243 matches
-
perspectivă teoretică, ce condiționează rezultatul. În școala franceză de analiză a discursului, studiile pe corpus au cunoscut evoluții importante, de la analizele statistice pe corpusuri considerate închise, organizate pe diferite criterii (apartenență ideologică, coordonate istorice), dar care prezentau dezavantajul unor analize tautologice, circulare, la analizele pe corpusuri "deschise", în care trec în prim plan intertextul și interdiscursul. În analiza discursului, corpusul ilustrează, în mod necesar, articularea dintre texte, dintre text și discurs, dintre discurs și instituție (spațiul social generînd moduri de enunțare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
analizele limbajului comun întreprinse de J.L.Austin. Acesta din urmă a observat că există în limbajul natural anumite propoziții precum: („Vă mulțumesc pentru...”, „Te rog să...”, „Promit să ...”, „Vă ordon să...”), care nu pot fi reduse nici la categoria propozițiilor tautologice și nici la cea a propozițiilor factuale (e.g. „Zăpada e albă.”, „Tabla e neagră.” etc.). În plus, Austin a mai observat că, prin aceste propoziții, noi întreprindem o acțiune în toată deplinătatea cuvântului (mulțumire, rugăminte, promisiune, comandă etc.). El a
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
i-a dăruit piatra șerpilor, Tasica Munteanu aude ce vorbesc prunii cu fasolea, câinele cu vaca, precum și vocile morților). Din acest punct de vedere, o carență vizibilă a primelor romane este că informația faptică se vede dublată de un comentariu tautologic, care supralicitează semnificațiile textului. Defectul se estompează însă în ultimele narațiuni, astfel încât „vedeniile” se desfășoară acum în stare genuină, epurate de balastul lor interpretativ. Liviu Ioan Stoiciu este un poet original, unul din cei mai înzestrați ai generației sale. El
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
popor care nu merge înainte, stă pe loc, ba mai dă și-napoi"; construcții prolixe (confuze, incoerente), anacolutul ("În sănătatea alegătorilor... care au probat patriotism și mi-au acordat... asta...cum să zic de! zi-i pe nume de!..."; expresii tautologice ("intrigi proaste "); 3. Repetiția obsedantă a unor cuvinte sau sintagme ce duc la ticuri verbale ("Ai puțintică răbdare!"); 4. Contradicția (neconcordanța, nepotrivirea stilurilor) Cațavencu ține un discurs patriotard în fața lui Pristanda ("Nu brațul care lovește, voința care ordonă e de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
alese într-un număr restrîns de categorii capătă sens dacă o fi vreun sens în asta după ce s-a ajuns la o anumită familiaritate cu textul. O metodă de analiză ce presupune clasificarea textelor este, așadar, un caz de gîndire tautologică. Nu există nici o legătură logică între clasificarea și înțelegerea textelor. Or, tocmai înțelegerea în sensul mai larg ce cuprinde atît procesele cognitive, cît și cele afective, așadar mai puțin precis și delimitat este scopul. Naratologia nu este un instrument, cel
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
câmpul de cercetare cu mintea închisă, mai degrabă ca un observator. Această abordare este denumită de Garfinkel "capul câștigă, pajura pierde" prin analogie cu practica aruncării monedei practică prin care cercetătorul nu poate "pierde" niciodată, prin faptul că el formulează tautologic problema de cercetare în avans. Arminen (2008) atrage însă atenția că etnometodologia este în pericol de a deveni o practică fără teorie. b) Cercetarea convențională implică intrarea în mediul organizațional cu un obiect al studiului adus de cercetător și elaborat
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
fondează orice percepție secundă în aria sensibilității, dar nu s-ar putea spune, fără a comite un paralogism, că se întemeiază pe sine. Referirea la sine a impresiei originare nu echivalează cu o autofondare și, mai ales, nu este opera tautologică a impresiei înseși. Noutatea cu care orice impresie apare revendică, prin caracterul ei sintetic, o altă explicație. Originea este, așadar, „nu apariția lumii al cărei «afară» (hors du soi) exclude a priori posibilitatea interioară a oricărei impresii conceptibile, ci apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de rațiune și nu din dicteu automat. Imensitatea oceanului e o proiecție a temerilor, dar și o replică ironică dată textelor confesiv-meditative. Inscripția "importantă", "Prin spațiu toate sunt derivate dintr-un perfect drum circular" e în parte banală, în parte tautologică, ceea ce conduce la aceeași idee, intenția poetului este să blufeze pe marginea literaturii "înalte". Trecerile de la secvențele de text aparent serios la cele vădit ironice sunt rapide, "însă cum asistam evident la un categoric mister inedit/ am văzut miezul Lunii
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
