102 matches
-
ce nu părea deloc o inimă. Acea pată de întuneric îi trimitea în artere, pulsând lent, un sânge otrăvitor. Urmă o operație dificilă, instrumente stranii clinchetiră ore-n șir deasupra trupului mic, pierdut pe masa cea albă. În loc de inimă, o tarantulă grea, deconectată de la sistemul circulator al fetiței, își întinse ca o floare de mlaștină, în palma chirurgului, picioarele amorțite. Sări jos și fugi peste blocul operator până fu prinsă la colț și capturată de sanitari. În locul păianjenului, în toracele Soilei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
curbura clopotului de sticlă, ca și lucrurile strâmbe și picurătoare din camera de spital. Când se-ntorseseră acasă, în Pobeda veche a doctorului, mama ținuse tot timpul pe genunchi, acoperită cu o pînză-nflorată, cutia de cristal în care stătea ghemuită tarantula, obeză acum și răspândind deasupra pântecului, la fiecare mișcare, o ceață de perișori veninoși. De-atunci, de mână cu fetița, avea să meargă în fiecare sâmbătă după-amiaza în Obor, la târgul de păsări și animale mici, ca să cumpere cîte-o pereche
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu piciorușe, ce rămăsese pe loc, tăvălită-n nisip, cu ochi prea strălucitori pentru lipsa ei de podoabe, ochi nemeritați, ai fi zis. Dar acești ochi aparent impasibili priveau acum drept în față monstrul ce se destindea cu încetul. Fulgerător, tarantula luă poziția de atac, cu toracele înălțat și labele din față ridicate, cu pântecele bine proptit pe cele patru labe dinapoi, ucigaș puternic și mândru, gata să-și slăvească gloria și oroarea în prada neajutorată din fața lui. Adânc aplecați peste
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
făcut rău deodată, iar remediul a fost, firește, obișnuita injecție. Două săptămâni n-am mai suferit să văd ceva scris. Mi-am revenit apoi cu încetul, încercînd mai întîi (ca leac de sperietură) să țin în palme, ca pe niște tarantule hidoase, literele unui vechi alfabetar. Nu le puteam privi 51 fără oroare. "A" devenea cu o iuțeală de viperă "B", "B" devenea "C", "C" se schimba în "W"... Le-au trebuit zile ca să se stabilizeze. Am putut apoi citi titlurile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
am dat de acel miracol. Plictisiți la culme, cu copilul terorizat după noi, am coborât într-o doară la subsolul bazinului cu foci. Acolo se făcea mai întîi un coridor cu terarii de-o parte și de alta. Păianjeni. Păsărari, tarantule, în fine, toate mărimile, formele și culorile. Scârboșenii după părerea Cristinei, inexistente după a Ioanei (care nu putea fi convinsă să deschidă ochii), izvoare de plăcere infinită după a mea. Apoi, insecte mimetice (concurs: cine le distinge primul dintre frunze
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aveau, cum se înșirau în borcanele lor: toate sugerau, în înțeleaptă latină, cutremurarea, oroarea. Unii erau groși, cu corpul vânjos și picioare scurte, cu gheare vizibile, alții întindeau căngi roșii ca muiate în sânge. Unii erau subțiri și uscați, ca tarantulele, cu burți negre sau palide, cu cruci sinistre sau pete purpurii, ca de seringă; alții sferici, cu firele picioarelor de zece ori cât corpul. Printre ei, păianjenul păsărar, cât o broască mare, negru și păros ca un sex grotesc, era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cine știe, dacă reușea să-l cucerească, poate Îi făcea și ei portretul. Pentru Julius era o dimineață fericită: niciodată pînă atunci Sălbatica nu istorisise atîtea povești, despre pădurea virgină, niciodată pînă atunci șerpii nu fuseseră atît de veninoși, nici tarantulele atît de Înfricoșătoare, nici păianjenul bananului atît de mic și de primejdios. Nilda ignora complet epocile istorice; puțin Îi păsa de cronologia pădurii virgine peruviene; copilăria, tinerețea, vîrsta maturității le petrecuse la Tarapoto, amesteca totul și pe nesimțite pădurea virgină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în când mi se părea că văd, într-o formă ciudată și imposibilă, această forță infinită, această ființă surdă, întunecată și mută. Mi-aduc aminte că parcă, ducând o lumânare, cineva m-a luat de mână, mi-a arătat o tarantulă uriașă și dezgustătoare și s-a apucat să mă încredințeze că aceasta-i tocmai ființa aceea tenebroasă, surdă și atotputernică, și își râdea de indignarea mea. În camera mea, sub icoană, ai mei aprind întotdeauna candela pentru noapte; lumina ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ci de dezgust. Mi-e imposibil să-mi duc mai departe această viață care ia asemenea forme ciudate, jignitoare pentru mine. Această vedenie m-a înjosit. N-am puterea necesară