440 matches
-
În lumea noastră, a celorlalți, nu demonstrează decât că lumea ta se configurează, pentru propriile-i scopuri, ca și cum Anca ar fi reală. Vlad Roman: Nu, nu „ca și cum”... Anca este aici. Este o diferență esențială. Ea chiar este aici. Ficțiune și teatralitate Anca Hațiegan: Tocmai mă gândeam la fantoma lui Hamlet... La actorul-interpret al lui Hamlet, care zărește fantoma... Condiția actoricească presupune În mod definitoriu credința fără credulitate invocată aici de Mihaela În legătură cu alte contexte și circumstanțe. Celebrul paradox al comediantului nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ficțiunii, păstrând mereu În minte distincția dintre ceea ce e prezența umană, fizic-concretă a actorului, și rolul reprezentat de acesta. Fenomenul poartă În teatru o denumire specifică: se numește denegație. Toată discuția despre ficționalizare pe mine mă poartă spre ideea de teatralitate. Sintagma „ca și cum”, care stă În centrul demonstrației Mihaelei, face parte din recuzita indispensabilă a actorului - e, dacă vreți, sloganul său cel mai des clamat. Mă Întreb, prin urmare, În ce măsură ficționalizarea se suprapune peste teatralitate - o presupune sau chiar e teatralitate
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mine mă poartă spre ideea de teatralitate. Sintagma „ca și cum”, care stă În centrul demonstrației Mihaelei, face parte din recuzita indispensabilă a actorului - e, dacă vreți, sloganul său cel mai des clamat. Mă Întreb, prin urmare, În ce măsură ficționalizarea se suprapune peste teatralitate - o presupune sau chiar e teatralitate? Sigur că teatralitate e un termen care nu trebuie restricționat la domeniul teatrului, nici măcar la cel al artelor spectaculare. Teatralitatea e un dat al ființei noastre, preexistent elaborărilor estetice. O problemă care mă frământă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
teatralitate. Sintagma „ca și cum”, care stă În centrul demonstrației Mihaelei, face parte din recuzita indispensabilă a actorului - e, dacă vreți, sloganul său cel mai des clamat. Mă Întreb, prin urmare, În ce măsură ficționalizarea se suprapune peste teatralitate - o presupune sau chiar e teatralitate? Sigur că teatralitate e un termen care nu trebuie restricționat la domeniul teatrului, nici măcar la cel al artelor spectaculare. Teatralitatea e un dat al ființei noastre, preexistent elaborărilor estetice. O problemă care mă frământă În ultima vreme e Însă următoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care stă În centrul demonstrației Mihaelei, face parte din recuzita indispensabilă a actorului - e, dacă vreți, sloganul său cel mai des clamat. Mă Întreb, prin urmare, În ce măsură ficționalizarea se suprapune peste teatralitate - o presupune sau chiar e teatralitate? Sigur că teatralitate e un termen care nu trebuie restricționat la domeniul teatrului, nici măcar la cel al artelor spectaculare. Teatralitatea e un dat al ființei noastre, preexistent elaborărilor estetice. O problemă care mă frământă În ultima vreme e Însă următoarea: Într-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
său cel mai des clamat. Mă Întreb, prin urmare, În ce măsură ficționalizarea se suprapune peste teatralitate - o presupune sau chiar e teatralitate? Sigur că teatralitate e un termen care nu trebuie restricționat la domeniul teatrului, nici măcar la cel al artelor spectaculare. Teatralitatea e un dat al ființei noastre, preexistent elaborărilor estetice. O problemă care mă frământă În ultima vreme e Însă următoarea: Într-o lume care de la modernitate Încoace e preocupată să deconstruiască identitatea, să descentreze eul, să demonstreze că suntem niște
