700 matches
-
de cărți se clătină, dar nu se clinti din loc. Apoi Scout ieșind în pas alergător din spatele bibliotecii căzute, aplecându-se asupra mea albă la față și transpirată. — Iisuse, îmi pare rău, a trebui s-o fac... Doamne, Eric, ești teafăr? Dar eu săream deja în picioare, înșfăcând cușca pisicii. — Hei, hei, hei, făcu ea, oprindu-mă, cu mâinile pe umerii mei. Suntem în siguranță, suntem în siguranță. Nu poate intra aici. Uită-te în jur. Haide, Eric, vino-ți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mă pe față și apoi sărutându-ne reciproc așa cum trebuie și apoi Fidorous țipând Scout Scout... — ... Scout, haide, se duce în partea din față. Ea se ridică de pe mine, înlăturându-și părul de peste față și opintindu-se în picioare. — Ești teafăr? — Așa cred. Du-te, că vin și eu. Scout alergă în direcția vocii doctorului și eu m-am ridicat anevoie în picioare. Am simțit un junghi ascuțit în genunchiul stâng și-am gemut încercând să-mi las greutatea pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de ani, de Terra Ultrasyl vana, de Trans-Sylvania, nume atît de eufonic, Încît a ieșit din sine, ajungînd să acopere, geografic și muzical, o Întindere mult mai generoasă, una de Mare Principat. Niciodată ochii mei n-au fost cu totul teferi, atinși fiind din naștere de un rău ireversibil. Dar, atîta timp cît s-au putut minuna de toate cele dimprejur, s-au priceput să rețină că Valea Măriei lumina Bucureștilor e mult mai vie decît aceea de prin alte locuri
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bandiții ăia, cum li se spunea nu demult, un partizan care se ascundea Înarmat prin păduri și prin sate, Îndemnînd oamenii să se opună colectivizării și politicii Partidului. A făcut multă Închisoare pentru asta, mă mir cum a mai ieșit teafăr de acolo. Oricum, și prăjiturile cu cremă, am auzit că abia a putut să le mănînce... — Săracu’ om, făcea mama Maria, n-are dinți În gură, da’ are tăt atîta minte ca Neculae Iorga, alduiască-i Dumnezău p-amîndoi că rău
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ascundea, după ei, cine știe ce păcate negre la cei doisprezece ani ai ei, pentru că, după cum predica o cumătră, „diavolu’ se strecoară și-n dosu’ icoanelor din casă, dacă nu le pui pe peretele de la răsărit!“ Căruțele, bicicletele și perechile de picioare tefere continuau să aducă pelerini În „satul cu Minunea“. Ar fi făcut și trenurile același lucru, dacă n-ar fi fost trase pe linie moartă În gările de șină largă și În gările decovilelor. Lumea Începuse să sosească de pe la alte margini
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mine. Asemenea maică-sii, bărbat de la care să-și ia rămas-bun nu mai avea demult. Moșu’ Ioan Costin se frînsese dintr odată, cu douăzeci și cinci de ani Înaintea ei. Am apucat să-l mai Întîlnesc atunci, În vara lui ’73. Părea teafăr și netemător ca Întotdeauna. Îl sîcÎia doar o curvă de tensiune cam ridicată, iar pentru a se căuta și a se trata un pic, Îi dăduse ascultare doctorului și venise să se interneze oleacă În spital. Numai că nu putea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și poate explora instantaneu la orice distanță.“ Înseamnă că fiecare făptură omenească este dublată În plan energetic de una perfectă În corporalitatea sa subtilă. Odată trecută dincolo, ființa e restabilită În idealitatea sa, cu toate mădularele complete și toate simțurile tefere. Fostul nevăzător poate să contemple Îndelung de deasupra, cu noul organ al mirării, cadavrul trupului cu care a Împărțit viața tocmai Încheiată. Rezultă din ipoteza citată mai sus că există o conștiință independentă de creierul anatomic, ea Însoțește corpul subtil
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dat seama și mi-am adus aminte, precum același colonel În fața plutonului de execuție, că În toată viața mea eu nu am văzut nici un mort. Dar dacă viața după viață există și dacă omul se reface acolo cu toate simțurile tefere Înseamnă că primul mort pe care am să-l văd voi fi chiar eu... Da, bineînțeles eu, așa după cum și alții, care pretind că au fost pe punctul de a trece dincolo, povestesc că, desprinzîndu-se din ei Înșiși, Înainte de toate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