ca să mă supun unei forțe terifiante ce ia forma unei tarantule. Și numai după ce, în amurg, am resimțit, în sfârșit, momentul definitiv de hotărâre deplină, m-am simțit mai ușurat. Acesta n-a fost decât primul moment; pentru celălalt moment am plecat la Pavlovsk, dar despre asta am dat deja explicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am o altă carte, a unei ziariste celebre, care relatează niște lucruri incredibile ce se petrec la Torino, la Torino zic, cetatea automobilului: vrăjitorii, liturghii negre, evocări ale diavolului, și totul pentru oameni care plătesc, nu pentru ăi mușcați de tarantulă de prin sud. Casaubon, Belbo mi-a spus că dumneata vii din Brazilia și că ai asistat la niște rituri satanice ale sălbaticilor ălora de pe-acolo... Bine, o să-mi spui pe urmă exact ce anume erau, dar tot una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
paianjen)... uneori, zărindu-le îmbrobonate de rouă, între scaieții câmpului, am așteptat, ciulit la maximum, să cedeze, să se rupă, să cadă sub greutatea sferulelor transparente, sau să se prăbușească, tropăite de ghemotoacele acelea de coșmar, cu multe lăbuțe păroase, tarantulele... mă rog, cred că atunci când scrii, numai atunci, dar strict numai atunci trăiești... restul e o „documentare“, pe viu, desigur... un soi de tăvăleală de care, mai târziu, reușești, câteodată numai, să-ți amintești... fericiți cei ce reușesc... îi invidiez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Simon zis Magul. El propovăduia că Dumnezeu era un apostol tiran, iar un tiran nu putea avea Înțelegere față de om. Dumnezeul ăsta al lor, Iehova, Elohim, Îl abrutizase pe om, sugrumîndu-l, Înjunghiindu-l, trimițîndu-i boli și fiare sălbatice, șerpi și tarantule, lei și tigri, tunete și fulgere, ciumă, lepră și sifilis, furtuni și uragane, secetă și inundații, coșmaruri și insomnii, patima tinereții și neputința bătrîneții. CÎnd l-a așezat În binecuvîntata grădină a raiului, l-a lipsit de cel mai dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
visul fără de sfârșit al lui Orellana și Carvajal, visul către care se îndreaptă, pe corabia sa cu morți și maimuțe, Aguirre al lui Werner Herzog. Aristocrata fragilă, izolată în palatul ei încărcat de păpușile gigantice ale commediei dell’ arte, este tarantula ce încearcă să-și strecoare veninul în trupul lui Corto, Evadarea ei, cu un hidroavion ascuns în subsolul palatului, este un alt episod rocambolesc din viața unei aventuriere cu grația retro și instinctul criminal al eroinelor din filmele noir americane
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Magul. El propovăduia că Dumnezeu era un apostol tiran, iar un tiran nu putea avea Înțelegere față de om. Dumnezeul ăsta al lor, Iehova, Elohim, Îl abrutizase pe om, sugrumându‑l, Înjunghiindu‑l, trimițându‑i boli și fiare sălbatice, șerpi și tarantule, lei și tigri, tunete și fulgere, ciumă, lepră și sifilis, furtuni și uragane, secetă și inundații, coșmaruri și insomnii, patima tinereții și neputința bătrâneții. Când l‑a așezat În binecuvântata grădină a raiului, l‑a lipsit de cel mai dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Să mergem deci acolo pe coastă În iatacurile verzi ale frunzișului sîni Îngîndurați să desprindem de pe ramuri triste și singure, să mușcăm urechea azaleelor și pașii soldaților tineri să ne treacă prin creier nostalgia niciodată gustată a pămîntului făgăduit. O, tarantula, tragic scarabeu cu ochi verzui lingînd pubisul blînd al Sulamithei, prin nori se deschid magazine cu parfumuri de citron și de mosc și nările ogarilor care am fost leapădă stîrvuri mici de resentimente. Vocea călugăriței deghizată la telefon, invitația ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca într-un vis sau delir, astfel că narațiunea se fărâmița, arătându-și limitele și irealitatea. Mâine dădu de veste Mario del Tufo, făcând cu ochiul srengărește o să mergem într-o localitate în care bărbații și femeile trăiesc cotropiți de tarantule. Aparțin unei secte ce se întrunește într-o grotă în fiecare duminică și-și ucide regele. Un rege de cârpe și de paie, dar urmarea o să te-nfioare, o să vedeți. Vom fi primiți și noi la rituri, iar confidențialitatea participării noastre
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cel ce trăiește în umbră și trimite mesaje. Mai acum trei zile, se aflau la țară bete în urma unor chefuri făcute împreună cu negustori în trecere pe-acolo. Era încă lumină și, pe neașteptate, au fost atacate de o puzderie de tarantule ieșite din puțuri secătuite, din mărăciniș, din crăpături de stânci, din cariere de piatră, din pârloage, din case coșcovite și lăsate de izbeliște. Câțiva dintre noi au asistat la acea grozăvie: tarantulele putrezeau una-ntr-alta și la trecerea lor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
