1,408 matches
-
care ține telefonul. Apasă butonul verde. Options. Save. Stă în mijlocul străzii. Își dă seama că încă mai e descheiat la pantaloni. Ești un mare bou. Ai uitat s-o-ntrebi cum o cheamă. Ezită, apoi degetul lui apasă pe o tastă. O să te cheme A. Deocamdată. Așa-ți trebuie. Așa-mi trebuie. Zece seara. Cavanosa ține telecomanda în mâna dreaptă și respiră greu. Își aude respirația. Aude o mie de voci mici care îi hârâie în gât. Apasă butonul. Capul prezentatorului
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
simte că fruntea nu-i mai arde. Stă două minute. Stă liniștită. Apoi mâna ei se întinde automat spre celular. Ia uite. Are bateria aproape consumată. Nici o undă de emoție nu trece prin făptura ei slăbită atunci când degetele caută pe taste numele lui. E doar un gest mecanic. Un tic pe care nu-l poți controla. Acum nebuna așteaptă. Urechea ei ascultă atent surzenia din receptor în timp ce degetul ei mare mângâie tandru butonul roșu de pe tastatură. Încet. Ușor. E un contact
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mângâie tandru butonul roșu de pe tastatură. Încet. Ușor. E un contact aproape intim. Nebuna își ține respirația și aude sunetul clar de sonerie. Doar pentru o fracțiune de secundă. Imediat, degetul renunță la afecțiune, iar brutalitatea cu care nebuna apasă tasta roșie are ceva definitiv. E ca și cum ar pune un punct final acestei relații imaginare, acestei fantezii fără sfârșit, acestui coșmar perpetuu. Nebuna știe că gestul se va repeta din nou și din nou și din nou, dar în momentul ăsta
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
iar altceva nu mai contează. E incapabil să înțeleagă ce grav delir a provocat în sufletul nebunei. Sunt zile în care nebuna își ia inima în dinți și îl sună. Lung. Așteaptă. Așteaptă ca el să se hotărască să apese tasta verde. Iar el se uită la ecran și vede cuvintele nebuna calling. Și degetul lui mare nu ezită nici o clipă atunci când apasă tasta silence. Apoi își vede de alte lucruri. Numără bani. Deschide o carte. Aprinde o brichetă. Și toate
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
cu velocipede și trăsuri, la partide de pe barcă". Sigur, nu sunt numite toate posibilitățile. Nichelat, cu 18 tonuri, era ceva mai scump: 18 lei cincizeci de bani. Cu Organola, "cea mai admirată noutate a secolului", o orgă-muzicuță portabilă, apăsai pe taste "obținând repede acorde în Dur și Moll, precum și acompaniament în bași". Costa numai 6 lei - un fleac față de gramafon: ăsta costa 78 de lei. Obosiți, granpa și cu mama poposeau la localul din preajmă, al fraților Mircea, "Carul cu bere
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
s-a trecut la microcipuri menite a îmbunătăți performanțele neuroendocrine. Exemplul cel mai celebru este cel al fizicianului Stephen Hawking: țintuit într-un scaun cu rotile, fizicianul are o voce în întregime protezică, creată de un calculator ce convertește literele tastelor în sunete articulate. Apoi s-a constatat că trupul nu numai că poate fi ajutat prin cîrje ultrasofisticate, dar chiar forma lui poate să fie modificată digitalic după voie, ca în cazul artiștilor contemporani. În cazul lor însă, e greu
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
oferă suficientă rezistență cît să te joci de-a Tarzan balansîndu-te elegant. Înțeleg că trebuie să trecem cu vederea aceste detalii nesemnificative, însă cînd ele se acumulează ai sentimentul că asiști la prezentarea unui video game stînd cu mîna pe tastă pînă treci la următorul nivel. Ca și primul, filmul reprezintă o combinație de ștafetă, eventual cu sărituri garduri sau sărituri cu prăjina, atletism, natație, hiking, raliu etc., documentar de pe Discovery Channel, concurs de tipul "Vrei să fii miliardar", 6 din
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
să fi produs spasme de plăcere perversă bovaricei sale partenere de dialog, un zâmbet sardonic îi lucește pe chipul poetului, alteori, luat de valul confesiunii, se scufundă în dulci melancolii, dar cel mai adesea nu face decât să lovească precipitat tastele calculatorului pentru a nu fi năpădit de ploaia de mesaje ale interlocutoarei. Inevitabil, după o vreme, sufletele corespondenților ajung să se deschidă și o devastatoare iubire se înfiripă. Câte interlocutoare, atâtea iubiri, pentru că în spațiul virtual necazurile fiziologice dispar, aspectul
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
