307 matches
-
care îi atârna pe spate. Împărăteasa își purta părul cu o margine subțire neagră prinsă în vârful capului, pe care erau etalate podoabe. Bunicii din partea mamei au fost crescuți în religia ch’an - sau zen -, o combinație de budism și taoism. Mama a fost deprinsă cu conceptul ch’an de fericire, care presupune să găsești mulțumire în lucrurile mărunte. Eu am fost învățată să apreciez aerul curat al dimineții, culoarea frunzelor care ruginesc toamna și atingerea plăcută a apei când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
unei asemenea frumuseți te face să simți că viața ta nu a fost în zadar“. Nu voi mai fi niciodată o persoană obișnuită. Mama rămâne trează toată noaptea. Înainte să merg la culcare, îmi explică sensul ideii de yuan din taoism. Se referă la cum ar trebui să-mi urmez destinul și să-l modific precum râul care trece printre pietre. O ascult în tăcere și îi promit că voi ține minte cât de important e să fiu supusă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Mysterium Conjunctionis al lui Jung, un tânăr, intervenind în discuție, evocă "eschatologia electricității". Începuse prin a aminti unirea contrariilor într-o singură totalitate, proces psihologic care, spunea, trebuie interpretat la lumina filozofiei indiene și chineze. Pentru Vedanta, ca și pentru taoism, contrariile se anulează dacă sunt privite dintr-o anumită perspectivă, binele și răul își pierd sensul și, în absolut, ființa coincide cu neființa. Dar, ceea ce nimeni nu îndrăznește să spună, continuă tânărul, este că, în orizontul acestei filozofii, războaiele atomice
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Vrin, Paris, 1981). Cât despre Weber, acesta cunoștea concepția lui James din Voința de a crede (1896). Abordarea eticii religioase se inspira de aici în măsura în care ținea foarte mult cont de consecințele sociale, economice ale diverselor religii istorice (iudaism, confucianism și taoism, budism și hinduism, calvinism și catolicism...), prin intermediul psihologiei, cum o arată teza sa despre efectele controversate ale credinței în predestinare, de exemplu. • Durkheim: definirea "lucrurilor" prin efectele lor Atenția acordată efectelor este considerată de Durkheim drept singura cale științifică posibilă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
va cere sfatul medicului sau al soacrei. Un fapt bizar: deși apar într-o țară declarat creștină (statistic 95 la sută), revistele cu pricina omit cu superbie super-bebească „aspectul” religios, părând că sunt tipărite în Steaua Sirius convertită definitiv la taoism. Rubricile permanente de tipul „ce faci dacă...” sunt defalcate pe ani. E puțin probabil că, dacă „și-a spart capul” între doi și trei ani, vei face cum scrie la revistă, exceptând ideea de bun-simț de a chema Salvarea. În
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Românilor 1993-2006 / O perspectivă sociologică, Ed. Institutul european, Iași. 136. Weber, M. (2003), Etica protestantă și spiritul capitalist, Ed. Incitatus, București. 137. Weber, M. (1998), Sociologia religiei, Ed. Universitas, București. 138. Weber, M. (2001), Introducere în sociologia religiei / confucianism și taoism, Ed. Institutul european, Iași. 139. Wach, J. (1955), Sociologie de la religion, Payot, Paris. 140. Warner, R. S. (1993), Work in Progress towards a New Paradigm for the Sociological Study of Religion in the United States, in American Journal of Sociology
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
și nu știu să fi argumentat cineva vreodată că toată această lume ar valora mai mult decât sufletul Celui Crucuficat strigând: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?"" (Interviu, în Dacia literară, 20004, nr. 1). Trimiteri în clar la taoism, la Platon, la mitologia Heladei, la "anabasa" și "catabasa" ori la repere pioase (Rosarium, Mirungere, Apocalipsis, Metanoia), se învecinează cu trimiteri încifrate, difuze; iscoditoare, repezi, privirile se mută de la "Regina din Saba"spre "vălul Mayei" sau spre rostandiana "Princesse lointaine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
au configurat identitatea culturală a diverselor societății. Tradiția retorică a Vestului este fundamentată pe gândirea lui Socrate, Platon, Aristotel, care promovează logica, rațiunea, gândirea analitică, exprimarea clară, logică, persuasivă a gândurilor și ideilor. Tradiția retorică a Orientului se raportează la taoism sau cofucianism: Pentru a fi așa cum natura a vrut să fii, vorbește rar. Cel ce înțelege nu trebuie să predice, cel ce predică nu înțelege. Păstrează pentru tine gândurile și cuvintele. Netezește diferențele și iartă neînțelegerile. Umbrește-ți istețimea și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
