108 matches
-
pp. 243-245). Același subtext a generat și alte imagini mito- simbolice similare. Într-o legendă talmudică, regele Solomon - ajuns patron al vrăjito- rilor - îl leagă pe arhidemonul Asmodeu cu un lanț, tot de aur, pe care era gravată o formulă taumaturgică (40, p. 204 ; 91, p. 101). Cuvântul magic rostit este, în acest caz, înlocuit cu cel scris. Într-o legendă medievală, înlocuirea este chiar motivată. Dat fiind că aspida - un șarpe monstruos - își astupă urechile pentru a nu auzi vraja
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
IX-lea), care au fost traduse în slavonă (din secolul al X-lea) și, de aici, în română (din secolul al XVII-lea). Astfel, după ce se descrie marea înțelepciune a lui Solomon („dată de la Dumnedzău”) și se inventariază calitățile sale taumaturgice („știa și cum va lega pre diavoli și cum îi chema pe numele lor și toate vrăjile”), într-un hronograf românesc din secolul al XVIII-lea se spune : Că, de lovea boala pe vreun om, el să și lecuia cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Decembre al Corbului. " Și tristul decorum, și multul eben (pasărea dar, sigur, și bustul) făceau atunci deficiente silabele-prăpăstii, vida enunci-ație "nevermore". Aici, însă, auzuri florale, promovate, le interpretară necesar ca intervalul, numai, al unei albe combustii. Exauția prin uitare: faptul taumaturgic al Analysei, conferind existență străină și transferată, extremelor pulverizări. Răpusele tale Madeline, Lenore, Ulalume - condiții, desigur, gândului poetic - sunt din natura invaginată, negativă, și de aceea etern refuzată, a Tiparelor. Zenitul sagitar al cerurilor noastre le menține, departe, printre coruperi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a trebuit băgat în cuptor pentru ca lucrarea să fie considerată terminată. Și chiar atunci după multe încercări. Acest singular creator, la care ne referim și al cărui nume l-am uitat, ignora probabil, sau nu avea suficientă încredere în eficacitatea taumaturgică a suflatului în nări la care un alt creator a recurs înainte sau va recurge după aceea, așa cum în zilele noastre a făcut, de altfel, și Cipriano Algor, deși cu intenția foarte modestă de a curăța de cenușă fața infirmierei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
monoton care murmură aceeași poveste. Și marea e aceeași... SÎnt ore cînd țărmul se pierde În pîcla apei, dar el Îl simte ca și atunci, iar vîntul care ridică valuri Îi umezește ochii, În timp ce pronunță numele Colchidei ca un cuvînt taumaturgic Împotriva unei mări goale, În ziua cînd nu l-ar mai pronunța, ar muri uitîndu-se la stînci și la valuri cu ochii goi, fără să priceapă prea bine ce anume Îl Îndeamnă să le privească... (...Dacă există În mine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ce duce spre dialogul cu cei morți În tăcere, și cu alte scopuri. Iar să dai peste ei ar putea Însemna o primejdie de moarte. Unii sunt de părere că e mai simplu să-i evoci pe răposați prin forța taumaturgică, smulgându-i din zonele unde se găsesc. — Acele zone sunt zonele lui Dumnezeu. Vorbești cumva de necromanție? De magia neagră? Augustino ridică din umeri, fără să răspundă. Crezi că sufletele morților ar putea fi forțate să vorbească cu viii? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în sufletul oamenilor. Și devenea, printre altele, motiv de exorcizare a răului. Devenea o veritabilă armă de apărare a omului, în fața neprevăzutului. (Vezi și părerea Sf. Augustin vizavi de teatrul antic, acesta având, oricum am lua-o, și o valoare taumaturgică.) Ce-ar fi să-mi imaginez ce s-ar fi ales de crima Clitemnestrei bunăoară, dacă vestea uciderii lui Agamemnon ar fi fost transmisă de la emițător la receptor în câteva minute sau în câteva secunde, la TV. sau prin internet
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
performanțele? În al doilea rînd, o chestiune culturală. De ce, În locul unei cărți, cineva deprimat n-ar prefera un film? Sau o excursie? Sau să asculte muzică? (Iar muzica se studiază foarte puțin În școli, filmul deloc). CÎt despre ideea literaturii taumaturgice, să fim serioși. Nici o boală nu se vindecă prin lectură, aceste afirmații sînt fără excepție metaforice. Printre altele, e bine să Învățăm să nu idealizăm prea mult. Or, cred că acesta este defectul esențial al culturii franceze „culte”: idealizînd, În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sunt, În mare parte, fie exponenții unei comunități minoritare, prezențe izolate și, de aici, filtre mai puternice și mai alienante ale realității, fie naratori sub presiune, pentru care scrisul, ca În atîtea cazuri, Îi menține În viață datorită virtuților lui taumaturgice. Este, dacă se poate spune așa, un efect de remediu al unui dezechilibru: acela dintre intensitatea scăzută a vieții sociale contemporane și transa unei vitalități individuale debordante. De