96,454 matches
-
uit din când În când pe ele. - Apoi de ce nu ești pe front? Că eu am patru feciori de nici nu mai știu pe unde sunt. Dacă regele mi i-a cerut pe toți, pe toți i-am dat. - Dar tatăl meu n-a făcut așa. A dat bani În dreapta și-n stânga și m-a scăpat. Că dacă n-ar fi făcut așa poate eram și eu acum un mort glorios prin vreo tranșee. - Ah! așa, zise bătrânul cu miez
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
Medem, o altă premieră din oraș, dezamăgitoare pentru cel care a văzut, la mari festivaluri, alte filme ale lui Medem de pînă acum... Materie de copioasă telenovelă: un copil născut după o noapte "de amor sălbatic" cu un necunoscut, un tată care află, peste ani, că e tată, o femeie care crede că iubitul ei e mort, dar el trăiește, un cîine fioros care omoară un copil, o tînără care face dragoste cu tatăl adoptiv, personaje care fug de ele însele
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
pentru cel care a văzut, la mari festivaluri, alte filme ale lui Medem de pînă acum... Materie de copioasă telenovelă: un copil născut după o noapte "de amor sălbatic" cu un necunoscut, un tată care află, peste ani, că e tată, o femeie care crede că iubitul ei e mort, dar el trăiește, un cîine fioros care omoară un copil, o tînără care face dragoste cu tatăl adoptiv, personaje care fug de ele însele, pe o insulă a uitării și a
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
de amor sălbatic" cu un necunoscut, un tată care află, peste ani, că e tată, o femeie care crede că iubitul ei e mort, dar el trăiește, un cîine fioros care omoară un copil, o tînără care face dragoste cu tatăl adoptiv, personaje care fug de ele însele, pe o insulă a uitării și a alinării... Un fel de telenovelă de autor și de artă! Obsesii, vise, coșmaruri, luxuriant, torid, prolix... Ideea leit-motiv e că există un punct în care, aflîndu-te
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
T.C.), nu figurează nici De ce trag clopotele, Mitică, nici Glissando, nici Iacob, nici Patul conjugal, nici O sută de lei (am dat, la întîmplare, cîteva titluri din Pintilie, Daneliuc, Săucan), în schimb figurează toate cele patru titluri ale lui Nae Caranfil (tatăl tot tată!); nu e un reproș, e o constatare. Pentru că, într-un "jurnal intim", totul e permis! Chiar și erorile strecurate în articolele despre filmele lui Nae Caranfil, de tipul: "Premiul UCIN pentru scenografia lui Mircea Ciocâltei" (la Asfalt Tango
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
figurează nici De ce trag clopotele, Mitică, nici Glissando, nici Iacob, nici Patul conjugal, nici O sută de lei (am dat, la întîmplare, cîteva titluri din Pintilie, Daneliuc, Săucan), în schimb figurează toate cele patru titluri ale lui Nae Caranfil (tatăl tot tată!); nu e un reproș, e o constatare. Pentru că, într-un "jurnal intim", totul e permis! Chiar și erorile strecurate în articolele despre filmele lui Nae Caranfil, de tipul: "Premiul UCIN pentru scenografia lui Mircea Ciocâltei" (la Asfalt Tango); pînă una
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
semn, din cele șase posibile! Ori e "jurnal intim" ori e falsă demonstrație de "obiectivitate critică"! Decență să fie, dar s-o știm și noi! Într-un jurnal, cel mai normal lucru ar fi fost o paranteză cu explicația: "Sînt tată! În acest caz, eu nu am regizor, am numai fiu!"... În fond, cea mai reușită operă produsă de Tudor Caranfil (e drept, "în colaborare") rămîne Nae... (E.V.)