neașteptate, au fost atacate de o puzderie de tarantule ieșite din puțuri secătuite, din mărăciniș, din crăpături de stânci, din cariere de piatră, din pârloage, din case coșcovite și lăsate de izbeliște. Câțiva dintre noi au asistat la acea grozăvie: tarantulele putrezeau una-ntr-alta și la trecerea lor lăsau în urmă niște bale purulente și un miros de nedescris. La un moment dat au dispărut fără urmă. Acest lucru se repetă de ani și ani, dar la început nimeni, nici măcar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dominicanul fra' Tommaso din Stilo? Servitorul i-a dat de știre Baronului care n-a putut să nege, drept care Tommaso a fost ridicat și dus în subteranele secrete imperiale. "Vor fi aflat de vizita mea la Secta regelui și a tarantulelor" se gândea Tommaso uitând că fugise acum câteva luni dintr-o mânăstire fără să fi înștiințat pe cineva asupra faptei sale. Tommaso, fugind din locul sacru pentru a te adăposti în casa unor prieteni, ai păcătuit în contra învățăturii lui Dumnezeu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
luat peste picior, ignorat în rolul său ierarhic. Fapt e că, pentru a descoperi unde se ascunsese acel răsculat, înștiințase în scris Inchiziția și pe spanioli. În primele zile de temniță, Tommaso își amintea mereu de acele femei torturate de tarantule. Simțea el însuși mușcăturile acelor animăluțe. Când i se îngăduia, citea cartea lui Iov și rătăcea cu mintea când prin satul lui, Stilo, când asupra unor detalii ce i se întipăriseră de-a lungul fugii de la Altomonte și, mai cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Puglia: părăsind locul unde le văzuse pe acele femei rănite, întinse pe jos, se oprise cu privirea pe un zid, ce nu cu mult timp înainte fusese proaspăt dat cu var, striat de pete verzui cu rămășițe de lipici solzos. Tarantule strivite la prima lor sosire? Sau ce altceva? Straniu, în orice caz, părea că nimeni n-ar fi avut habar sau că n-ar fi trebuit să bănuiască ceva despre acea Sectă a regelui. În schimb, atât el cât și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fi avut habar sau că n-ar fi trebuit să bănuiască ceva despre acea Sectă a regelui. În schimb, atât el cât și ceilalalți tovarăși de călătorie se lămuriseră că și cei din satele învecinate știau de ravagiile făcute de tarantule, deși dinadins nu li le spusese nimic. De pildă, agresarea pruncilor neputincioși de aceleași tarantule înainte de le ataca mamele. Zvonurile contradictorii nu mai pridideau, fiecare avea propria versiune a evenimentului. Dacă n-ar fi văzut cu proprii ochi ritualul din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a regelui. În schimb, atât el cât și ceilalalți tovarăși de călătorie se lămuriseră că și cei din satele învecinate știau de ravagiile făcute de tarantule, deși dinadins nu li le spusese nimic. De pildă, agresarea pruncilor neputincioși de aceleași tarantule înainte de le ataca mamele. Zvonurile contradictorii nu mai pridideau, fiecare avea propria versiune a evenimentului. Dacă n-ar fi văzut cu proprii ochi ritualul din grotă, și dacă n-ar fi călcat în acea casă dărăpănată, ar fi râs pur
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
râs pur și simplu ca de niște zvonuri, mereu altele, și tot mai garnisite cu amănunte înspăimântătoare. În continuarea călătoriei, revăzuse acele semne verzui în două sau trei locuri, toate sub înrâurirea legendelor Sf. Nicolae; în afară de asta, aflase că mușcăturile tarantulelor provocaseră stări de rău aproape întregii populații, iar acele suferințe puteau să-și găsească leacul doar în dansul lui San Vito, executat în ritmul unei muzici sincopate și fără oprire. Da, știa asta, erau vorbe de târg, superstiții, născociri ale
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de numeroase studii și deosebit de interesante (T.K. Oesterreich, W. Szumowski, A. Cabanés, C. Ginsburg, M. Sendrail, A. Laignel-Lavastine, J. Vinchon, J. Lhermitte, M. Ristich de Groote). O altă formă de psihoză colectivă menționată istoric este reprezentată de epidemiile convulsionare (coreomania, tarantula, săltăreții) din secolul al XVI-lea și al XVII-lea. Ele au constituit preludiul manifestărilor de isterie colectivă. Posedații convulsionari se caracterizează prin natura contagioasă a convulsiilor, senzații cenestopatice penibile cu localizare predominant utero-genitală, halucinații sau „viziuni” mistice, crize de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]