127 matches
-
constau ,preocupările estetice" ale unui ,instructor al C. C.": intră, cumva, în sfera lor și inegalabila artă a schingiurii din anii '50? Intră dinții smulși ai arestaților și umilințele cu adevărat ,artistice" despre care vorbește Alexandru Paleologu? Intră ,glorificarea violenței" și ,teatralizarea sângelui", în care și naziștii, și comuniștii, s-au dovedit mari meșteri? Intră ,zelul turbat în arta torturii"? Intră înlocuirea ,bestialității spontane" cu una ,programatică"? Intră ,cluburile de reeducare"? Intră ,liturgia punitivă", ,ierarhizarea ritualică" a suferinței? Intră ,mutilarea prin terfelire
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
similar. Nu avem însă teatru filmat, oricât de simplificat ar fi totul, uneori camera rămâne fixată pe un spațiu gol în timp ce personajul a dispărut din cadru, în «culise». Absența sa creează o tensiune speculată de regizor, în plus, există o teatralizare a unor momente pe care le concep personajele care își joacă fiecare «piesa» și nu regizorul. Personajele rămân cumva în anonimat, chiar dacă un nume este pronunțat, al tânărului, Bartolo, nume de scenă. Prin urmare, Javier Pereira îl joacă pe El
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
condiționat în timp să parcurgă la nesfîrșit același labirint, la capătul căruia nu găsește niciodată bucata de brînză. Iar dincolo de latura ei umoristică, ceva adevărat există în această asociere; cel puțin asta-ți vine în minte citind o carte ca Teatralizarea și reteatralizarea în România (1920-1960) a Mirunei Runcan. Cîndva, pe la sfîrșitul anilor ’30, Mihail Sebastian se plîngea într-unul din cele mai puternice articole despre teatru ale sale (citat în Teatralizarea...), de lipsa de atitudine a celor „de pe banca H
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
asta-ți vine în minte citind o carte ca Teatralizarea și reteatralizarea în România (1920-1960) a Mirunei Runcan. Cîndva, pe la sfîrșitul anilor ’30, Mihail Sebastian se plîngea într-unul din cele mai puternice articole despre teatru ale sale (citat în Teatralizarea...), de lipsa de atitudine a celor „de pe banca H” (rezervată în acea perioadă criticilor dramatici), de absența preocupării pentru dinamica din ce în ce mai sensibilă a concepțiilor asupra spectacolului în plin avînt de redefinire a acestora. Numai data de publicare face din textul
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
bine trece drept năduful unuia din contemporanii noștri. Și, de fapt, exact această senzație, de déjà vu, déjà vécu, e ceea ce însoțește cel mai adesea întreaga lectură a acestei cărți dedicate importantelor mișcări teatrale din interbelic și perioada imediat următoare. Teatralizarea și reteatralizarea în România (1920-1960) este la origini lucrarea de doctorat a autoarei, iar în urmă cu cîțiva ani era anunțat să apară sub un alt titlu (Teatralizarea în România - modelul teatral interbelic) la Editura Paralela 45. Și într-adevăr
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
acestei cărți dedicate importantelor mișcări teatrale din interbelic și perioada imediat următoare. Teatralizarea și reteatralizarea în România (1920-1960) este la origini lucrarea de doctorat a autoarei, iar în urmă cu cîțiva ani era anunțat să apară sub un alt titlu (Teatralizarea în România - modelul teatral interbelic) la Editura Paralela 45. Și într-adevăr, cele mai multe pagini sînt dedicate dezbaterilor asupra spectacolului care traversează cei 20 de ani dintre războaie, moment esențial pentru nașterea teatrului românesc modern avînd în centru personalități ca Ion
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
cu toată necesara preocupare pentru trasarea liniilor precise ale teatralității dintre războaie (de la care i se „trage” totul scenei românești), trebuie însă spus de la bun început că adevărata miză a cărții stă în cu totul altă parte. Ce înseamnă totuși teatralizarea, cuvînt-cheie în analiza Mirunei Runcan? Termen de care criticii și teoreticienii dramatici se folosesc în mod curent acum, teatralizarea reprezintă în sine procesul prin care teatrul ca spectacol își caută autonomia în raport cu, în primul rînd, textul, încercînd să-și definească
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
românești), trebuie însă spus de la bun început că adevărata miză a cărții stă în cu totul altă parte. Ce înseamnă totuși teatralizarea, cuvînt-cheie în analiza Mirunei Runcan? Termen de care criticii și teoreticienii dramatici se folosesc în mod curent acum, teatralizarea reprezintă în sine procesul prin care teatrul ca spectacol își caută autonomia în raport cu, în primul rînd, textul, încercînd să-și definească o gramatică proprie, cu propriul vocabular și propria sintaxă. Practic, pentru spectacolul erei modern(ist)e, teatralizarea înseamnă echilibrarea
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