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
care și-au pierdut pe cei apropiați, singura consolare, dacă există vreuna, este de a înmormânta trupul celui dispărut, conform cu ritualul moștenit și sacru. Pentru aceia dintre noi care nu se bucură de această favoare, care nu știu unde se află mormântul taților, mamelor, fraților, surorilor, fiilor și fiicelor lor este o calamitate suplimentară. Contemporaneitatea tragediei grecești constă din prezentarea în cuprinsul ei a atrocității sorții, a atrocității vieții, a atrocității lumii. Și refuzul acestei lumi și a celor care au rânduit-o
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
poemul intitulat Valiza de mînă, după părerea mea unul dintre cele mai izbutite din volum: "Eram numai noi/ și soarele roșu/ ca un pește cu nasturi așezat în fotoliu.// am întrebat-o: n-ai vrea/ să ai falus/ și un tată cu un singur ochi?// mi-a răspuns: am/ cunoscut anii trecuți un domn/ care-și purta peste tot propriul sînge/ într-o valiză de mînă.// am întrebat-o n-ai vrea/ să ai falus/ și un tată cu un singur
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
falus/ și un tată cu un singur ochi?// mi-a răspuns: am/ cunoscut anii trecuți un domn/ care-și purta peste tot propriul sînge/ într-o valiză de mînă.// am întrebat-o n-ai vrea/ să ai falus/ și un tată cu un singur ochi?// într-o zi i-am smuls valijoara cu gînd să o pun după colțul clădirii/ în timp ce mă îndepărtam cu sîngele-n brațe l-am privit peste umăr/ era tot mai palid de-acum/ toată noaptea m-am
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
gest normal, și nu unul de jegoasă propagandă a unei puteri impotente. Ca și cum paharul (cu pelin, nu cu lapte) n-ar fi plin, Iliescu se dedă la un alt gen de �umanitarisme". Dacă Năstase e o mamă universală, Iliescu e tatăl celor care, în decembrie 1989, au tras fără milă în copii. De ce n-o fi Ion Iliescu �umanitar" când vine vorba de oamenii cinstiți, și nu de asasini? Era chiar urgența-urgențelor să-i elibereze pe Constantin Rotaru, Ion Păun și
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
legată de prima mea dragoste: o ploaie, impermeabilul fetei și sunetul picăturilor căzînd pe el... nu știam să ne sărutăm, era spre toamnă, ne-am apropiat obrajii: senzație delicată, un obraz tînăr, rece și proaspăt. A treia imagine. Eram student, tatăl meu murise cînd mă găseam în anul doi de actorie, la Facultatea de Teatru, IATC, din București. Spre cimitirul din Piatra-Neamț există o alee de castani unde întotdeauna este o altă temperatură decît cea din restul orașului. Întorcîndu-mă de la cimitir
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
nu lăsa nici un echivoc să planeze asupra simpatiilor (era să zic "empatii participative") d-sale, dl Talcioc reia dintr-o publicație bucureșteană "o impresionantă tabletă" a unui binecunoscut poet, eseist și publicist care protestează contra faptului că, în revista noastră, tatăl d-sale ar fi fost făcut "aparatcik". Noi, care ne citim revista și înainte și după ce o tipărim, n-am găsit în ea nimic de acest fel, dacă nu cumva autorul tabletei se referă la o pagină de ficțiune în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
ajun, la Liveni, satul naștererii lui George Enescu, oamenii locului au orgnizat ca în toți anii, o comemorare restrânsă susținută în chiar casa memorială; ...preotul conf.dr.Florin Bucescu din Iași a făcut public un manuscris psaltic găsit în arhiva familiei tatălui marelui muzician. In aceleași zile ale sfârșitului de săptămână și culminând cu data de 19 august, la Sinaia, la Vila �Luminiș" - casa de creație, casa de odihnă a maestrului, o suită de concerte a comemorat momentul prin implicarea Centrului European
George Enescu - 121 by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14882_a_16207]
-
Din păcate însă povestirea reduce viziunea la decorativ și paradisul la cadouri scumpe. Iar rescrierea ei în 1996 nu face decît s-o subțieze. Povestirea cea mai bună, în opinia mea, este însă, poate părea paradoxal, tocmai cea de debut: Tata se plîngea uneori prietenilor că nu reușește să găsească tonul, unde decorul suprarealist și personajele mecanice nu vor să demonstreze, ci să se arate și, privind-o, autorul nu are un rictus, ci un soi de duioșie amar-veselă : Tata era
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
debut: Tata se plîngea uneori prietenilor că nu reușește să găsească tonul, unde decorul suprarealist și personajele mecanice nu vor să demonstreze, ci să se arate și, privind-o, autorul nu are un rictus, ci un soi de duioșie amar-veselă : Tata era ca un orb, care reușea să meargă pe stradă ajutîndu-se doar de un baston alb; adevărul este că nu apuca niciodată să meargă mai mult de o sută de metri ș...ț, căci o dată ajuns pe trotuarul din față
