Este rar semnalată la animale și numai de către unii cercetători la om (Scripcaru G., 1988, 1993Ă. TANATOLOGIA 29 2. Fază de agonie sau agonia - vită reducta - este perioada de 1-2 ore, dar și de 2-3 zile în care se duce lupta dintre viață și moarte, zbaterea vieții în ghearele morții (Emil Ciorană sau golul dintre viața care
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cadavrului; 2. rigiditatea și rezoluția; 3. acidifierea; 4. modificările globilor oculari; 5. hipostaza și petele hipostatice; 6. coagularea post mortem a sângelui; 7. deshidratarea. III. Fenomene cadaverice tardive sau dezintegrante: 1. autoliza; 2. hemoliza, imbibiția și petele cadaverice; 3. putrefacția; TANATOLOGIA 31 IV. Fenomene cadaverice conservatoare: - macerația; - mumifierea; - saponificarea; - lignificarea și pietrificarea; - congelarea; - îmbălsămarea. I. Fenomenele cadaverice abiotice imediate. Constituie primele semne ale morții biologice. Cum activitatea nervoasă reprezintă una din lațurile triadei vitale, încetarea acesteia se vă exterioriza prin: pierderea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
doar după 6-12 ore de la moarte. Rigiditatea cadaverica (rigor mortisă este expresia unei contracții susținute a musculaturii netede, miocardice și striate. Ea este datorată unui complex de reacții biochimice la nivelul sarcomerelor, reacții asemănătoare celor care se produc în timpul contracțiilor TANATOLOGIA 33 musculare din timpul vieții. În timp ce în fibrele musculare vii, succesiunea fenomenelor de contracție și relaxare este legată de procesele ciclice de degradare și resinteză a ATP și a glicogenului, după moarte, resinteza ATP devine imposibilă prin degradarea definitivă a
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
proceselor distructive autolitice care se produc în cadavru după moarte, starea de rigiditate lasă locul rezoluției (resolutio mortisă, proces prin care se înțelege o stare de relaxare a musculaturii corporale cu revenirea mobilității articulațiilor. Ea este consecința dizolvării legăturilor actino TANATOLOGIA 35 miozinice și a deblocării, astfel, a filamentelor de actină și miozina, care își pot relua glisarea. Rezoluția se instalează în 12-30 ore vară și 24-48 ore iarnă, în aceeași ordine în care s-a instalat și rigiditatea și este
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
suprafața de secțiune. Petele echimotice sau echimozele postmortale se caracterizează printr-o zona centrală roșiatica înconjurată de o zonă albăstruie. Diferențierea lor de echimozele produse în timpul vieții se face prin trecerea peste suprafață de secțiune cu un burete ud. Echimozele TANATOLOGIA 37 postmortale cedează sângele sub forma unor mici coaguli, pe când cele din timpul vieții, nu. Pe de altă parte, ultimele se oxidează în contact cu aerul și au un aspect mai neregulat și adesea arboriform prin infiltrația sanguina mai abundență
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
zona medulara, tiroidele, ficatul, mucoasa digestiva, epiteliul tubilor uriniferi și cel al retinei sunt deosebit de sensibile și la nivelul lor fenomenele autolitice sunt precoce. Dimpotrivă, organele bogate în țesut conjunctiv sunt mai rezistente și se autolizează mai lent. Importantă acestor TANATOLOGIA 39 elemente este deosebită atât din punct de vedere macroscopic cât și microscopic. Hemoliza, imbibiția și petele cadaverice. Sângele coagulat cât și cel necoagulat, după o perioadă variabilă de timp (în general concomitent cu rezoluțiaă suferă hemoliza. Se pun astfel
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în cenușă vulcanică și de asemenea congelarea la poli. Merită reținută sublinerea lui Scripcaru G. (1988Ă că „fenomenele conservatoare constituie ultimele servicii aduse de moarte vieții" căci prin cercetarea creierelor lignificate cu o vechime de 7500 ani s- au putut TANATOLOGIA 41 evidenția fragmente de ADN, mitocondrii, etc., dovezi ale existenței vieții. Împiedicarea fenomenelor distructive cadaverice se face prin îmbălsămare, operație puțin practicată în medicină veterinară. Ea constă în fixarea organelor și a țesuturilor cadavrului prin injectarea de formol sub presiune
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
humaine, Maloine, Paris, 1903; Mihăilescu M. - Anatomie patologica. Lito, Fac. Med. Vet., București, 1942; Mornex F. și colab. - Revue du practicien, Paris, 44, 8, 1003-1010, 1994; Murphy F.J. și colab. - Current Opinion în Pharmacology, 3, 412- 419, 2003; Paul I. - Tanatologie Medico-Legală Veterinară. În Medicină Legală Veterinară (Tr. Enache, coord.Ă vol. I, 133-266, Ed. All, București, 1995; Paul I., Coțofan O. - Apoptoza sau moartea celulară programată. Lucrările șes. St. anuale a F.M.V. Iași, 1993; Pellegrini N. - Tecnica delle autopsie. UTET
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]