aici, prin scris, perfuzii de imagine administrate unor tablouri terne, hiperbolizarea și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nascendi (...) Competiția e acerbă, fiul își face datoria paternală cu devotament comic" (Felix Nicolau). Lestul de dramatism existențial este contrabalansat de sfârșitul în poantă ușor frivolă al unora dintre texte, soluție de lucidă revenire la matca autoironiei care deține valențe taumaturgice verificate: "gata, azi spun o rugăciune,/ fac o piruetă, mă dau pe gheață,/ pornesc mașina de spălat, închid aragazul,/ îmi pârlesc sprâncenele cu bricheta,/ desenez un elefant pe o frunză,/ miros mâinile iubitei mele,/ gust din mâncarea pentru mâine,/ îmi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
inclusiv poietice. O carte, în fine, a evadării totale a autoarei dintr-un real prea contondent într-o lume a fanteziei și candorii definitive. Cum se va întoarce Oana Lazăr din acest univers poetic în care a găsit, temporar, energii taumaturgice, rămâne de văzut în cărțile ei viitoare... Referințe critice (selectiv): Constantin Parascan, în "Suplimentul literar al Scânteii Tineretului", nr. 41, 1987; Constantin Dram, "Prefață" la 55 de poeme, 2000; Cristina Cârstea, în "Convorbiri literare", nr. 5, mai 2000; Carletta Elena
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și luminează întunericul", se entuziasmează de sângele devenit "cerneală de scris" (Sângele mă părăsi mă striga) și de Mâna scriitoare, un fel de alteritate stranie, ce îl locuiește în timpul actului scriptural etc. Întregi, obsesiile subsecvente temei creației (mâna scriitoare, manuscrisul taumaturgic, logosul mundifer, semnele scripturale revelatorii) trec și în următorul volum de poeme, Aproape un cerc (Editura Alfa, Iași, 2002), confirmând observația postfațatorului, Liviu Leonte, după care "Nicolae Panaite cultivă (doar) câteva teme, asumate, reluate cu imperceptibile nuanțări până la epuizarea lor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care începe deja să prindă contur o geografie simbolică absolut inimitabilă, în centrul căreia se poate localiza "Cetatea Putreziciune". Viziunile fantaste ale poetului sunt mai întâi umplute cu elemente descinse direct din bestiarul autohton ori greco-latin și din bogata floră taumaturgică (Vasiliscul cel bun, cârtița devenită solul preferat al actantului, melcul Adeodatul, miliardele de pureci care "puiesc" în praful de stele, pelicanii apți a vedea înăuntrul lazaretului, cei Trei frați pătați, plecați ca să moară "Pe luna cea nouă/ (...)/ Vremea cositului, roua
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
când revin la vechiul jurământ/ o surdă împăcare-n sânge geme.// Pe pânea ta se ceartă în morminte/ vor ura mea în ocna gurii lor/ e viața-n doi un ostenit izvor/ prin pulberea deșertului fierbinte?". Chiar și în tratatul taumaturgic care este, finalmente, Cartea de copilărire (Editura Junimea, Iași, 1974), apare un autoportret de esență argheziană, articulat pe ideea scindării în forțe conceptualizate maniheist: "Bòlnav de stenahorie,/ în cerdacul de priveală/ un seraf din mine scrie/ stih liubov ca o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de cele manifeste"41. De fapt, această idee se sprijină pe următorul raționament: lumea naturală conține puteri ascunse, nebănuite, care pot provoca efecte miraculoase. De exemplu: sângele unei capre care putea să spargă un diamant, existența unei plante cu virtuți taumaturgice, afrodisiace, vindecătoare; zborul instinctiv al păsărilor care ar putea prevesti o furtună sau o nenorocire etc. Însuși Sfântul Augustin recunoștea aceste puteri ale naturii, iar în secolul al XV-lea Marsilio Ficino scria despre puterile magiei emanând din stele și
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
față, într-un sistem de semne care le indică destinația. Astfel, potcoava a sărit chiar din fuga cailor. În reprezentările obișnuite, ea simbolizează norocul. Este posibil ca și în cazul nostru să aibă aceeași valorizare: norocul de a dobândi puteri taumaturgice. Secvența nr. 9 06.10-07.10 "...sula-i pentru săgeți, când ari săgeți, di ti săgeată prin mâini, prin chicioari. Asta-i, asta-i să știi mata." Sula a fost special confecționată la un fierar și are rolul de a
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
topit pe foc. Pentru toate acestea, nu am reușit să obținem nici un fel de explicație din partea subiectului. Dacă ar fi să fim consecvenți cu noi înșine, am putea spune că acest gest simbolizează aerul ca element cu virtuți magice și taumaturgice. Astfel, alături de celelalte primordii (apă, foc, pământ), aerul întregește și desăvârșește tabloul ritualic. Este posibil ca, măcar din punct de vedere speculativ, readucerea împreună a celor patru elemente primordiale și folosirea lor ritualică să genereze, cel puțin la nivelul mental
