186 matches
-
și-a arătat interesul în punerea la punct a îmbunătățirilor pistolului Tokarev, turelei tancului și unui rezervor de motocicletă. Văzând aceste aptitudini, mareșalul Jukov l-a trimis să urmeze un curs de mecanică specializată în construcția tancurilor de asalt. Fiind tanchist, a fost grav rănit în război, în timpul bătăliei de la Briansk (1941) unde se încerca stoparea pătrunderii germane spre Moscova. A stat mult în spital, iar în timpul convalescenței a început să deseneze modele de pistoale întrucât, în luptă, a fost izbit
Mihail Kalașnikov () [Corola-website/Science/326780_a_328109]
-
să se ocupe de noile arme și de pregătirea unei doctrine specifice de implementare. Inițial, rolul tunurilor de asalt era să sprijine infanteria. Spre finalul războiului, rolul tunurilor de asalt s-a schimbat, ele urmând a fi vânătoare de tancuri. Tanchiștii unităților StuG aveau uniforme speciale gri cu însemnele roșii ale artileriștilor. Echipajul unui autotun StuG III era format din șofer (conductor), comandant, servant/operator radio și tunar. Fiindcă erau menite să sprijine infanteria, vehiculele blindate au fost dotate cu tunul
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
în baza armistițiului. Încă din primele zile ale celui de al Doilea Război Mondial în cadrul unităților blindate ale Armatei Române s-a simțit lipsa acută a unor soluții antitanc eficiente. Aceste lipsuri s-au acutizat pe parcursul anului 1942 din cauza intrării tanchiștilor români în contact cu tancurile sovietice T-34 si KV-1. Ca urmare, conducerea Armatei Române a propus dezvoltarea unui vânător de tancuri ușor, foarte mobil și cu mare putere de foc capabil să fie produs de industria românească. Echipa de
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
soluționate problemele cauzate de vulnerabilitatea motorului și ale transmisiei, Panther a demonstrat că este un vehicul de luptă eficient, la fel ca Tiger, dar era mai simplu, mai ieftin de construit și logistic cauza mai putine probleme. În echipele de tanchiști aliați există o regulă de aur, era nevoie de cinci Sherman-uri pentru a distruge un Panther. Unitățile capturate de sovietici erau menținute în stare de functionare pentru a putea fi utilizate. Manualul de exploatare Panther (Pantherfibel) a fost tradus în
Panther () [Corola-website/Science/311198_a_312527]
-
Arnhem, fiind oprite în fața podului de la Nijmegen. Până în jurul prânzului, pozițiile britanice din zonă fuseseră puternic slăbite. Printre luptătorii aliați se numărau morți și numeroși răniți. Lipsa acută de muniție, în special al încărcăturilor pentru armele antitanc, le-a permis tanchiștilor germanilor să demoleze numeroase clădiri folosite de britanici. Apa, alimentele și materialele medicale ale britanicilor erau pe sfârșite. Numărul răniților a fost atât de ridicat, iar clădirile care-i adăposteau erau într-un așa mare pericol de prăbușire, încât părțile
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
să sprijine atacurile Diviziei a 82-a de la Nijmegen. După ce a reușit să traverseze podul, blindatele britanice au trebuit să aștepte 18 ore pentru a-și relua înaintarea, sau, după cum a spus colonelul Reuben Tucker, comandantul regimentului al 504-lea, tanchiștii „... au oprit pentru un ceai”. Această declarație, deși nu trebuie luată adlitteram, reflectă opinia multor comandanți americani, care au fost foarte nemulțumiți de apatia și lipsa de agresivitate a forțelor britanice. Cu câteva săptămâni mai înainte ca planurile pentru Market
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
Leul, imitat prin răgetul fricii lui, de măgar* A înșela, vine de la încălecare prin înșeuare a pune șeaua pe calul liber, a-l înrobi* Demult, cei ce ocupau teritorii în România, fură numiți „decălecători”.* Mai nou, ei fură înlocuiți de tanchiști.. * (nemții, rușii, ș.a.). (Americanii descalecă rachete)* Azi suntem scutiți: avem scuturi antira chete* Măgarul vede invers traseul, de aici problema* Mulțimile îndobitocite, emană tirani pe potrivă. Paradisul este o stare din care am fost alungați: Irecuperabilă. Consolează-te încetinind durata
Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
dus pe compatrioți. Mă rog, noi am fost lăsați mai la urmă și, la sfârșitul lui august, când ne-a venit și nouă rândul, ne-au dat documente cu fotografia În costum SS - tata avea negru și eu aveam verde, tanchist eram, nemaipomenit - ne-au Îmbarcat În niște vagoane normale până În Praga; acolo cehii au luat vagoanele, pentru că erau vagoanele lor, și până În România trebuia să venim În alte vagoane - și atunci am primit vagoane normale, adică de marfă, până În Ungaria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
