2,970 matches
-
a asumării firești a maternității. Poemul Și mai înainte este un cutremurător remember și un fin omagiu adus tuturor femeilor care refuzau să nască în acele vremuri. Celălalt sprijin, lîngă care se retrage de fiecare dată, este bărbatul, o prezență tandră, vitală, discretă, ghicită mai ales în absență. În fine, comunicarea cu miraculosul imediat este starea de ,simbioză" cu copilul din propriul pîntec, a cărui prezență prinde contur de la dungile rozalii ale testului de sarcină pînă la ,boaba de strugure", apoi
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
O scenă extrem de banală devine expresivă o dată cu infuzarea într-o baie de nou și acțiunea capătă sensuri pe care nici nu le bănuiai. Lumea asta cu fundul în sus e mai frumoasă decît cea adevărată, asta încearcă să ne spună, tandru, Martin Amis. Cu doctori naziști care resuscitează morți la Auschwitz, cu Kennedy care renaște într-o secundă pe străzile Dallasului, cu femei care cedează de la prima întîlnire, cu ploi care se întorc în cer și mașini care se repară miraculos
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
locul tragic al poetului între două lumi, purgatoriul conștiinței de a fi și imposibilității de a te rosti. Spuneam că această cursă nebunească a cunoașterii aduce momente de respiro, insulițe de repaos uman în fluxul heraclitian. O astfel de poezie tandră, sensibilă este "Drill/Manevre în tiraj", singura în care cotidianul stăpînește textul poetic, iar poetul deleagă un alter-ego umil să-i rostească mesajul: "Fii iubitor, te rog din suflet, / Poete-cântăreț de fluvii! / Schimbă-ți, de poți, cursul firesc/Înotul printre
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
Șocul oxigenului, poem de o stranie frumusețe, merită citate mai întâi niște versuri comparabile cu cele din 11 elegii: "nici nu l-aș numi/ șocul oxigenului, mai curând/ șocul mătăsii și chiar Drumul/ Mătăsii/ pentru că a fost o infinit de tandră/ mângâiere,/ o alungire apoi și o sfâșiere,/ un clopot legat între două cămile/ biciuite ca-n iad și care,/ înlăcrimate de sete,/ pornesc spre orizonturi contrare.// și deodată metalul devine mătase/ și plâns și dangătul moale ca untul/ al unei
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
pe frînghie la ŤBirtul înfrățireať". Mireasa se-nvîrte printre mese. E tînără, strălucitoare. Toți o ciupesc, o cheamă, o sărută. O retușează, o rujează, îi cîntă. Bem. Umbra se-nalță-ncet ca fumul, din pahare. Bunica-i fericită și valsează. Zîmbește tandru de pe etichetă, de pe sticlă. Și ne cuprinde cu mîinile de după gît, ne cheamă să fugim cu ea în noaptea nunții". Emoționante sînt numeroasele referințe thanatice cărora azi le acordăm un sens premonitor. Tînărul bard căruia i-a fost sortită o
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
toți, bineînțeles, te-au ascultat". Sau: "în locul pozei de pe crucea ta am pus o oglinjoară din poșeta mamei și ea vine la mormînt s-aducă ceva flori și înainte să plece își aranjează părul și se rujează în oglinjoara aia". Tandra atenție acordată vitrinelor și manechinelor, amintind kitsch-ul lui Bruno Schulz, poate fi circumscrisă aceleiași atracții funerare, manechinele avînd o alură cadaverică. Dramatismul existențial adoptă așadar o cale ocolită, din pudoarea pe care o putem descifra adesea în lumea creatorilor
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
și realistă, asupra lucrurilor; azi, în pragul vîrstei de patruzeci de ani, debordează de o vitalitate delicată și de o existență lipsită de orice complezență atît față de ea însăși, cît și față de cei din jur. Cu mine e mai degrabă tandră, decît riguroasă. Privind cum se desfășoară viața fiicei mele, rămîn totuși blocat în clipa aceea inaugurală a apariției ei pe lume, cînd am ascultat muzica necesității și dorinței. Un strigăt de ajutor, de bucurie și tristețe care apoi se pierde
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
vise mi-o-nfioară. Sălășluiește Domnu-n pieptul meu Și să-mi stîrnească-adîncul poate; Tronînd peste puterea-mi, Dumnezeu Nimica în afara mea nu scoate; Povară existența mi-e așa, Eu viața mi-o detest, să mor aș vrea. Faust Din groznic furnicar un tandru Zvon cunoscut dacă m-a scos, Mințind simțiri de copilandru Cu vîlva unui timp frumos, Azi blestem ce cu vorbe goale În suflet amăgiri ne-a pus, Ce-n astă peșteră de jale Îl ține-n vrăji, flatînd supus! Azi
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
