133 matches
-
să dezgroape/ O tânără față..." Astfel intrăm în "scenariu": babă avea un fiu care se înrolase în oastea "tiranului barbar" Mihnea. Ca să-și facă odrasla "ferice și mare", aprigă mama semnase pactul faustic: "Am dat al meu suflet la negrul tartar". Fiul va fi pierit în lupta (căci "era vestit în mulțime/ Prin luptele sale"). În posesiunea unor imense puteri satanice, babă l-ar nimici pe tiran, dar (detaliu important), înainte de a muri, fiul luptător: "în ultima-i stare/ Opri orice
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
ca în orice film gore. Ca și în The Passions of the Christ (Patimile lui Cristos, 2004), tocmai aceste scene cumplite servesc deopotrivă un public avid de senzații tari, dar și sensibilități contrariate, pentru care registrul violenței începe cu biftecul tartar. Cert este că lumea ficțiunii cinematografice a lui Gibson trece cu necesitate prin expresia directă a violenței, fără finețuri și eufemisme, fără menajamente și fără rafinamentul sado-masochist al ochiului tăiat cu briciul în filmul lui Bunuel și Salvador Dali, Cîinele
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
ne cântă pentru sine cântecul, Acorduri pentru un ultim tango funebru. Satan ne vrea la noapte pentru cină Mie și ție, inima pe rug aprinsă. Om iubi, om muri și-om iubi iar, ca Rege și Regină peste umbrele din Tartar. Genunea o vom trece prin melodii, Abisele din pupile ne vor iar îndrăgosti. Sângele scurs ne lasă carnea cenușie. Mormintele ni-s de acum goale pe vecie. Morți, răstigniți pe cruci îmbrățișate Sărutăm darul vieții de după moarte. Asini în veșminte
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93426]
-
conlocuitoare, în apăsarea lor intelectuală; ei atentează la cel mai de căpetenie instrument de cultură al unui popor, la limba lui, pentru a-i impune în schimb idiomul ocult al unei mici și izolate rase, idiom cu forme organice fino - tartare, cu lexicon slavonesc. Radical deosebit în structură de câteșitrele grupurile mari de limbi europene, acest idiom prezintă dificultățile unei limbi moarte fără a prezenta nici unul din foloasele ei. Cine știe limba română are calea deschisă la tezaurul intelectual al limbilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Eudokia, buna favoare) ungurește = Dorrotya. Pe Eudochia, nevasta împăratului Teodosiu, autoarea poemei Homerokentra, o chema Dorottya? (Despina, Despoina - stăpână, împărăteasă, fiica lui Neptun și a Cererii) se cheamă pe ungurește Doeme, adică Dumitru. numele biblic Ephraim se traduce cu numele tartar Elemer. (de la gr. euphrosyne, veselie, plăcere, Hilaria, una din cele trei grații) se cheamă ungurește Erszebet. (Verona) nume de femeie se traduce prin numele bărbătesc Ferenc (Francisc). (Agathe, Bona) se traduce cu Gizella. (lat. germanus, frate drept) se cheamă Gyeroe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
noastră cătră viață, dorința noastră cătră lumină. ["POLONILOR... "] 2263 Polonilor, veniți la ruteni, țineți la ruteni, trăiți la ruteni, ei sunt singurii cari vă deschid calea de libertate. A-i combate va să zică a-i susține, a-i face simpatici Rusiei tartare. Ruteni, țineți la Casa de Austria. 381 {EminescuOpXIII 382-558} {EminescuOpXIII 559} TEXTE GOSPODĂRIA STATULUI 2264 La Români trebuiește denumită cu terminul tecnic, inventat de Roscher "Raubsystem", sistem de răpire, adică de-o esploatare care nimicește reproducerea economisită privat, adică de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Ce mai vremi, vremi mari, avurăm * noi și țara mai-nainte! Mohamed stârnise moartea cea stăpână peste stepe Ș-au dat gând de biruință mulgătorilor de iepe. Peste mări de mulți plutite, peste țări înfloritoare Aruncase lacom, mândru, ochii Asiei tartare. Împăcând cu gând de pradă ale triburilor certuri Răsărit-au dintre ele, soare roșu din deșerturi, Pe cetățile-n ruine, pe noroadele strivite, Peste frunți încoronate au trecut a lui copite, Au făcut o-mpărăție peticită din bucăți Pe trei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aduc aminte Cum i-am fost luat odată pe păgâni de dinainte... Muhamet stârnise moartea cea stăpână peste stepe, Dădu gând de biruință mulgătorilor de iepe... Pe[ste] mări de mulți plutite, peste țări înfloritoare Aruncase lacom, mândru, ochii Asiei tartare Împăcând cu gând de pradă ale stolurilor certuri Răsărit-au dintre ele, soare roșu din deșerturi; Pe cetățile-n ruine, pe oștirile strivite, Peste frunți încoronate au trecut cu-a lor copite; Ca să-nfigă-n fața