unitate de foc de tancuri spre Palatul Regal, dar în ce nu-mi dau seama". Vezi și Capitolul 3.9., "În apărarea microgarnizoanei. Misiuni și diversiuni", pp. 146-170. 10 A se vedea p. 124: populația de pe lângă tancuri care strigă la tanchist: "Hai, Vasile!" 11 S. Bocancea & M. Mureșan, Așa ne-am petrecut..., p. 116. 12 Ibidem, p. 136. 13 Ibidem, p. 133. 14 Ibidem, p. 184. 15 Ibidem, pp. 181-195 16 Ibidem, p. 71 și p. 89 17 Ibidem, p. 189
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
a fost autodidact, a început de timpuriu să scrie povestiri "în stilul lui Gorki". A urmat cursurile Institutului de Literatură din Moscova, în timpul războiului a fost corespondent militar. A fost străluminat de ideea de a scrie un roman despre un tanchist, erou al Uniunii Sovietice, care se întoarce de pe front în satul căzăcesc natal. Și hotărăște să construiască în colhoz, pe un șantier de voluntari entuziaști, o centrală hidroelectrică. Babaevski nu va scrie niciodată memorii. Spune că nu interesează pe nimeni
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
13 km/oră), tancurile britanice Cruiser Mk VIII, Challenger, Mark IV Churchill (cu tun de 75 mm) și Cromwell (cel mai rapid: 60 km/oră) etc.‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡ În ultima fază a războiului de pe frontul de Est și se Vest, tancurile și tanchiștii germani s-au dovedit net superiori: la un tanc german distrus, germanii distrugeau 6-10 tancuri ale Aliaților, dar producția lunară a acestora compensa cu vîrf pierderile, în timp ce producția de armament a Reichului era distrusă de bombardamentele anglo-americane. Probabil cel mai
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
s-au dovedit net superiori: la un tanc german distrus, germanii distrugeau 6-10 tancuri ale Aliaților, dar producția lunară a acestora compensa cu vîrf pierderile, în timp ce producția de armament a Reichului era distrusă de bombardamentele anglo-americane. Probabil cel mai celebru tanchist din toate timpurile a fost Haupsturmführer-ul SS Michael Wittmann care, conducînd un Tigru I 007 înarmat cu un tun de 88 mm, a distrus în Rusia c. 150 de tancuri sovietice T-34, înainte de a fi el însuși omorît în
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și ulcerații superficiale cu vindecare posibilă în câteva săptămâni. Leziunile dispar vara. Degerăturile la copii sunt mai frecvente la nivelul mâinilor, datorită îmbrăcăminții neadecvate. Degerăturile particulare prin contact prelungit cu metal rece apar la index pentru mitraliori, la fese pentru tanchiști, etc. „Degeratura plămânului” descrisă la cercetătorii europeni inadaptați la condițiile polare, se manifestă cu dureri toracice și se poate explica prin hiperventilația cu aer rece ce determină congestia și edemul mucoasei traheobronșice. Degerăturile mâinilor apar frecvent la muncitorii manuali și
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1224]
-
care m-a chemat de câteva ori și mi-a dat câteva coordonate. Mai era Șeful de stat major, generalul Raul Buliga, și el om cu experiență. Eram în subordinea directă a șefului pregătiirii de luptă, colonelul Toma, că era tanchist. Noi eram incartiruiți la KUB, la Regimentul de rachete. Cum se întâmpla ceva, expresia de la tura operativă era: "să vină tanchistul!" Erorile și ororile de la Otopeni S.B.: Spuneați că aveați în planul de alarmă intervenția la Otopeni. Ce credeți că
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
Buliga, și el om cu experiență. Eram în subordinea directă a șefului pregătiirii de luptă, colonelul Toma, că era tanchist. Noi eram incartiruiți la KUB, la Regimentul de rachete. Cum se întâmpla ceva, expresia de la tura operativă era: "să vină tanchistul!" Erorile și ororile de la Otopeni S.B.: Spuneați că aveați în planul de alarmă intervenția la Otopeni. Ce credeți că a fost acolo? M.N.: Pentru măcelul de la Otopeni gândesc că responsabilul principal a fost comandantul Regimentului 7 Mecanizat care a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
în stația de radio " Nu mai trageți! Nu mai trageți, că ne omorâți!" L-au găsit mort, împușcat și în cap, în prima mașină pe locul pe care se urcase, cu radiotelefonul în mână. Un alt coleg de-al meu, tanchist, din altă unitate, care a fost la Baza 90 Aeriană a fost redislocat pe aeroport imediat după această nenorocire. El mi-a zis că l-a îngrozit ceea ce a văzut acolo, că a fost măcel. A trecut prin același loc