lui, Cu nimb de stele, Regina cerului Stă-n fast cu ele. (Extaziat.) Doamnă-a lumii,-n gînd te port! Lasă-mă, ca-n templu, În albastru-ntinsul cort Taina să-ți contemplu. Tot ce-n bărbătescu-mi piept Grav și tandru-mi cîntă, Să te-ntîmpine de drept Cu iubire sfîntă. De ne-nvins sîntem, cînd tu Poruncești măreață; Brusc ne-alini ardoarea cu Harul tău pe față. Tu, Fecioară,-n înțeles Cel mai pur, tu Mamă, Noi regină te-am ales
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
tu Poruncești măreață; Brusc ne-alini ardoarea cu Harul tău pe față. Tu, Fecioară,-n înțeles Cel mai pur, tu Mamă, Noi regină te-am ales, Zeilor de-o seamă. Nori mici în preajmă I se adună: Sînt penitentele, O tandră ceată, Și-ngenunchează Sorbind eter, Iertare cer. Celei intangibile, Ție-ți vin, Mărită, Lesne accesibile, Prinsele-n ispită. Greu, în slăbiciunea lor, Se menesc salvării; Cui să rupă-i fu ușor Lanțul desfătării? Pasu-alunecînd nu-l simți Pe-un teren
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
mă-ntorc la tine Ca val ce țărmu-l spală Și mă zdrobesc în spumă Să mă refac în grabă. S-ating piciorul rece Ce atât de des mă sfarmă Ce nimfă cauți tu? Tu zeu ca din aramă? Nepăsător și tandru Dar, demonii te cheamă Și vezi tu oare valul, Ce tremură de spaimă? Mereu mă-ntorc la tine Răceala ta mă cheamă Mă spulberi cu privirea Tu zeu, cu ochi de aramă. Acolo unde tu exiști Acolo unde tu exiști
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
fel de sado-masochism? O celebră replică a lui Gogol, din Revizorul, sună așa: "De cine râdeți? De voi înșivă râdeți..." - Nu sentimentele în sine sunt caduce, cât maniera/stilul sentimentalității. Aceasta e pretabilă, cu vremea, la un soi de parodie tandră, din care au ieșit Les Fętes galantes, ca și, în genere, diverse mode retro. Sentimentele, apoi, sunt luate-n zeflemea de cinismul adolescentin, - un poet ca Geo Dumitrescu rămânând cam licean o viață. Buna-credință, pe de altă parte, e confundată
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
înaltă și grăbită, dorindu-și cu dorul morții ca strigătul să-l ajungă din urmă. Și în timp ce corpul ei spectaculos ridicat în văzduh, se îndrepta spre asfaltul de praf, cele 8 sunete se depărtau zvelte și vesele pe deasupra mașinilor, încolăcind tandru cablurile de pe marginea străzii, fire de Internet, de televiziune, de electricitate ori de telefoane, drumuri nevăzute, sufocate de mii de călători, fiecare cu un țel al său tot atât de precis ca și al celor 8 sunete înlănțuite și spumoase ca niște
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
înfloresc iar mîinile dibace Ce-or ști din trupul alb și sfînt a-ți face Un instrument, și pentru Dumnezeu, Și pentru Diavol, susurînd a cîntec Clipocitor de-amor iscat alene Cînd tîndălești pe chilote de pene Bombată-n răsfățatul tandru pîntec Și amăgindu-ți viața pîn'te dumeri Că numai eu mă-ncumet să-ți suspin Picioarele prelungi și dulci pe umeri într-un amurg cleios supt de destin. Căci clipa ne-o învîrt moi patefoane Pe plăcile topite-n
Cănd clipa ne-o ănvărt moi patefoane... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9989_a_11314]
-
porumbei". Nu voia să mănînce mai nimic, ciugulea doar cîte ceva, ca o porumbiță". Toate aceste stereotipuri operează cu aceleași simboluri, conjurînd în mod invariabil prin intermediul lor sunete și imagini de o maximă delicatețe și dulceață, un univers diafan și tandru, în care totul nu este decît mîngîiere, frăgezime, duioșie, muzicalitate, seninătate, iubire veșnică. Ați auzit însă - vă întreb, dragi cititori - despre porumbei monstruoși, capabili de răzbunări cumplite, de o tenacitate la care ne-am fi așteptat doar din partea oamenilor? Eu
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
murit din miezul pietrei galbene iubita mea nu se mai satură să mă privească în ochi din miezul pietrei galbene iubita mea cu părul galben și negru și verde și roșu de la un minut la altul îmi spune înduioșător de tandru iubitul meu ai fost mort și ai scris tot timpul cînd ai fost mort acum înviază ca și cînd nu ai fi fost mort nici o singură clipă din miezul pietrei galbene iubita mea mă privește drept în ochi din ce
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
mai gingașă ca mărgeaua când nimănuia nu-i dai seamă și când În doi admiram neaua iar tu-mi șoptești de mamă mamă... ascultă lebăda cum cântă și eu prin iambi mă tot inspir muzele blânde mă nspăimântă și-s tandru ca un cimitir azzuro...sunt poet abstract ca boreala-auroră și te iubesc fără contract deci veșnic la aceeași oră chiar de te-mpiedici prin păcate iubirea mea n-are tăgadă iar pieptul meu poartă carate pulsând prin neaua de zăpadă