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Încoace e preocupată să deconstruiască identitatea, să descentreze eul, să demonstreze că suntem niște ființe hiperproteice, În continuă redefinire, remodelare, reconfigurare, În funcție și În relație cu alte euri, la fel de pulsatile și de haotice, cum se mai poate vorbi de teatralitate? În raport cu ce definim teatralitatea, dacă nu mai există acel ax identitar tare față de care să poată fi constatat jocul de rol? Față de un model exterior, din afara eului? Sau trebuie să admitem că, În mod paradoxal, proteismul infinit elimină teatralitatea, termenul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
deconstruiască identitatea, să descentreze eul, să demonstreze că suntem niște ființe hiperproteice, În continuă redefinire, remodelare, reconfigurare, În funcție și În relație cu alte euri, la fel de pulsatile și de haotice, cum se mai poate vorbi de teatralitate? În raport cu ce definim teatralitatea, dacă nu mai există acel ax identitar tare față de care să poată fi constatat jocul de rol? Față de un model exterior, din afara eului? Sau trebuie să admitem că, În mod paradoxal, proteismul infinit elimină teatralitatea, termenul nemaifiind adecvat la ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de teatralitate? În raport cu ce definim teatralitatea, dacă nu mai există acel ax identitar tare față de care să poată fi constatat jocul de rol? Față de un model exterior, din afara eului? Sau trebuie să admitem că, În mod paradoxal, proteismul infinit elimină teatralitatea, termenul nemaifiind adecvat la ideea de metamorfoză perpetuă. Mihaela Ursa: Ceea ce spui mă face să am certitudinea că În momentul În care spui „ca și cum” afirmi deja o opțiune pentru o lume, dar nu pentru o lume existentă, ci pentru una
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
veacurilor prin celebra anecdotă, așa acționa în public filosoful cinic, folosindu-și penisul pe post de obiect filosofic. Să nu se îngrijoreze nimeni, o făcea pentru o cauză nobilă: edificarea cetățenilor! Lecția ar fi putut fi servită cu mai puțină teatralitate, emfază sau șiretenie ironică, dar concluziile ar rămâne aceleași: era vorba de a face elogiul physis-ului contra nomos-ului, de a arăta calea de urmat în practica unui bun filosof capabil să înțeleagă necesara indexare a comportamentului său în funcție de natură, de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai mult ca pe orișicare alta cu frumusețe sufletească și minte ascuțită.”901 Prin viclenie și diplomație, femeia urzește un plan atât de iscusit, folosindu-se și de credulitatea unui călugăr, încât reușește să-l aducă alături pe bărbatul îndrăgit. Teatralitatea ei este impecabilă, intuiția remarcabilă, iar imaginația de-a dreptul debordantă. Eroina se dovedește un spirit anticlerical, este o bună cunoscătoare a slăbiciunilor oamenilor Bisericii, o adulterină fără remușcări și fără moralitate, de aceea mai puțin scuzabilă. Ceea ce-i imputa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
al existenței. Angoasa morții, a neantului, evanescența vieții, criza de identitate, imposibilitatea comunicării apropie eroul lui B. de personajele literaturii existențialiste. Poet pe scenă, Emil Botta e actor în poezie: în acest sens s-a vorbit pe drept cuvânt despre teatralitate la el. Joacă un singur rol (pe al lui însuși), dar travestindu-se mereu, punându-și o mască, declamând monologic. Furișat sub travesti, poetul se lasă pradă viziunilor sale himerice. Ca să se exprime, sentimentul are nevoie la el de costumația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