al treilea arhanghel îi adună pe toți ceilalți aștri căzuți, îi leagă fedeleș și-i aruncă într-o cută a pământului. Al patrulea arhanghel vine la un taur alb (Noe) și-l învață ce trebuie să facă pentru a scăpa teafăr din potop. Taurul alb își construiește o arcă și se urcă pe ea împreună cu alți „trei tauri albi” (Sem, Iafet și Ham). Urmează viziunea potopului: puhoaiele de apă revărsându-se necontenit din ceruri. Corabia cu „taurii albi” plutește liniștită, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Mariei, o fi fost apusul acela sângeriu și mirosul de nard și cuvintele Lui... Mai ales cuvintele Lui... Cine știe... Uite, acuma soarele-i sus... acuș or să vină acasă... De-ar da Dumnezeu să vină acasă... să-i văd teferi pe toți. Așa vine vorba "teferi" dar nimic nu mai e cum a fost. Nici soarele. Nici măcar soarele. Oricât ar străluci, tot e întunecat și mereu e întuneric și frig în jur când El l-a chemat pe Lazăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sângeriu și mirosul de nard și cuvintele Lui... Mai ales cuvintele Lui... Cine știe... Uite, acuma soarele-i sus... acuș or să vină acasă... De-ar da Dumnezeu să vină acasă... să-i văd teferi pe toți. Așa vine vorba "teferi" dar nimic nu mai e cum a fost. Nici soarele. Nici măcar soarele. Oricât ar străluci, tot e întunecat și mereu e întuneric și frig în jur când El l-a chemat pe Lazăr și frate-miu a ieșit așa, înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
durat cât o veșnicie. În mod iscusit Vasile Ilucă Îi poftește pe fiii săi, personajele, să-și povestească singuri calvarul. Și aceștia o fac, dar În felul lor, de oameni care au trecut prin moarte, dar 4 3 au scăpat teferi, pentru că au avut noroc... „așa a vrut Dumnezeu”. Ei nu-și prezintă isprăvile ca pe niște fapte de eroism. Cum ar povesti cât de greu - sau de ușor e - să meargă la coasă În luna lui cuptor. Sau la pădure
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
săi și de patronat, în ciuda orientării lui politice de stânga. În finalul epistolei sale el le dădea de veste că avea de gând să-i viziteze în vară, când urma să-și ia concediul. Dragul de el, bine că-i teafăr și sănătos! spuse Mafalda cu lacrimi în ochi, punând scrisoarea înapoi în plic. De când îl știu a fost un om bun și cinstit... De-abia aștept să-l văd... Mda, e mult de când nu l-am mai văzut, vorbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ieșind pe aceeași ușă, ridicat de Securitate și cu țeava revolverului între coaste, ca un condamnat la moarte. Copleșită de o adâncă emoție, ea își făcu de trei ori cruce, mulțumind Sfintei Fecioare că-i fusese dat să își revadă teafăr și sănătos unicul frate. Apoi se repezi să îl îmbrățișeze, cu lacrimi în ochi. Vittorio! Caro mio!... Nu te-ai schimbat deloc... Ce bine-mi pare c-ai venit... Credeam că n-o să te mai văd niciodată!... Da de unde, sorella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
venit... Credeam că n-o să te mai văd niciodată!... Da de unde, sorella!... Cum se spune în românește?... Iarba rea nu piere..., îi răspunse Nando cu dezinvoltura-i obișnuită. Sora sa vru să afle fără întârziere cum de reușise să scape teafăr și el se văzu silit să-i istorisească din fir a păr cele petrecute în urmă cu trei ani, când cu arestarea și cu expulzarea lui din țară. Și n-ai mai avut necazuri acum, când ai venit? întrebă neliniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ducea la aeroport și de undeva, de pe marginea șoselei, se deschisese foc de arme automate. Se trăsese asupra mașinii din fruntea coloanei oficiale, dar Gheorghiu-Dej, prevăzător, se afla în a treia sau în a patra mașină a coloanei și scăpase teafăr și nevătămat. Totul era strict autentic, ținu să-l asigure Ticu. Îi spusese lui un funcționar de la Comitetul Central, care îi era vechi client. Ca să vezi! se minună Stelian, clătinând din cap. Și asta nu e tot, se grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