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
de-ajuns! Adevărul inimii Îl rostesc pe tăcute și vad cum uitarea mă-nvinge... SILABA ÎNVIERII MOSC VISEAZĂ Regele zăpezii a venit În poarta inimii mele și proorocit-a: pregătește-te cu smerenie, ca mâine vei muri sub povara cuvântului tandru! Apoi, fumul ecoului se va risipi pe dealuri și munți, cuprins de o beție a Dunării, iar colindătorii din Sărăcani vor trece În somn linia de dor a pâinii... Mă las În voia somnului, trișat de zefirul de miazăzi. Numai
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
În voia somnului, trișat de zefirul de miazăzi. Numai așa voi Înțelege alfabetul secret al muririi În doi și amânarul de iasca ai iubirii pierdute... Azi, mai mult decât ieri, mă recunosc Într-o frunză de dud, În cochilia melcului tandru, În tine sfiire cu ochi de peruzea... În rest, etrusce sfiiri și abanosul Împreunării sub lacrimi... SCRISOARE CĂTRE APOLLINAIRE „Et tu observes au lieu d'écrire ton conte en prose La cétoine qui dort dans le coeur de la rose...” („Zone
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
Trupul tău ochii mei l-au uitat, așa cum numele pietrei În somn l-am strigat... Stau cu pana cea scriitoare Într-o cumpănă grea, cufundându-mă-n stele și sălcii, așa... TOAST LA STATUIA LUI GORGASALI Linia cea lingușită și tandră mă voia răstignit la apus. Dezgolit de huma disprețului, ard trandafirii rănirii, precum Shota Rustaveli, prefăcut tamada... De după culmea de foc din Saburtalo se ivesc căprioare. Kazbeghi mă cheamă. Și strig: „Gaumargios!”, tinerețe pierdută! „Gaumargios!”, pasăre cu cioc de opal
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
lui Orfeu). Carmen Gurban a observat că Elvira este singura femeie fidelă din operă și a început să-și construiască personajul în jurul ideii de consecvență: “tot ce face pe parcursul actelor e din dragoste pentru el, indiferent dacă e bună și tandră sau războinică” (C.G.). Despre procesul de formare a propriei versiuni (V4), Carmen Gurban a afirmat că și-a văzut personajul ca și cum ar fi fost o persoană reală, mai mult în imagini decât în cuvinte, și că principalii factori de influență
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
declarat Lia Perjovschi. La rândul său, Dan Perjovschi a spus: „Ca artist, până la 35 de ani, iei burse și după 50 (dacă reziști), premii. Banii vin la fix să mai achitam din datoriile pentru casa-atelier-arhivă-centru-de-artă din Sibiu, că de bătăi tandre pe umăr și de strângeri de mâini ne-am săturat. E bine când primești un premiu internațional. Noi îl primim pentru carierele noastre de artiști, pentru că am rămas cu tot cu ele în România și pentru activitatea publică grupată sub sigla CAA
Laureați ai premiului Prinţesa Margriet [Corola-blog/BlogPost/93850_a_95142]
-
trecut. Personajele principale sunt lupta pentru putere și limbajul (înspăimântător de ritmat, de poetic în tehnica lui) prin care puterea se zvârcolește înainte de a dispărea de pe scenă. Raportul de forțe este marea enigmă a acestui teatru exasperant de violent și tandru în același timp. În ce privește violența - temă esențială la Pinter - autorul însuși afirma în 1966: Lumea chiar este un loc extrem de violent, așa că violența din piese e firească. Mi se pare un factor esențial și inevitabil.' Interviul din 1966 conține una
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
trecut. Personajele principale sunt lupta pentru putere și limbajul (înspăimântător de ritmat, de poetic în tehnica lui) prin care puterea se zvârcolește înainte de a dispărea de pe scenă. Raportul de forțe este marea enigmă a acestui teatru exasperant de violent și tandru în același timp. În ce privește violența - temă esențială la Pinter - autorul însuși afirma în 1966: Lumea chiar este un loc extrem de violent, așa că violența din piese e firească. Mi se pare un factor esențial și inevitabil.' Interviul din 1966 conține una
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
el frigul, umerii mei, apoi intru la ora de anatomie și mătur și mătur etherul, pentru dansul cu săbii extrag din lumină un singur radical atomii de wolfram, pământurile rare pe care le transform, numai la solstiții, în ochii mei tandri ca diamantul ce separă, �n tăiere, minus de plus și,-n 8 ale iernii, mă bucur de șalul, de pacea de după al treilea război mondial, întorc ceasul substanțial pe care iarna, în dansul sălbatic al morții și-al vieții, mi
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]