vizuale ale lumii, precum piramidele egiptene, care prin măreția lor trezesc în om sentimentul sublimului, la fel cum zveltele catedrale gotice stârnesc impresia grandorii și determină apariția trăirilor religioase. În arta chineză, japoneză sau tibetană, influențate de specificul religios al taoismului și budismului, Otto regăsea semnalele unor impresii magice, veridice camuflări ale numinosului. Fig. 13. Fereastră. Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești. Exemplu de valorificare a raporturilor dintre lumină și întuneric în arhitectura medievală moldovenească Tot de o modalitate directă și de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
pe cercetarea științifică. Fie ca această carte să le ofere tuturor cititorilor suficiente subiecte de reflecție și energie pentru practică pe Calea spre o viață lungă și sănătoasă! Daniel P. Reid Muntele Phoenix Peitou, Taiwan Octombrie, 1988 Introducere Tao Istoria taoismului în China Era ceva amorf și totuși complet Care exista dinaintea cerului și pământului; Fără sunet, fără substanță, Care nu depindea de nimic, neschimbat, Atotcuprinzător, infailibil. Ne putem gândi la el ca la o mamă A tuturor lucrurilor de sub cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
clasică a căii și a puterii sale”. Este foarte probabil ca acest titlu să fi fost adăugat de comentatorii ulteriori, deoarece lui Lao Zi îi foloseau titlurile și numele la fel de mult ca faima și bogăția. Lao Zi nu a inventat taoismul. Asemenea lui Confucius, care a ajuns să aibă acces la prețioasele arhive imperiale prin întâlnirile sale cu Lao Zi, el doar a pretins să recapituleze un mod de viață străvechi, care predominase în China, cu 2 500 de ani înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
teoria medicală chineză de toate celelalte. Huang Di și Lao Zi au fost singurii înțelepți antici care au lăsat documente ale gândirii taoiste anterioare frământării intelectuale ce a urmat dispariția lui Lao Zi. Așadar, istoricii chinezi denumesc de multe ori taoismul Huang Lao Tao, „Calea Împăratului Galben și a Bătrânului maestru”. Dar simplul cuvânt tao în sine este suficient pentru a evoca în mințile chinezilor întregul edificiu al filozofiei naturale care îndrumă civilizația chineză de 5 000 de ani. Savanții occidentali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Împăratului Galben și a Bătrânului maestru”. Dar simplul cuvânt tao în sine este suficient pentru a evoca în mințile chinezilor întregul edificiu al filozofiei naturale care îndrumă civilizația chineză de 5 000 de ani. Savanții occidentali se referă adesea la taoism ca fiind una dintre principalele religii ale lumii, dar această concepție nu este în totalitate corectă. Într-adevăr, o Biserică organizată care avea propriul „papă taoist” s-a dezvoltat din curentul principal al filozofiei taoiste la aproximativ 500 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pe care o numim în mod obișnuit în traducere românească „iluminare”, este la fel de venerată în Orient cum e noțiunea de Dumnezeu în Occident și alcătuiește o parte a potențialului intim al fiecărei ființe. Una dintre caracteristicile cele mai distinctive ale taoismului filozofic este ceea ce marele sinolog și traducător Arthur Waley a numit „acceptarea lirică a morții”. Taoiștii privesc nașterea și moartea ca fiind etape de tranziție de la un tărâm de existență la altul, și nu ca începuturi sau sfârșituri absolute. După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
întârzii intrarea în lumea reală?”. Deși înțeleptul taoist are tendința de a duce o viață lungă și sănătoasă în această lume tocmai pentru că se modelează după natură, el înfruntă și moartea fără frică și regrete, deoarece și moartea este naturală. Taoismul se referă, în primul rând, la viața pe pământ. Acesta echivalează neechivoc sănătatea fizică și cea mentală și insistă asupra faptului că numai un corp sănătos și puternic poate adăposti un spirit sănătos și puternic, motiv pentru care Tao se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
celor care fac un efort deosebit pentru a cultiva Calea. Tao nu poate fi cerut prin rugăciune, dar poate fi utilizat în practică, iar cei care învață să-i stăpânească puterea vor descoperi că aceasta „este inepuizabilă”. Importanța principală în taoism a practicii față de credință și a experienței față de erudiție nu poate fi supraestimată. Lucrurile făcute pe jumătate nu sunt niciodată suficiente: trebuie să mergeți „până la capătul” Căii. Filozofia occidentală dualistă desparte tărâmul spiritual de cel fizic, considerând că acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Lucrurile făcute pe jumătate nu sunt niciodată suficiente: trebuie să mergeți „până la capătul” Căii. Filozofia occidentală dualistă desparte tărâmul spiritual de cel fizic, considerând că acestea sunt două sfere ostile care se exclud reciproc și acordă mai multă valoare superioară . Taoismul consideră că aspectul fizic și cel spiritual sunt indivizibile și totuși diferite