lumii semiluna nouăi legi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Bolțile de la biserici ș-ale zidurilor creste Stăteau negre și tăcute peste vaietele-aceste. Mohamed stîrnit-au moartea cea stăpână peste stepe, Le-au [dat] gând de biruință mulgătorilor de iepe; Peste mări călătorite și cetăți înfloritoare Mohamet aruncă lacom ochii Asiei tartare, Împăcând cu gândul pradei ale triburilor certuri, El răsare peste ele, soare roșu din deșerturi. Peste munți, peste ruine, peste holdele strivite, Peste frunți încoronate trec a cailor copite, Ard cetățile-ntre ziduri, ard corăbiile-n porturi Când din loc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și în gură, mă îndreptai către unul din acele patru bazine care mi se păru mai plin de oameni și mă aruncai înăuntru. Apa era așa de fiartă încît scosei un grozav țipet, mi se păru că eram azvârlit în Tartar; mă apucai de vecinii mei, cari toți se mira ce am și de ce voi fi țipând; mă împinsei pe umerii unuia și mă azvârlii iar afară cu aceeași repegiune cu care și intrasem. Cu toate acestea tot nu scăpai teafăr
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
maro, iar părul ei era îmbibat de rouă. Arăta ca propria ei stafie. 4tc "4" Nu era nevoie să mă uit peste meniu. Știam deja ce voiam. Aș dori o porție de ciuperci pane cu garnitură de orez și sos tartar, i-am spus chelneriței, cu figura ei specifică vârstei mijlocii, înfășurată într-un șorț alb cu volane și garnisită cu un coc roșcovan îngălat de fixativ. Și o felie în plus de lămâie. Nu i-am crezut niciodată pe oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o farfurie albă ovală, încărcată pe o parte cu un morman de ciuperci bine prăjite, groase și crocante, cu crustă, iar pe partea cealaltă cu o movilă de orez alb și pufos. Mai era și o ceașcă plină cu sos tartar și bucata mea extra de lămâie. Stomacul a scos un zgomot, anticipând fericit. Am stors lămâia peste ciuperci, am aruncat în farfurie atâta sos tartar cât să nu dea peste margini și m-am pus pe treabă. * * * După o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o movilă de orez alb și pufos. Mai era și o ceașcă plină cu sos tartar și bucata mea extra de lămâie. Stomacul a scos un zgomot, anticipând fericit. Am stors lămâia peste ciuperci, am aruncat în farfurie atâta sos tartar cât să nu dea peste margini și m-am pus pe treabă. * * * După o oră, cu stomacul plin până la refuz, conduceam încet pe lângă stația de metrou Warwick Avenue înspre străzile largi ale Micii Veneții, cu case albe, pătrate și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
toate cercurile vieței, ar fi închipuirea cea mai deșartă de-a mai putea face ceva pe vrun teren fără inteligență și fără un cuget moral egal aceleia. Imperiul autorității pare că [e] pretutindenea răsturnat, acești zei vechi sânt aruncați în Tartar de cătră generațiunea cea jună a zeilor, într-un Tartar de unde nu mai e întoarcere la domnia lumei supraterane. Ba omul are într-atîta un instinct pentru puterea inteligenței încît îi simte puterea chiar acolo unde ea, prin disfavoarea împrejurărilor, a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a mai putea face ceva pe vrun teren fără inteligență și fără un cuget moral egal aceleia. Imperiul autorității pare că [e] pretutindenea răsturnat, acești zei vechi sânt aruncați în Tartar de cătră generațiunea cea jună a zeilor, într-un Tartar de unde nu mai e întoarcere la domnia lumei supraterane. Ba omul are într-atîta un instinct pentru puterea inteligenței încît îi simte puterea chiar acolo unde ea, prin disfavoarea împrejurărilor, a fost reînpinsă și a închircit. {EminescuOpXIV 362} Dirigerea unei scene
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unde sânt țintuiți pe veci Iapet și Cronos..." Iapet și Cronos reprezintă personificarea unor borne care marchează limita ultimă a teritoriului oikoumene-i, iar după opinia cosmologului homerizant Crates din Pergamon, cei doi poli ai pămîntului 3, dincolo de care începea regiunea Tartarului, cu straturile sale de aer dens, rece și stăpânit de întuneric. În celălalt loc homeric menționat, Hera se adresează Afroditei: "Mă duc până la hotarele pământului fecund (peirata gaies), să-l văd pe Okeanos, tatăl zeilor..." Aici, Oceanul, deci fluviul care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