tâmpită, undele se rarefiază. Într-o lumină albă ce explodează sub un cearșaf blitzul e mai puternic decât creierul nostru și eu am ținut minte asta. Tu stai pe acoperiș și fumezi probabil tot din întâmplare s-a blocat o tastă. Ți-aș fi spus că noaptea e un electrician nepriceput. Ai fi tăcut pentru o vreme. E un frig crunt, n-avem nici o grabă. Fumul urcă pe diagrama noastră de presiune; ceva tulbure și înecăcios ne ține lipiți ca într-
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
uitat totul. Ca și cum ar fi luat cu el dovezile existenței noastre comune. La prima generație de calculatoare personale, înainte de introducerea unei întregi baterii de salvare care ni se lipește de degete ca leucoplastul Căpitanului Haddock, se găsea pe tastatură o tastă pe care scria "clean screen". Puneai arătătorul pe ea și totul dispărea. Nu mai rămânea nimic. Mă tem ca tata să nu fi apăsat pe tasta asta înainte de a pleca. Nu vroia să lase nimic în urma lui și e adevărat
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
ni se lipește de degete ca leucoplastul Căpitanului Haddock, se găsea pe tastatură o tastă pe care scria "clean screen". Puneai arătătorul pe ea și totul dispărea. Nu mai rămânea nimic. Mă tem ca tata să nu fi apăsat pe tasta asta înainte de a pleca. Nu vroia să lase nimic în urma lui și e adevărat că nu-mi rămâne nimic, azi, după atâția ani, în afară de amărăciune. Dar amărăciunea este încă acolo, întreagă. Rotundă. Înmuiată în lacrimi. N-ai reușit, tată. Rămân
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
nimic de știut, trebuie doar să-și dea drumul, a pipăit cu degetele mașina de scris, ca un orb care pipăie fața cuiva, și a spus: "N-am mai bătut niciodată la mașină", i-am spus: "Trebuie doar să apeși tastele", a spus că o să încerce și, deși știu să bat la mașină de când eram copil, era mai mult decât făcusem eu vreodată. Luni de zile a fost la fel, se trezea la patru dimineața și se ducea în camera de
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
ar vrea să spună : pînă la infinit! Avangarda, se pare, e un fluviu fără maluri...ea e trecutul rănii viitoare - cum ar spune poeta. O nouă demonstrație a stranietății montărilor lui Wilson : „...În timpul spectacolului, Chris vorbea la microfon și, concomitent, tasta pe calculator hărți ale lumii. Avea douăsprezece radiouri mici pe masă, care erau potrivite fiecare pe altă frecvență și care emiteau programe diferite, foarte Încet, iar el le modifica mereu volumul”. E ceva proză aici, nu doar spectacol, e o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
am vorbit cinci ore - îți mulțumesc că m-ai lăsat să adorm la același telefon la care ți-am spus prima oară te iubesc. extenuare te ador pentru faptul că nu îmi răspunzi de fiecare dată am făcut dependență de taste, de cuvinte tu cred că ești de fapt nu departe, aiurea ci chiar în acest aparat mic, al meu. apăs pe redial și vine primăvara plesnesc mugurii, se aude vocea ta cristalină aș vrea să fiu cu tine, vorbind prostii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
îți umezești capul, asta poate atrage nenorociri, pericole, membre tăiate. brațul meu stâng e tăiat de cuvintele mele, din el țâșnesc cuvinte. zâmbet m-am amuzat copios, strângându-te în brațe, să îmi las și eu degetele să valseze pe taste gri, cu degetele tale să răspund invitației de a juca în rolul tău principal să purific cele mai atente gesturi ale tale, prin oglindă pășind în gesturi ale mele pedantă, să mă descopăr în cele mai ascunse cotloane din tine
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
800.000 de lei. Îi mângâie clapele. Lângă ea, un xerox, singura concesie făcută tehnicii. Încerc să-i explic că există o memorie a fierului. Că de la un punct încolo mașina aia bate de una singură, chiar dacă tu apeși greșit tastele. Așa am auzit. Nu știu dacă e adevărat. Instalată strategic la geam să vadă strada. Cu fața spre apus, ca soarele să lumineze tot bulevardul. E atentă mai mult la mișcările, la viața străzii decât la munca prestată. Trec mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
brațe imense, acoperită cu o cuvertură verde ai cărei ciucuri plini de praf stau răsfirați pe jos. Ultimul lucru care îți atrage atenția este biroul încărcat de hârtii, iar în mijlocul lui, mașina de scris. O mașină de scris mecanică, cu tastele rotunde și carul mic, probabil din perioada războiului. Acum personajul tău X își privește interlocutorul. Va trebui să mergi cu imaginația mai departe și să creezi un al doilea personaj, astfel încât povestea să aibă un contur cât mai plauzibil. De