muritorilor Sunt Mama, Acasă și Paradis.” William Goldsmith Brown „Mama este o ființă care atunci când vede că sunt numai patru porții de plăcintă pentru cinci persoane, spune că nu i-a plăcut niciodată plăcinta.” Tenneva Jordan „Expresia «mamă muncitoare» este tautologică.” Jane Sellman „Iubirea unei mame simte prezența copilului adorat chiar și înlăuntrul celui mai degradat om.” George Eliot „Femeile știu cum să crească un copil. Ele stăpânesc o îndemânare simplă, fericită, delicată de a pune scutecele, a încălța piciorul unui
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
dialogul se naște mai cu seamă din neconcordanța sau opoziția atitudinii propoziționale a participanților la dialog și trebuie să ducă la schimbarea universului de discurs al lui De [destinatarul - n.n.] într-o măsură în care dialogul să nu devină nici tautologic, nici de neconceput" (Elena Dragoș, Introducere în pragmatică, p. 129). 423 "Cuvintele grecești brotós și anthrôpos desemnează aceeași clasă de obiecte (oamenii), dar nu semnifică "același lucru": brotós semnifică "omul ca non-zeu", anthrôpos semnifică "omul ca non-animal"." (Eugeniu Coșeriu, "Vers
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cele ale istoriei), ca urmare a redefinirii de către marxism-leninism a caracterului obiectiv al legilor sociale. Ele asigurau partidului comunist rolul determinant În istorie, fundamentându-i deciziile politice. Conducerea partidului decidea planul de cercetări În științele sociale, imprimând astfel un caracter tautologic discursului științific În intersectările lui cu politicul. Sintagma Gesellschaftswissenschaften a fost abandonată după 1989 și Înlocuită cu Sozialwissenschaften, utilizată În Germania occidentală. În România, sintagma „științe sociale” a fost Înlocuită, după 1989, cu „științe socioumane”. Unii „nostalgici” continuau Însă În
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
crima. Marxismul nu poate rezolva răul dimpotrivă, l-a agravat.... Oamenii de știință americani au depășit ateismul. Există o conștiință care ne dirijează... Teatrul politic este egal cu teatrul bulevardier. El reflectă, mai palid, o ideologie anume, fiind, în consecință, tautologic... Niciodată nu voi fi capabil să fac altceva decât literatură..." Cozeria fiind citită de pe un text dactilografiat, va fi fost (ori va fi) undeva, cândva, publicată. Mărturisesc: aș fi așteptat ca, în text, să aflu oarece referire la România. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Între două persoane situate la niveluri diferite. Altfel, pe o axă uninivelară, posibilitatea unui schimb devine absurdă. Discipolul ar fi dezamăgit când ar descoperi că Între el și magistru nu este nici o deosebire (de știință, de conștiință, de trăire). Situarea tautologică, pe același plan, nu are nimic de-a face cu actul educativ autentic și eficient. „Pe copil Îi bine să-l săruți numai În somn” - spune o vorbă populară, iar gesticulațiile ingenue ale părinților sau ale bunicilor urmează dezinvolt această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
naște În cazul unei diferențe axiologice autoasumate și recunoscute de cel În cauză. De aceea, nu-mi pot propune să „semăn” cu mine Însumi, ci cu „altceva” sau „altcineva”. Progresul și Împlinirea În plan axiologic sunt incompatibile cu situările uninivelare, tautologice. Modelarea presupune acceptarea unei alterități, care mă Întrece valoric (sau, cel puțin, așa cred eu despre aceasta). Există Însă riscul ca În această devenire și acaparare a trăsăturilor modelului să pierd din vedere distanța care trebuie s-o păstrez față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Întâmplă apoi ca o serie de exponenți ai „intelighenției” să alunece Într-un soi de orgoliu nemăsurat, de autosuficiență spirituală, mărginindu-se la o raționalitatea proprie pe care și-o fac normă, măsurând totul prin prisma „spiritului” lor „exemplar”, generat tautologic. Intelectualii sunt niște adepți ai liniei „carteziene” În cultură, urmărind cu Îndârjire categorii clar definibile, cum ar fi Adevărul, Certitudinea, Cunoscutul, Concretul etc. Or, În religie se operează și cu alte categorii, mai puțin teoretizabile, accesibile individual prin credință și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
la mii de rezultate. "Economia cunoașterii" are valențe multiple, pentru că nu doar economiștii încearcă să definească noua economie a cunoașterii, ci și sociologii, care vorbesc despre echivalentul economiei cunoașterii, respectiv despre "societatea bazată pe cunoaștere", sintagmă pe care o considerăm tautologică, în condițiile în care societatea umană, încă din Antichitate și până în epoca contemporană s-a bazat, în evoluția ei, tot pe cunoaștere. Cunoașterea nu este o descoperire a zilelor noastre, ci este o realitate de necontestat, prezentă în permanență, definitorie
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr [Corola-publishinghouse/Administrative/1439_a_2681]
-
război, exploziile revoluționare, dezastrele economice în principal endogene, implozia bazei de putere a elitei și a regimului, colapsul democrației. Așa cum avertizează Knight 39, majoritatea crizelor politice își au originea chiar în elite și în regimuri, iar analizarea acestora este inevitabil tautologică. În același timp, consideră Knight, majoritatea crizelor politice au cauze "structurale" sau de masă. În acest sens, nu crizele sunt cele care explică schimbarea elitelor și a regimurilor, ci, mai degrabă, condițiile structurale și de masă sunt cele care hrănesc