univers)1, apare ca limita ultimă, despărțitoare a ființei de neființă. Aceeași imagine, suportând modificări doar la nivelul unor detalii de imaginație, este prezentă și la Hesiod 2. "Sursele și extremitățile tuturor elementelor" (panton pegai kai peirata) - deci ale pământului, Tartarului, mării și cerului - converg într-un unic punct, dincolo de care se deschide "prăpastia imensă" (chasma mega), imaginea poetică a vidului sau a neființei, care nu poate fi străbătută nicicum, de vreme ce nu cunoaște limite 3. Despre o "limită a pămîntului" (peiras
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Întîmple orice, chiar o Împușcătură Îi trecu prin minte, dar degeaba: tăcere prelungită și teamă. Își luă inima În dinți și se uită la băieții tui: se uitau la el, Martita vorbi cea dintîi cu inocență, prefera șalău cu sos tartar, băiatul mai prostuț le atrase atenția că nevasta lui Bravano Îi ducea mîncarea la gură, șeful de sală Începu din nou să ia comanda, cineva spuse că a treia nevastă Îl Îngrijește foarte bine, Juan Lucas, la masa lui, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
intermitentă a unor flăcări galbene și albăstrui. O apă grasă și lipicioasă se evapora În sus, ca să cadă apoi sub formă de rouă sau ploaie, și plutea În jur un miros de pământ fetid, un damf de mucegai. Respiram mormântul, tartarul, tenebrele, mă năclăia o scursură otrăvitoare care curgea printre limbi de gunoi, de bălegar, praf de cărbune, nămol, cheaguri menstruale, fum, plumb, coji, spumă, păcură, negru mai negru decât negrul, care acum, iată, se lumina ca să lase să apară două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ea o cunoștea pe Julia, dar destul de puțin. — De Julia Standing vorbiți? — Da, zise Kay fără chef. Helen a Întîlnit-o azi. — Așa-i, Helen? Ce mai face? Arată ca deobicei, de parcă și-ar fi petrecut războiul mîncînd friptură cu sos tartar și ar fi băut pahare după pahare de lapte? — Ei, clipi Helen. Cred că da. — E cumplit de frumoasă, nu-i așa? Dar, știu și eu? Întotdeauna expresia feței ei mi-a dat fiori. Ce crezi, Mickey? — E de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
hrănea doar cu grâu încolțit (sau cu așa ceva s-ar hrăni, dacă ar trăi în zilele noastre), fiind el un soi de Ioan Botezătorul al anxietăților epocii moderne. Pentru Salinger aș fi recomandat consum deloc abuziv de carne cu sos tartar, plus o cură de mure. Lui Llosa i-aș găti cubulețe de pui cu sos de Sâchiuan și busuioc, lângă o conopidă friptă, tămâiată cu smântână din belșug. Cu Rushdie aș ronțăi caise uscate și brânzeturi franțuzești înmuiate în vin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
considerat ca fiind călăuzit nu de nevoia primordială de a-ți umple stomacul sau de a-ți potoli foamea, ci de un dans sublim cu catarsisul. După numeroase Încercări nereușite de a hotărî ce aveau să mănânce, Armanoush a ales tartar de ton ahi cu crustă de susan și foie gras yakiniku, iar Matt a decis să Încerce un cotlet de vită cu sos de muștar picant și smântână pe un pat de salată de maracuja și jicama. Neștiind ce vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pupat În tenebre. Te Îmbrățișez, Indianu P.S. de la unu a.m.: Am iară crampile alea. N-am putere să m-atârn dă para dă la sonerie. Ogeacu urcă și coboară la moment și mă trec sudori reci. Nușce-au pus În sosu tartar, da gustu ciudat nu pere. Mă gândesc la voi, mă gândesc la gașca dă la Molino, mă gândesc la duminicile cu fotbal și... Sărbătoarea Monstrului Aici i-a Început necazul HILARIO ASCASUBI, La Refalosa — Să nu zici, Nelly, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de cuțit de făină și ceapă tăiată mărunt. Totul se subțiază cu apă sau supă. După ce fierbe, timp de o jumătate de oră, se strecoară prin sită, se condimentează și se servește cu chiftele marinate, ardei umpluți sau tocană. SOS TARTAR CU MAIONEZĂ 400 g de maioneză, 2 ouă fierte tăiate mărunt, o ceapă albă tocată, 1⁄2 de legătură de ceapă verde, 2 castraveți murați, o crenguță de tarhon, sare, piper, pătrunjel verde Se amestecă toate tocate mărunt cu maioneză
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
prăbușește în fundul mărilor. Sigur că paralele și chiar eventuale modele pentru răpunerea și legarea lui Iuda de către Sf. Ilie putem găsi în religiile și mitologiile Europei și Asiei. Este suficient să-l amintim pe Zeus care fulgeră și leagă în Tartar pe Titani : [...] Titanii Aprig izbiți se-ncovoaie, sub largul pământ îi afundă Zeus, ferecați cu zăvoare și lanțuri ce nu se dezleagă (Hesiod, Theogonia). Sau pe îngerul apocaliptic „pogorându-se din cer, având cheia genunei și un lanț mare în mâna
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]