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
venea Însă o muzică liniștită, de genul celei care se aude În receptor când dai telefon la o companie pentru reclamarea unei defecțiuni, iar operatoarea așteaptă să fii preluat de vocea robotului, care te Îndrumă să apeși de 118 ori tastele Înainte de-a vorbi cu ea. Aceste familiare acorduri divine Îi făcură să prindă curaj. Intrară. Grupul bărbaților ajunse Într-un coridor nu foarte lung, care semăna izbitor cu Capela Sixtină, cu câteva mici diferențe. De pildă, pereții erau din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu spatele de peretele din sticlă Întunecată al clădirii unde se afla sediul companiei Banca di Roma, scrutând Împrejurimile de sub cozorocul său de plastic, un bancomat scuipa bani cu o nonșalanță aproape golănească. Fără ca vreun deget să-i fi apăsat tastele pentru a forma codurile de eliberare, bancnotele ieșeau prin fanta aparatului și cădeau pe pavaj. Neînvățate cu o asemenea libertate, departe de spațiile strâmte și Întunecoase ale portofelelor, peticele de hârtie filigranată plecau la plimbare În grupuri, ca niște școlari
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
urmărit tot ce se Înregistrase În lipsa mea. Inspirația Îi sunase la ușă cam la o jumătate de oră după ce plecasem, căci a sărit din pat și s-a apucat să scrie și a tot bătut, Înfrigurat și fără Încetare, În taste. Când s-a trezit, Kuznețov arăta ca o mănușă de piele Întoarsă pe dos. Indiferent ce muză Îl vizitase, aceasta Își mutase afacerile În apartamentul altui scârța-scârța, căci bătrânul a Început să se plimbe nervos prin apartament. La un moment
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
noi trei, am apărut ca pe negativul unei imagini. Radiografia chircită a Verei se vedea În spatele unui aparat de pocher mecanic. Am extras-o de acolo urgent și ne-am aruncat spre pivniță, astfel Încât, când degetul Demiurgului a apăsat pe tasta DELETE, noi eram deja În nota de subsol, cu trapa Închisă deasupra. În beci era frig și mirosea a varză, grație respirației liniștite a butoaielor care constituiau mobilierul principal din Încăpere. Un bec chior lipea de peretele din fundul beciului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de jur-Împrejur, totul era alb. Noi eram singurele semne de punctuație În acel deșert strălucitor. Tot orașul, cu clădirile sale Înalte, cu mașinile, străzile și intersecțiile gălăgioase, cu furnicarul de oameni și de clone, dispăruse la o simplă apăsare de tastă. După ce ochii ni s-au obișnuit cu lumina puternică, am Început să mergem Într-o direcție oarecare. Vera și-a descălțat pantofii, azvârlindu-i cât colo. Fără ei, abia dacă-mi ajungea până la umăr. — Iubito, i-am zis Încet. Iubito
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să o iau pe scări și apoi pe un coridor până la camera aia-sau-aialaltă. Acolo, un coleg mă va Îndruma mai departe. Când l-am găsit pe colegul său, un bărbat mai vârstnic cu păr ondulat și degete butucănoase plutind deasupra tastelor unei mașini de scris, acesta mă informă că nu-l văzuse pe Inspectorul Wickert În dimineața aceasta. Ofițerul era pe punctul de a-și lăsa din nou degetele În jos, gata să efectueze un vals militar sau ceva de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
minute. Am format numărul de pe telefonul meu mobil. Desigur, apelul meu fu preluat de un computer. Fir-ar să fie. —„Bine ați venit la Ticketmaster. Vă rugăm. Ascultați. Cu atenție. Meniul. S-a. Modificat“... Ce Încet mergea! Nerăbdătoare, am apăsat tasta 0. Poate Îmi făcea legătura cu un operator. Îmi pare rău. Nu. Am. Înțeles. Bine ați venit la Ticketmaster...“ De data asta, am ascultat până la capăt și apoi am apăsat tasta 5 pentru cumpărarea de bilete. —Bună ziua. Pentru ce spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vă placă. A pus obiectul pe tejghea și l-a lovit ușurel cu mâna. Pachetul e cam de două ori mai mic decât o cutie de pantofi. Nu cântărește nici cât o conservă de ton. A apăsat una, două, trei taste la casă, iar pe ecran a apărut scris 149 de dolari. — Ca să fiți dumneavoastră liniștit, să știți că am închis bine de tot pungile, îmi zice. A pus pachetul într-o sacoșă de plastic, în caz că plouă, și mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]