în care se disting inflexiunile unei voci cunoscute. Trecând lejer de la un registru la altul, demontând, recompunând și concentrând procedeele, singuraticul Sorescu (rătăcit "printre poeți") abordează modurile cele mai diverse. În Noaptea de octombrie, după Macedonski, frapează retorica solemnă, afectarea, teatralitatea gestuală; parodiile după Arghezi (Mâhniri, Ion și ai lui) urmează prea de aproape prototipurile și mai puțin un arghezianism al esențelor. În spiritul inspiratelor Cântice țigănești ale lui Miron Radu Paraschivescu, iată un memorabil "cântic" De of și de aoleu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ș.a. Sunt menționați, în linia rafinării și a diversificării experienței simboliste în lirica nouă, Gabriele D’Annunzio, expresionistul Richard Dehmel, Rainer Maria Rilke și hieraticul Stefan George, suprarealiștii André Breton, Charles Cros, cum, din aceeași perspectivă, este ca și condamnată teatralitatea futurismului lui F.T. Marinetti. În 1922-1923, într-o serie de eseuri consacrate direcției „fanteziste” a noii poezii, romanului și teatrului francez, Mia Frollo îi prezintă, cu o înțelegere pe alocuri limitată, dar cu o bună cunoaștere a epocii, pe Guillaume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
jucăm puțin de-a curțile mâhnite/[...] Hai să izbim cu sceptrele în pământ./ Hai de-a bastarzii/ Hai de-a prințul fără umbră/[...] Să plecăm repede, cât mai departe, acum, până nu începem să ne urâm de moarte, Măria ta”. Teatralitate confină cu spațiul poeziei lui Emil Botta, poetică a tăcerilor și voluptate a elipsei, ca la Henri Michaux, imagerii de Corneliu Baba. „Din mine ce mai rămâne?” se întreabă Jumătate: „Nu mai știu./ Trup obosit/ căzut pe jos/ în mijlocul/ destinului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
din teatru (dar și din circ, music-hall etc.), televiziunea înclină spre domeniul telefoniei (deși cu sens unic încă). Una ține de istoria telecomunicațiilor, cealaltă de istoria artelor frumoase. Contrapunctul marelui și micului ecran pleacă de la opoziția chimie/electronică, celuloid/bandă, teatralitate/ intimitate, dar nu se oprește aici. El nu opune numai imaginea ca moment de excepție din viața cotidiană și imaginea normalizată a vieții cotidiene. Pentru a discerne ce au incomparabil cele două imagerii atât de apropiate, trebuie tocmai să le
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
radicale la scenariul conceput de ele cel cu măștile îndrăgostitului -, în sensul despre care am vorbit adineaori. Ja cuplează, în sfârșit, la frecvența noastră și sugerează glisarea de la "spectacolul" și "măștile" individului, la "spectacolul" și "măștile" ființei, mutând astfel schița teatralității / spectacolului la nivel ontologic vezi spectacolul existențial. Simt nevoia să mărturisesc că și eu am în gând o temă care să lege esteticul de ontologic, mergând pe ideea că patternul creației ontologice e similar cu cel al creației estetice (artistice
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
românească”, „Dacia literară”, „Timpul”, „Kitej-grad”, „Romanoslavica”, „Studii de slavistică”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»” ș.a. A publicat volumele Prelegeri de istoria literaturii ruse din secolul al XIX-lea (în colaborare cu Livia Cotorcea, 1976), Dramaturgia cehoviană - simbol și teatralitate (1983), Simple propoziții. Încercări de poetică (1994), Istoria literaturii ruse din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Epoca 1870-1890 (1995), O viață în sute de roluri: Margareta Baciu (2002). De semnalat și contribuția pe care o are la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285575_a_286904]
-
împletire între textul dramaturgic, arta actorului și autoritatea regizorală, se manifestă și în cronicile dramatice, echilibrate și pertinente. SCRIERI: Prelegeri de istoria literaturii ruse din secolul al XIX-lea, Iași, 1976 (în colaborare cu Livia Cotorcea); Dramaturgia cehoviană - simbol și teatralitate, Iași, 1983; Simple propoziții. Încercări de poetică, Iași, 1994; Istoria literaturii ruse din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Epoca 1870-1890, Iași, 1995; O viață în sute de roluri: Margareta Baciu, București, 2002. Ediții: A. P. Cehov, Opere, I-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285575_a_286904]