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în frunte-i e pus” destinul de neschimbat, implacabil, privit ca un plan divin; neputința omului în fața sorții; p. 99, r. 12: „cu răbdarea îi frigi pielea” răbdarea este o calitate ce ajută omul să treacă peste orice necaz; puterea taumaturgică a timpului; p. 102, r. 4 6: „lumea de pe lume, fiind în mare nedumerire, alerga să vadă ce minune poate să fie” curiozitatea colectivă, de multe ori păguboasă, privită ca fenomen social generator de discuții și acțiuni; r. 23 24
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
experiențial al poeziei este o condiție sine qua non a facerii operei, însă, presupunem noi, numai că punct liminar al acesteia (origo): Aici, însă, auzuri florale, promovate, le interpretară necesar că intervalul, numai, "unei albe combustii". Exauția prin uitare: faptul taumaturgic al Analysei, conferind existența străină și transferată, extremelor pulverizări 15 (italice în original). Printr-o metaforă, "combustie albă" (= creație), împrumutata din limbajul alchimic, Ion Barbu evidențiază necesitatea transformării, prin operații succesive, a materialului existențial, în procesul creație artistice, în scopul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
practice, să multiplice perspectivele din care este văzut orice obiect, din care alege doar câteva. În felul acesta, ceea ce este perceput, inițial, ca o perpetua schimbare de forme 24 în intuiția simplă, printr-un intens efort de intelecție (cf. "faptul taumaturgic al Analysei", în parafrază barbiana)25, este substituit ("exauția"), în opera, printr-un număr, practic, oarecare de reprezentări, concrete juxtapuse 26 posibile (cărora le corespund "extremele pulverizări" din "Veghea lui Roderick Usher"). Prin această operațiune, realitatea pură percepută, inițial, în
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
tot el îi mănâncă, deoarece, ori om, ori dobitoc, ori copac, ori floare, și toate din lume din pământ sunt născute, din pământ cresc și tot în pământ intră. Pământul pe toate le mănâncă."104 În basme, Pământul devine personaj taumaturgic și psihopomp, sub denumirea de Iutele-Pământului sau Agerul-Pământului: "...aflând de la Iutele-Pământului că e buruiana vieții, care vindecă orice rană și e foarte rară, căci nu răsare mai mult de două fire pe an, unse pe bărbatul său la picioare și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
grea boală anume / Ca bătrânețile-n lume. De-ai da aur și argint, / Nu-s leacuri de-ntinerit. De-ai da aur cu cântarul, / Nu-ți lungește nime traiul."239 În fața măreției destinului, omul tradițional îmblânzește "lumea cealaltă" prin intermediul rostirii "cântului" taumaturgic, transformând necunoscutul, neantul, i-realitatea, după chip și asemănare umană, rostuirea vieții realizându-se în deplină concordanță cu viața de apoi: "Astăzi te bocesc în glumă, / Da vine moartea din urmă / Vine și moartea din urmă, / Că oriunde te-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de aur (2001). Având un temperament liric neoromantic cu tentă expresionistă, L. preferă totuși formula bine articulată, muzicală. Fondul mistic și metaforic se întâlnește simbiotic cu un orfism imnic de tip Hölderlin, susținut de credința în poezie ca act demiurgic, taumaturgic și misionar. Simbolurile și miturile sunt romanticizate prin contrafacere mitopoetică sau prin preluare directă din repertoriul medieval și romantic. „Piața Diolei” este un tărâm al visului (fantasticului, bizarului) și, totodată, „a ceea ce este și nu e ce pare-a fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
funcțiile materiale și cele spirituale pentru o societate echilibrată, eficientă, prosperă). Orice problemă rezultă și dintr-o suprasolicitare a unei reprezentări nefirești și a unei derogări de la principiul responsabilității în raportul cuvinte-fapte. Pe scurt, principiul reprezentării, pe baza unor discursuri taumaturgice, acele soap box-uri "aducătoare de minuni", e chiar moartea concretă a omului în sens post-foucauldian. Reprezentarea, liderul și imaginea social-politică nu vor rezolva situațiile precare, desuveranizate politic și civic. Avem aceleași constituente epistemice și politice de care abuzează oamenii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în starea de minorat ori de câte ori un duhovnic ne ține loc de conștiință, ori de câte ori o carte ne ține loc de înțelegere, ori de câte ori un doctor ne spune ce dietă să urmăm". Dacă în secolele XVIII-XIX, cele trei instanțe ale puterii-cunoaștere aveau efecte "taumaturgice" asupra oamenilor, între timp oamenii au devenit mult mai critici la adresa a ceea ce le spun doctorii, preoții și cărturarii. Pe baza acestor trei autorități s-a putut forma spiritul critic modern; spirit care ne reprezintă pe fiecare în parte, ori de câte ori
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]