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
mult de o sută de metri ș...ț, căci o dată ajuns pe trotuarul din față, bîjbîind, legănîndu-și corpul nesigur, bastonul lui de sticlă, alb, se făcea praf de cum se lovea de primul copac ieșit în cale, de primul stîlp; atunci Tata cădea grămadă în brațele trecătorilor și parcă murea. Asta doar pentru o clipă pentru că pufnea imediat în rîs, își scotea imediat ochelarii negri și se uita după femeile frumoase ale orașului". în final, o carte decepționantă pe ansamblu, aflată nu
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
Tînăra femeie nu vorbește niciodată. E primăvara anului 1639. Ea are optsprezece ani. Are un aer timid, aproape că pare puțin cocoșată. Are gîtul prelung. Poartă mereu haine sobre și cenușii. Meaume știe că e logodită cu un subaltern al tatălui ei, care de altfel e fiul unui prieten al lui Johann Heemkers. Acum nu vrea să-l mai vadă. Nu vrea nici măcar să mănînce în prezența bărbatului cu care trebuie să se mărite. Îi place mult să mănînce, dar singură
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
Ea spune: "Nu știu." Meaume, ucenicul lui Johann Heemkers, merge după lumină, după lumînare și după degetele roz, merge după slujnică, după umerii luminați, de-a lungul coridorului. Prima dată o dezbracă pe fiica judecătorului din Bruges chiar în casa tatălui ei. O casă de tîrgoveț obișnuită, cu fața spre un canal. Pun lumînarea cît mai departe de ei. În lumina lumînării, sînt amîndoi la fel de stingheriți, apoi la fel de îndrăzneți; rămîn goi-goluți, plăcerea e subită, dorința renaște aproape imediat. După plecarea lui
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
că se poate. Pe lîngă toate astea, mi-am reproșat că m-am dăruit fără pic de rușine. M-am gîndit la lucrul acesta și îl regret sincer. De aceea, acum un ceas m-am dus să-l caut pe tata, să-l rog să anunțe mai repede căsătoria mea cu bărbatul care mi-a ars mîna, iar tata a socotit că, după vorbele care-au umblat prin oraș, și fiind logodiți mai de mult, acest anunț ar fi binevenit. Ușa
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
M-am gîndit la lucrul acesta și îl regret sincer. De aceea, acum un ceas m-am dus să-l caut pe tata, să-l rog să anunțe mai repede căsătoria mea cu bărbatul care mi-a ars mîna, iar tata a socotit că, după vorbele care-au umblat prin oraș, și fiind logodiți mai de mult, acest anunț ar fi binevenit. Ușa mea îți rămîne închisă pe veci. Nu ne vom revedea niciodată. Nanni." Capitolul VI Peste cîteva zile, într-
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
stampe pentru care lucra și care ținea prăvălie pe Via Giulia, lîngă Palazzo Farnese. Pînă acolo, gravorul avea de mers o sută de metri de-a lungul Tibrului, trecea prin fața sinagogii, traversa ghetoul evreiesc. Semna în stînga, jos, Meaumus sculpsit. Tatăl său fusese lumînărar. Puțini fii de lumînărari au ajuns gravori. Lasne, Callot, Poilly erau de familii de aurari. Copilul avea un incredibil talent de a desena atitudinile naturale și expresiile trupului, de a scoate din umbră chipuri și mîini, de
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
să zică violență moderată? Sau de intensitate și durată medie? Altă întrebare: nuditatea "non-sexuală" (auzi vorbă!) trebuie să fie... goală-goluță ori goală parțial? Și părintele, aflat în situația de a decide, cum se va descurca? Îmi imaginez o scenă: un tată sufocat de caniculă, gol de la brîu în sus, în chiloți și desculț taie fetei lui de 11 ani imaginea de pe ecran în care apare un bărbat gol de la brîu în sus etc. Înțelegeți cu ce autoritate! Dar mai este ceva
Bulina roșie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14914_a_16239]
-
aceasta cu cel mai superb dispreț: "la două ore de Viena, spunea el, pe linia Saint Marx, începe Asia". Nobilimea maghiară se gândea prea puțin la ea însăși și se risipea în cheltuieli nebunești la Viena. Deja am întâlnit în tatăl lui Lenau o victimă a acestei mode"), Tokai, Pesta (,, Locuința ocupată de Tereza era fosta morgă de lângă bisericuță... construită lângă un cimitir unde erau îngropați odinioară soldații garnizoanei Ofen. Amintiri sângeroase și violente sporeau încă mai mult caracterul sumbru al
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
Telefil Cînd văd trei tineri, cu fețe patibulare, ucigînd cu sînge rece un bărbat doar ca să-i ia laptopul, cînd văd un fiu azvîrlindu-și mama de la etajul 6, cînd văd tați siluindu-și fetele de 12-13 ani (ori chiar de 3!), sub privirile îngăduitoare ale mamei, cînd văd mame aruncîndu-și plozii nou-născuți în tomberoane, cînd văd (zilnic la t.v.) asemenea orori, mă gîndesc la Lombroso și la contestatele lui teorii
Politică și modă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14940_a_16265]