puf și cine nu, nu! Asta fără nici o discuție. Că pe vremuri copiii se nășteau pe apucate și pe unde se nimerea și se jucau cu curu-n țărână până se făceau mari și buni de muncă și, slavă domnului, erau teferi și sănătoși, dacă nu dădea cumva vreo streche-n ei, fiecăruia cum îi era scris și în frunte pus. Virgil, care totuși avusese, ca băiat de învățător, o copilărie ceva mai deosebită de a celorlalți copii din sat, obiectă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în fel și chip, găsi o cale acceptabilă, dar cam la limita legii, de a ieși din dilemă și viră o sumă destul de importantă de bani în contul școlii. Peste câteva zile, Mariana reveni de la maternitatea spitalului Pantelimon sănătoasă și teafără, cu cel de-al doilea băiat al lor, pe care hotărâră îndată să-l boteze Severel-Angheluș, în cinstea lui Sever Polizu, la care Virgil ținea ca la un om cu carte și ca la un român dintr-o bucată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scoțând cu un gest conspirativ dintr-un buzunar o stea roșie ca cele pe care le purtau militarii sovietici la chipiu, lăsându-l s-o privească puțin. De un singur lucru nu trebuia să se îndoiască: că era liber și teafăr și că n-avea de gând să plece capul, ca alții... Și le trase o înjurătură zdravănă acestor "alții", care, cu nemernicia lor, s-ar fi făcut vinovați de complicitate cu regimul. Când își sfârși de fumat țigara, Fănel Trifu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
arunce la pământ și scăpaseră astfel cu viață. Numai că unul dintre ei, scurt și burtos, cu numele predestinat de Tărtăcuță, nu se mișcase destul de repede și se alesese la rându-i cu scăfârlia zburată. Cel de-al treilea scăpase teafăr și nevătămat, dar de atunci, câte zile mai avusese de trăit, nu mai umblase beat seara pe ulițele satului cântând imnuri proletare și legându-se de oameni. Tărtăcuță, cu o calotă de argint în locul scăfârliei pierdute, perseverase însă pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Fănel Trifu, despre care declară că nu-l mai văzuse de mult timp și că nu mai știa nimic despre soarta lui. Ofițerul, un tip încruntat și nervos, îl amenință cu pușcăria, dar până la urmă îl lăsă să se întoarcă teafăr și nevătămat acasă, unde Mariana îl așteptase cu lampa aprinsă toată noaptea, temându-se că va fi arestat, iar ea va rămâne singură cu copiii. În schimb, la începutul anului următor, Jarpalea se pomeni ridicat pentru a doua oară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
singur cuc, lăcrimează unchiul Filip, bătându-l pe umăr pe Matei. Lasă, unchiule, că mâine, poimâine, vin ai mici ai noștri și o să-ți umple casa. Dacă voi mai apuca zilele acelea. Cum să nu le apuci , cuscre, că ești teafăr, voinic, arăți mai bine ca mine, îl încurajează Virgil Zamfirescu, tatăl lui Matei. Cecilia i-a servit cu niște aperitive și pentru că altceva n-au mai dorit să mănânce, le-a dat prăjituri, băutură și le-a făcut câte o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-și unghiile pătate cu cerneală. Bănuiește cumva domnia ta identitatea acelui cavaler? — Nu bănuiesc nimic, fir-ar să fie. M-am văzut implicat În ceva ce mă depășește și regret că s-a Întâmplat așa. Acum nu vreau decât să scap teafăr de-aici. — Prea târziu, făcu dominicanul, pe un ton atât de coborât Încât Îi sugeră căpitanului șuieratul unui șarpe. — Întorcându-ne la cei doi englezi ai noștri, reluă mascatul. Poate Îți vei fi amintind domnia ta că, după plecarea celuilalt cavaler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Să mă ierte Excelența Voastră, dar nu-mi aduc aminte de așa ceva. N-ar fi rău să Încerci să-ți amintești. Mai fusese el de multe ori amenințat În viață; și-n plus, era convins că oricum nu va ieși teafăr din Întrevederea aceea. Așa că, nemaiavând nimic de pierdut, căpitanul rămase impasibil. Dar asta nu-l Împiedică să-și aleagă cu grijă cuvintele: — Nu știu să fi salvat viața cuiva, zise după ce se gândi puțin. Dar țin minte că atunci când mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
urmă, interzisă prin anii 90 de autoritățile comuniste de la Beijing, încuviință Bart trezit din amorțeală, ba am și scris pentru ziar câteva articole despre toate chinezăriile astea, dar nu am dat prea mare importanță. Este adevărat că pe atunci eram teafăr și sănătos, nu ca acum... Rău faci că nu dai importanță, îi luă Arm vorba din gură, grăbită să spună până la capăt tot ce avea de spus. Chinezii și medicina lor tradițională, care nu este o chinezărie cum zici tu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]