curent acum, teatralizarea reprezintă în sine procesul prin care teatrul ca spectacol își caută autonomia în raport cu, în primul rînd, textul, încercînd să-și definească o gramatică proprie, cu propriul vocabular și propria sintaxă. Practic, pentru spectacolul erei modern(ist)e, teatralizarea înseamnă echilibrarea balanței care favoriza drama și actorul, dînd egală importanță și regiei, și scenografiei, și privilegiind apoi regizorul ca stăpîn al scenei și interpret autonom al textului. Sigur, nici astăzi dorința lui Georges Baty ca directorului de scenă să
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
poate de sigur că bătălia pentru spectacol de la începutul și mijlocul secolului XX, ajunsă în România datorită deschiderii din anii ’20 și a generației lui Sava, a lăsat urme în conștiința oamenilor de teatru, fie ei adepți sau dușmani ai teatralizării. Perioada interbelică e poate cea mai efervescentă prin care i-a fost dat să treacă scenei românești, dar, mai mult decît atît, e epoca în care, spune Miruna Runcan, se elaborează un model teatral persistent, sub diverse forme și în ciuda
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
într-unul al eternei reîntoarceri: schimbarea din 1948 a întrerupt pentru mai mult de jumătate de secol dinamica internă a teatrului, care-a ajuns să se-nvîrtă într-un carusel bezmetic fără perspectivă. Deși două treimi din carte se ocupă de teatralizarea din anii ’20-’40 și de elaborarea modelului spectacologic girat, în principal, de Ion Sava (model ale cărui caracteristici sînt, după cum spuneam, preeminența regizorului-interpret, atenția acordată scenografiei și, deci, imaginii scenice, structura simfonică a spectacolului), miza autentică a volumului Mirunei
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
atunci, regizori, atît în scris, cît și pe scenă, reprezintă prima și probabil ultima încercare de împingere mai departe a modelului interbelic de la care se revendică. Dac-ar fi să vorbim în limbajul revistelor americane, în sărăcia cercetării teatrale românești, Teatralizarea și reteatralizarea în România (1920-1960) e un „must read”. Nu pentru c-ar avea mereu dreptate, ci pur și simplu fiindcă evidența lucrurilor pe care credem că le știm deja poate fi oricînd surprinzătoare.
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
decât Nunta mută (2008) al lui Horațiu Mălăele, spectacol de teatru filmat, filmul ar fi putut câștiga pe linia verismului cu care ne-a obișnuit Noul Val românesc, mizând pe relatarea decantată de adaosuri și zorzoane, fără îngroșarea situațiilor sau teatralizarea lor excesivă sau în sensul în care o face Occident (2002) al lui Cristian Mungiu, tot o comedie, dar jucată tarantinesc. Însă regizorul, asemeni bucătarilor amatori, preferă să pună din toate câte puțin, pentru a mulțumi toate gusturile ceea ce pe
Nuntă peste podul de flori by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6112_a_7437]
-
creatoarea de modă Irina Schroter; scenograful Helmut Stürmer, timișorean trăitor în Germania, este și el pentru prima oară prezent într-o producție a Operei bucureștene. Și indiferent dacă rezultatul acestei colaborări place sau nu, el este încă un pas spre teatralizarea spectacolului liric. Deschis unor multiple interpretări, textul wagnerian a fost citit de-a lungul timpului în diverse feluri: legendă romantică, dramă socială sau thriller, parabolă a eternului conflict dintre creator și mediu etc. Care este cheia concepției regizorale din acest
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
pe faleze abrupte și jos, pe plajă, ne așteaptă o masă imensă dispusă în arc de cerc, în timp ce o orchestră de modă veche cântă, cu fața spre mare. Ambianță felliniană! Îmi dau seama că dacă, uneori, dorința de spectacol slăbește, teatralizarea adecvată a unui eveniment o reaprinde cu o nesperată forță. Nu joci, dar te afli dintr-o dată prins într-un dispozitiv teatral și iată-te cuprins de acea febră subtilă a statutului de spectator, pentru o clipă destabilizat - la așa ceva
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
un tricou strîns puternic pe cap precum sacii pe care-i purtau în filmele home made ziariștii răpiți în Irak. Nu doar sublinierea convenției, ceea ce în manieră postmodernă în spațiul literaturii s-ar chema denundarea procedeului, ci și o anumită teatralizare absurdistă a atrocității tinde să o amplifice. Eleganța, ingeniozitatea, un fel de savoir-faire contribuie la intelectualizarea torturii, care alături de gratuitatea ei care-i conferă un caracter aproape estetic împing spre limită filmul lui Haneke. Regizorul Pianistei (La Pianiste, 2001) după
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
trăiesc doar în clipă căci, după modelul romantic, nu pot suporta pururi momentul. La Bolintineanu și Bujoreanu, a reuși sau nu în amor echivalează cu creșterea sau descreșterea tensiunii epice. În mai toate operele studiate, aceste pante abrupte suportă o teatralizare, marcată prin semne grafice și prezența într-o formă dublă: hibridizarea epicului și a dramaticului sau disimularea personajului care joacă teatru cu bună știință. Aici este punctul în care "estazul" amintit este substituit cu jocurile seducătorilor, sinceritatea cu răceala pragmatică