-
Roșcin, Anul Nou pe stil vechi, București, 1980; Aleksandr Soljenițân, Natalia Resetovskaia, Iași, 1995; G. V. Ivanova, Pensionarii puterii, Iași, 1998. Repere bibliografice: Al. Călinescu, (Re)întâlniri cu teatrul, CL, 1983, 34; Livia Cotorcea, Sorina Bălănescu, „Dramaturgia cehoviană - simbol și teatralitate”, „Buletinul Universității «Al. I. Cuza» din Iași”, 1983, 52; Titel, Cehov, 80-86; Liviu Leonte, Studii, eseuri, ediții,CRC, 1984, 1; Al. Dobrescu, Bursa cărților, „Timpul”, 1994, 8; Constantin Coroiu, Salonul nr. 6 e pretutindeni, ALA, 1999, 482; Grete Tartler, Povestiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285575_a_286904]
-
e hilar, grotesc și simpatic. Perspectiva lui asupra peripețiunilor trăite corespunde imaginii lumii ca circ; el reconstituie În manieră gravă clasicul joc al șoarecelui și pisicii. Dar scena Înlăturării măștii intrusului și recunoașterii identității lui onorabile Îl readuce În sfera teatralității pure, smulgând admirația negustorului Dumitrache: „Bine vorbește, domnule, bravos!”. Amploiatul e acceptat repede, după lămurirea situației, În tagma jupânului ca negustor de vorbe mari. Situațiile neplăcute sunt În genere considerate, de către majoritatea personajelor caragialiene, ca fiind comèdii. Eroii lui Caragiale
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
ori disimularea ei în spatele unui lunatec joc de măști. Reminiscențe, atitudini îl fac tributar lui Verlaine și lui Albert Samain mai ales, dar și lui Charles Baudelaire. Muzicalitatea stingerii este cultivată cu rafinament, în acorduri fin de siècle. Dar și teatralitatea animă un imaginar poetic pendulând între senzualitatea „serbărilor galante”, de sorginte verlainiană, și macabrul, baudelairean, al agoniei și morții. Cu grație, I. evită pastișa, iar nota lui originală derivă din observarea incongruențelor vieții și absorbirea lor într-un dans al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
din volumul Ce-ar fi să-i dezbrăcăm sufletul?, subintitulat Fabula rasa II (2003), aduc în prim-plan oscilațiile eului liric aflat în căutarea disperată a unei identități. Polifonie, schimbări de registru stilistic, abundență de simboluri (porumbelul, statuia, oglinda etc.), teatralitate, toate acestea atestă disponibilitățile poetei pentru îmbinarea tehnicii cu emoția și viziunea. În ordinea apariției lor, cărțile par a se înscrie într-un fel de proiect al cărui mesaj vizează ab initio transcendența, întorcându-se în final în același spațiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
Alexandru Paleologu, Alice Voinescu, RL, 1970, 10; Virginia Șerbănescu, Alice Voinescu, MS, 1973, 4; Ist. teatr. Rom., III, 470-475; Alice Voinescu, R, 1979, 12 (semnează Tudor Vianu, Florica Muzicescu, Perpessicius, Mihail Jora, Camil Petrescu, Victor Eftimiu, Marioara Voiculescu); Ion Sava, Teatralitatea teatrului, îngr. și pref. Virgil Petrovici, București, 1981, 320-322; Cele 13 Rotonde 13, București, 1981, 136-154; Edgar Papu, „Întâlnire cu eroi din literatură și teatru”, „Scânteia”, 1983, 12 743; Al. Călinescu, „Întâlnire cu eroi din literatură și teatru”, CL, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
operatori Alexandru Întorsureanu și Gheorghe Fischer, este excepțională. În ce priveste actorii, dacă i-am judeca după standardele impuse de noul realism cinematografic autohton, nici unul dintre ei nu ar trece clasa. Totuși, cum litera și spiritul cărții încurajează șarjarea și teatralitatea, chiar si Sergiu Nicolaescu (dublat, trebuie spus, de Cornel Coman) devine acceptabil. Cât despre Stanica Rațiu, rolul de șarlatan fără nici un Dumnezeu, dar totuși iremediabil simpatic, i se potrivește atât de bine lui Gheorghe Dinică, încât, pentru oricine a văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]