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
rămâne relație ca atare între cel care iubește (erastes) și cel care este iubit (eromenos), situație pe care Socrate însuși încearcă să o evite tocmai pentru a elimina postura neplăcută în care eșuase Pausanias; - fie rămâne relație într-un fel tautologic, adică iubirea se depășește pe sine pentru a se ajunge pe sine (și atunci Eros nu mai este nici depășire, și nici măcar relație). Este situația lui Agathon care săvârșește un, să-i spun, „epochè erotic” și nu mai află nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
presupune o reinventare combinatorică a unui corpus extins de fenomene, obiecte și relații care ar putea fi numite cu cuvântul "artă". Relativitatea oricărui demers presupune o abordare extensivă și comprehensivă, de pe poziția activării unor habitusuri concurențiale, cu consecințe solipsiste sau tautologice, a conceptului indecidabil, deschis și indeterminat de "artă". Orice încercare de a spune ceva despre artă sfârșește, teoretic, în precizarea nominalistă că "arta este un nume" pentru ceea ce am putea desemna epistemologic ori în virtutea unei judecăți de gust. Dincolo de acest
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
care nu poate fi controlat în întregime (28). Toate aceste propoziții au doar valoare de comentariu, fără a avea statutul de artă (35).157 Una dintre analizele cele mai elaborate cu privire la limbajul artistic, care a pus problema naturii și funcției tautologice a "condiției artei", a fost realizată de Joseph Kosuth în articolul său, publicat în trei părți, Art after Philosophy (1969)158. Punând în discuție funcția artei, Kosuth analizează distincția dintre estetică și artă, pe care o descrie exemplar prin intermediul distincției
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
este o "stare conceptuală" eliberată de constrângeri morfologice. Prin urmare, validitatea propozițiilor artistice nu este dependentă de nicio presupoziție empirică, și cu atât mai puțin estetică, cu privire la natura lucrurilor. Propozițiile artei au un caracter lingvistic și nu factual, exprimând definiții tautologice ale artei care nu necesită verificarea lor în afara contextului artei. Arta este definiția artei.159 Art after Philosophy nu reprezintă o inversare a dialecticii hegeliene, potrivit cărora filosofia ar urma artei în evoluția firească a practicii spirituale umane, constituită istoric
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
socializare, roluri sociale, expectații sociale -, într-un cuvânt, ca forme culturale de cunoaștere. În continuumul realității obiective limba operează decupaje motivate cultural, iar discursul creează o realitate subiectivă a culturii care îl produce. Deci relația dintre limbă și cultură este tautologică: „Cultura este comunicare, iar comunicarea este cultură” (Hall, 1959). Altfel spus, comunicăm așa cum ne programează cultura, cultura ne programează să comunicăm așa cum comunicăm, comunicăm așa cum comunicăm: „Ființa umană trăiește în plasa de semnificații țesută de ea însăși” (vezi Ofrim Terzea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mai argumenteze: „faci cum spun eu că știu ce spun”, „faci ca mine că sunt bătrân și-am văzut (mai) multe decât tine”, „ori faci cum spun eu, ori mă lași în pace”, „fă, nu mai comenta” impun un raționament tautologic; „ordinele nu se discută, se execută” impun autoritatea forței, dublată uneori de „a țipa la el”, „a se lua de el”, „a-i face morală/scandal” sau chiar „a-l obrăznici”, „a-l da pe ușă afară”. Argumentul etic (autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
spiritul egoist al căpătuielii individuale: De acum Înainte, timpul care nu mai aparține Bisericii se organizează pe socoteala sau chiar Împotriva ei. Biserica pierde definitiv acel timp care nu-i mai este consacrat ori subordonat. Iar procesul nu este nicidecum tautologic. Timpul muncii, timpul eficienței, timpul profitului, trezite la viață de orologiul Curții, nu mai cunosc răstimpuri de sărbătoare și de reculegere. Afacerile și banii nu se odihnesc niciodată. Să ascultăm deci reacția lui Antim Ivireanul: „semeți și tari de cap
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
calitatea, echitatea distribuției veniturilor, acces universal la educație și sănătate, longevitate și rata scăzută a mortalității, alimentație bună, culturalizare și democrație participativă. Oarecum comune conceptelor de dezvoltare umană și dezvoltare sustenabilă, aceste variabile sau “condiții ale dezvoltării” denotă o concepție tautologică, anume “pentru a se dezvolta o țară ce trebuie să fie dezvoltată”. De fapt, dezvoltarea sustenabilă nu poate fi altceva decât starea de civilizație a societăților apusene și procesul prin care aceste societăți au atins stadiul actual de progres. Sunt
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]