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
Eu nu, dar tata asculta. S.B.: Știați atunci ce se întâmplă în Europa? D.R.: Sincer, eu nu, dar tata da. Tatăl meu a fost tot ofițer, de fapt, la noi a fost o tradiție: eu am fost al patrulea ofițer, tanchist, ca predecesorii mei. S.B.: Firește, băieții își însușesc meseria taților. D.R.: La vremea aceea eu eram proaspăt însurat, aveam o fată de 4 luni și sincer nu mă interesa, nu-mi dădeam seama ce se întâmplă. S.B.: Dar comentați ce
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
tragem în oameni, că vom trage în sus și i-am văzut atunci așa, ușurați. S.B.: D-l Mureșan mi-a povestit că avea probleme cu cazarea, veniseră toate cadrele și nu avea unde să le culce. D.R.: Pentru noi, tanchiștii, nu a fost nicio problemă că am stat numai în tancuri. Pe 31 decembrie am primit ordin să predăm obiectivul din Piața Victoriei și să ne deplasăm la Comandamentul Armatei I. A fost prima dată după atâtea zile când am
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
Șenila este pusă pe niște roți, care se numesc galeți. Unul dintre galeți o luase înainte... Vă dați seama că tancurile acelea nu fuseseră rodate. Abia în 1990 am lucrat mai mult cu ele și am simțit atunci că sunt tanchist. S.B.: Deci ați ajuns la Palatul Victoria. D.R.: Odată ajuns în fața Palatului Victoria, am primit ordin să stau cu tancul meu între partea unde era înainte CNST (Consiliul Național de Știință și Tehnică) și partea în care acum este ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
o ușă în spatele nostru. Am ieșit noi din lift, dar eu și Giura stabilisem că dacă auzeam ceva suspect să tragem. Ne era frică. Ne-a luat cam o jumătate de oră să ne dezbrăcăm căci aveam pufoaica neagră de tanchist, salopeta, vestonul, cămașa, diagonala. Cum ne dezbrăcam noi așa, a intrat maiorul; și-a dat seama că eram stresați, ne-a avertizat că el este. S.B.: Da, era panica. Dumneavoastră percepeați mediul ca fiind ostil. D.R.: Chiar dacă noi stăteam în
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
a întâmplat la Iași, după ce au venit colegii noștri din permisie. Informațional, noi eram izolați. I.T.: Mi-aduc aminte când Bădărău a venit în birou la mine și a început să țipe: Nu v-am dat ordin?". Și era tot tanchist, cu un an mai mic decât mine, deci coleg cu mine, dar avea funcție în consiliul politic. S.B.: Revenind la Timișoara, ce anume ați aflat că s-a întâmplat acolo? Știați că au fost morți sau că a ieșit armata
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
maistru bucătar, i s-a părut că trage cineva în el și a tras. Și au început iar toți. Trăgea unul, trăgeau toți că nu eram pregătiți pentru lupta asta de stradă. S.B.: Pregătirea era pentru lupta de câmp. F.J.: Tanchiștii m-au luat și pe mine de două ori la Babadag. La 3 km a tras tancul rusesc și a luat ținta elicopterul. Odată era să fiu omorât, noroc că am fost atent. Un ofițer m-a trimis să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
fost în piață cu aprovizionarea? F.J.: Nu am fost absolut deloc, eu nu am ieșit din cazarmă. La un moment dat am primit informația că ne ataca o coloană blindată venind dinspre Slobozia sau Constanța, dinspre est. Au fost scoși tanchiștii. Ca o paranteză, să știți că armata română avea vreo 300 000 de militari, dar pe hârtie. Și la noi erau 64 de tancuri, dar au rămas multe în cazarmă pentru că nu aveam militari și cadre pentru echipaje. S.B.: Câte
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
senzația de ordine, de lucruri puse la linie. M. M.: Vorba vine. Țineți minte Infirmeria? S. B.: Da, sigur, era în vechile clădiri. M. M.: Da, clădire veche. Inițial, doctor acolo era unul Diță. Mergeam cu el la tragere. Noi, tanchiștii, ca și artileria, trebuia să mergem la tragere, cum plecați și voi la Capul Midia. S. B.: Noi stăteam vreo trei săptămâni. M. M.: Noi mergeam în poligoane la Babadag la aplicații. Și doctorul ăsta, pentru orice boală le dădea
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
și cu icre și cu pește. Și-ntre timp au apărut peștii ăia mărunți și uite așa s-au legat una de alta. GAZ-ul, pentru noi, era aur. Știți de ce? Pentru că mergeam în aplicații. Nu-i dai toată ziua tanchistului aceeași mâncare. Îl chinui de dimineață până noaptea în tanc, în praf și frig, și-i dai doar fasole sau macaroane. Și luam cu noi porci, luam și porci vii și îi tăiam. Cu cine am făcut GAZ-ul? Cu
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]