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
și prezența sa ca spectator de teatru; ea întrerupe sau înnoiește (reia) contactul dintre emițător și receptor, în timp ce în interiorul dialogului ea asigură contactul între personaje. Funcția metalingvistică, rareori prezentă în interiorul dialogului, funcționează din plin în toate cazurile în care există teatralizare, vizând însăși existența, respectiv explicarea codului teatral. în sfârșit, funcția poetică trimite la mesajul propriuzis, pentru a lumina raporturile între rețelele semice textuale și cele ale reprezentării. Mijloacele lingvistice de expresie teatrală sunt susținute și nuanțate de cele paralingvistice sau
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
8-16, creat de Ioana Păun la Teatrul LUNI de la Green Hours, e un decupaj filmic pe trei niveluri de vârstă: 6 ani și 8 luni, 7 ani și patru luni și 24 de ani. L-V:8-16 alternează performance-ul, de-teatralizarea specifică unui joc frust și frontal, interactiv, cu staționarea în convenție. Practica spectacolului intermediar atinge în propunerea regizoarei care a adaptat textul lui Garcia la contextul românesc un punct maxim. Ioana Păun jonglează cu tipuri de prelucrare a jocului actoricesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
funambulești, de un umor negru, localizate în, spre exemplu, Arlechini la marginea câmpului. În schimb, poemele din Suflete la second-hand și, iată, cele din Centura de castitate se caracterizează printr-o mare sobrietate și ceremonie. Mult mai rară este acum teatralizarea eului, iar parabola bufonă apare cu intermitențe (vezi, de pildă, Gânduri). Lucrul e explicabil prin schimbarea mizei acestui volum, altfel alcătuit decât cele precedente. Cum bine observa într-o cronică Paul Cernat, Centura de castitate este povestea unei apoteoze, anume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
demitizant, ale cărui victime sînt Hamlet („mare amator de psihologie minuțioasă, de stil hipersensibilizat, de anecdote cu tîlc, de povestiri de caracter....”) și Logica (alias prințesa Silvia Logica). Rațiunea și atitudinile înalte sînt din nou personificate și demistificate în cadrul unei teatralizări grotești, absurdist-deconstructive. Și aici întîlnim obsedantul topos al spînzuratului (simbolul „vechii lumi”/„vechii arte” care se sinucide): printr-o confuzie, Silvia Logica se spînzură cu o cravată de cîrpă, nu cu fularul de mătase. Într-o notă la volumul Opere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care provoca vise erotice studentelor Îndrăgostite in corpore de arătosul lor dascăl. - Te-ai decis? Ce facem? Purcedem la treabă sau ne lăsăm păgubași? Nu, era clar: se distra pe seama mea cu voluptate și cinism inocent. Vechea lui aplecare spre teatralizarea prelegerilor universitare rămăsese nealterată: ce conta că auditoriul se restrânsese la o singură persoană? Bună și aia... - Chiar credeți că aș putea rata o asemenea șansă? Nici nu vă imaginați ce spirit aventurier zace sub aparența mea de tip casnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
primul capitol. G. Flaubert, Opere complete, p. 201 În al doilea rînd, cei doi autori transferă cunoștințele dobîndite printr-o punere în scenă specifică ficțiunii, care constă în "naturalizarea" introducerii unui alt discurs (documentul) în textul narativ, prin intermediul descrierilor. Această teatralizare a cunoașterii are drept obiect justificarea descrierilor în funcție de anumite procedee 5: a) transferul cunoștințelor către un personaj specializat: contele din Bouvard și Pécuchet ("După ce schimbară primele politețuri, își expuse sistemul privitor la recoltarea fînului: palele cosite nu trebuiau răsfirate, ci
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
declarației de dragoste 170 Scenă așteptării 171 Scenă răpirii 171 Scenă căsătoriei 172 Scenă rupturii 173 2.3. Tactici de reușită ale parizienei: palimpsest-ul exprimării 175 2.3.1. Jocul de roluri versus osmoza decadenta 176 2.3.2. Teatralizarea verbalului și nonverbalului 190 2.3.3. Modă că po(i)etică a creației 206 REZU MAȚ 219 RÉSUMÉ 220 ABSTRACT 221 Concluzii 223 Bibliografie selectivă 233 I. Opere literare 233 ÎI. Texte de epocă 234 III. Studii de critică
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
unor mecanisme, stratageme, strategii și tactici specifice,prin care se afirma și se impune. Afirmarea ei se face pe mai multe scene (mondene, private și intime) și pe mai multe căi, directe și indirecte. Pariziana introduce în farmecul politeții mondene teatralizarea sentimentelor și a comportamentelor. Întreaga să existența este, de fapt, teatrală. Aceste teze ar putea fi considerate drept premise pentru o analiză a Parizienei din perspectiva unei reprezentări de tip teatral. Relevante din punctul nostru de vedere, sunt felul de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]