în mod evident, fiind fațete ale aceleiași realități, în care corpul funcționează ca rădăcină pentru înflorirea minții. O plantă poate trăi fără floare, dar nu și fără rădăcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de meditație este atât relaxant, cât și extrem de revigorant, deoarece eliberează mintea de sporovăiala interioară continuă care înpovărează și maltratează spiritul în timpul activității normale. Calmul și claritatea mentală produse permit apariția a tot felul de revelații intuitive spontane despre tao. Taoismul rămâne una dintre cele mai bogate și cu siguranță cea mai veche tradiție filozofică din lume, existentă până în ziua de azi. Istoria acestei filozofii pitorești, eclectice, bogate în înțelepciune și umor este presărată cu o varietate încântătoare de caractere excentrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
filozofii pitorești, eclectice, bogate în înțelepciune și umor este presărată cu o varietate încântătoare de caractere excentrice. Cu amestecul său inedit de regimuri fizice și mentale și cu importanța la fel de mare pe care o acordă atât teoriei, cât și practicii, taoismul a ajuns să includă elemente atât de diferite cum sunt alchimia, respirația profundă, exercițiile fizice, disciplinele sexuale, fitoterapia, dieta, helioterapia și multe altele. Aceste discipline diferite sunt discutate foarte detaliat în diversele texte taoiste care au fost lăsate moștenire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
întâlnească, să se modeleze una după alta și să cedeze una în fața celeilalte, să se amestece și să ajungă la un echilibru natural, eliminând în mod natural orice sursă de conflict. După cum vom vedea când vom explora diferitele aspecte ale taoismului în capitolele următoare, echilibrul și armonia dintre elementele opuse reprezintă cheia filozofică a tuturor misterelor și este fundamentul practic al tuturor căilor spre sănătate și longevitate. Înainte de a explora aceste căi misterioase să ne încheiem totuși trecerea în revistă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
capitolele următoare, echilibrul și armonia dintre elementele opuse reprezintă cheia filozofică a tuturor misterelor și este fundamentul practic al tuturor căilor spre sănătate și longevitate. Înainte de a explora aceste căi misterioase să ne încheiem totuși trecerea în revistă a istoriei taoismului în China. Împărțirea Căii Cel mai mare susținător al taoismului filozofic pur după Lao Zi a fost Zhuang Zi, care a trăit aproximativ între 300 și 350 î.e.n. Zhuang Zi a fost de departe cel mai bun scriitor dintre toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
filozofică a tuturor misterelor și este fundamentul practic al tuturor căilor spre sănătate și longevitate. Înainte de a explora aceste căi misterioase să ne încheiem totuși trecerea în revistă a istoriei taoismului în China. Împărțirea Căii Cel mai mare susținător al taoismului filozofic pur după Lao Zi a fost Zhuang Zi, care a trăit aproximativ între 300 și 350 î.e.n. Zhuang Zi a fost de departe cel mai bun scriitor dintre toți marii înțelepți taoiști ai Antichității și era renumit pentru ironia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
simplu prin a fi „mulțumit”, și nu printr-un proces de achiziții materiale. După ce Zhuang Zi a ieșit din scenă, Calea a început să se ramifice în diferite direcții secundare, fiecare dintre acestea concentrându-se asupra unui aspect unic al taoismului, evoluând din aceleași principii introduse de Lao și Zhuang. Curând după ce budismul a început să prindă rădăcini în China în secolele al II-lea și al III-lea e.n., filozofia taoistă a început să exercite o influență puternică asupra direcției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
început de Coreea, apoi de Japonia, unde este cunoscută sub numele de zen. Elementele familiare din Zen cum ar fi ireverența față de ritual, învățarea nonverbală, iluminarea personală imediată (satori), ghicitorile filozofice (koan), liniștea și umorul ironic, toate acestea poartă amprenta taoismului chinez. Ca epigoni ai lui Zhuang Zi, au apărut o serie de înțelepți taoiști excentrici, cum nu a mai văzut nimeni de atunci. Aceștia erau adepții adevărați ai veritabilului Tao, nu clerici sau șarlatani și au abordat fiecare domeniu, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
realizările lor erau, într-adevăr, remarcabile, deși oarecum excentrice, și merită o atenție deosebită. Una dintre primele personalități taoiste a fost Yang Chu, care a trăit cam în secolul al IV-lea î.e.n. El a dat naștere tradiției hedoniste în taoism, în care mulțumirea simțurilor era privită ca o formă de devoțiune în tao. Unii dintre discipolii și succesorii lui s-au dedat unei vieți de depravare necontrolată, susținând că astfel ajung să perceapă tao la fel de direct ca și alții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]