140 matches
-
o poziție favorabilă, ceea ce este un mare merit. Dovada: au văzut În voi valori viitoare, selecționându-vă. Deși ca actori nu le-am confirmat instinctul, lucrurile s-au Îndreptat după trei ani, când s-au reînființat secțiile de Regie și Teatrologie, și ni s-a propus să fim transferați. Atunci, intuiția instructorilor ne-a dus spre ce eram chemați să devenim. Un actor e cineva care... Ce e un actor? E un actor cineva care rămâne mereu el Însuși sau se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
bibliotecă și rostul ei. Măriuca Leonte Olga Grijincu O VIAȚĂ ÎNCHINATĂ CULTURII Într-o lume în care, fără certitudine, nu ar exista nici adevăr nici frumusețe, omul este hărăzit să-și exprime arta prin propria ființă. Arta pentru literatura critică, teatrologie și publicistică reprezintă muza prin care domnul profesor Teodor Pracsiu a îndrumat publicul spre fericire și împlinire prin creație. De-a lungul timpului prezența domnului profesor Pracsiu Teodor ne-a încântat cu personalitatea sa debordantă, ne-a luminat cu energia
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
perioada 1989-1994 funcționează și ca profesor de limba și literatura română la liceele bucureștene „C. A. Rosetti” și „Electroaparataj”. Din 1997 va fi director - mai întâi adjunct, apoi general - al Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian” din București. Specializat în teatrologie, atent la manifestările fenomenului dramaturgic contemporan, S. a publicat - în periodice și în volume - numeroase eseuri vizând în special arta spectacolului și impactul sociologic al reprezentațiilor teatrale, dar cuprinzând, în context, și consistente referiri la dramaturgie și la componenta literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
a teatrului (1974), care reunește interviuri, de substanță, realizate cu peste treizeci de regizori, actori, scenografi, critici, dramaturgi - Eugen Barbu, Aurel Baranga, Paul Everac, Radu Popescu, Horia Lovinescu, Dumitru Radu Popescu ș.a. Dar majoritatea cărților lui sunt solide lucrări de teatrologie teoretico-aplicată, având în atenție exclusiv ori cu precădere arta spectacolului (regie, jocul actorilor, scenografie etc.), contextul social al acesteia, aspecte ale politicii culturale (repertoriu, reconsiderarea clasicilor sau montarea adecvată a producției autorilor moderni etc.) sau cu privire la sociologia receptării, critica dramatică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
o carte”, în termenii lui Gabriel Liiceanu, în timpul căruia fiecarese se poate lansa într-un spațiu ludic, al jocului între plinurile și golurile textuale” (Wolfgang Iser), spațiu care generează un alt joc: al (re)descoperirii de sine. Notă Manualul de teatrologie care ilustrează problematica interdisciplinarității se află în format electronic.
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lotus Hăvârneanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1344]
-
1981 - 23 august 1984 a fost lector de limba și literatura română la München și Augsburg. Din 1985, stabilit în Germania, a fost profesor de literatură comparată la Universitatea din Augsburg. Reîntors în țară, din 1994 a fost profesor de teatrologie la Academia de Arte George Enescu din Iași. În 1999 a reînființat Catedra de literatură comparată și estetică în cadrul Facultății de Litere a Universității Al. I. Cuza din Iași. Din anul 2000 a înființat secția de Literatură comparată și Antropologie
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
cu Liviu Ciulei, au dat, de fapt, primul semn al înnoirii și revenirii artei românești la parametri antebelici, obținând formidabile succese și în Vest, oferindu-i rubrica de teatru, permanentă, unui tinerel de la ziarul Munca, George Banu, azi profesor de teatrologie la Paris... De fapt, încheiasem un fel de contract cu secretarul c.c. Dumitru Popescu, admirator total al Animalelor bolnave, și dovada acestui contract mutual a fost faptul că eu l-am rupt, prin declarații publice în presa liberă de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1961). După absolvire, parcurge întreaga ierarhie universitară devenind profesor (1993), și în 1997 șef al Catedrei de literatură comparată și estetică. Își ia doctoratul în filologie în 1973. Urmează cursuri de teatrologie la München, în 1971 și 1972. Între 1981 și 1984 a fost lector de limba și literatura română la universitățile din München și Augsburg, devenind, tot aici, profesor-asociat, în perioada 1985-1994. După 1985, când pleacă în exil în Germania, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
solidă și informația vastă cu o deschidere a perspectivei comparatiste spre spații culturale puțin cunoscute la noi (de exemplu, clasicismul japonez), deși punctul de referință îl va constitui întotdeauna literatura română. O excelentă cunoaștere a câmpului teoriei literare și a teatrologiei moderne reprezintă baza pe care autorul își structurează demersul comparatist, interesat în principal de paralelismele și consonanțele existente între spațiile și epocile culturale, și mai puțin de influențe. Finalitatea studiilor lui C. urmărește, de fapt, probarea sincronismului dintre literatura română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
și Ungaria. A susținut emisiuni proprii și ca invitat la Televiziunea și Radiodifuziunea Română sau la posturi private de radio și TV. A fost distins cu Premiul pentru critică teatrală al revistelor „Tribuna” (1982) și „Ateneu” (1988), cu Premiul pentru teatrologie al UNITER (1991, 2001) ș.a. De asemenea, i s-a acordat Ordinul Steaua României în grad de ofițer (2003). Preocupat încă din anii studenției de dramaturgie (lucrarea sa de diplomă se intitula Despre conceptul de tragic în teatru), P. face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
Teatrul Național din Cluj. În 1976, a urmat un stagiu de studii postuniversitare de teatrologie-filmologie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, din București. Și-a luat doctoratul în filologie la Universitatea din Cluj, cu teza Coordonate ale teatrologiei românești interbelice, în 1986. Din 1995 este cadru didactic la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. În anii 1974, 1975, 1976 a organizat, la Teatrul Național din Cluj, primele colocvii de teatrologie din țară, urmate de Zilele Teatrale Clujene și Săptămâna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286185_a_287514]
-
filologie la Universitatea din Cluj, cu teza Coordonate ale teatrologiei românești interbelice, în 1986. Din 1995 este cadru didactic la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. În anii 1974, 1975, 1976 a organizat, la Teatrul Național din Cluj, primele colocvii de teatrologie din țară, urmate de Zilele Teatrale Clujene și Săptămâna Teatrelor Naționale, care se înscriu între primele festivaluri românești de teatru. A coordonat, fiind coautor, elaborarea studiului monografic Teatrul Național din Cluj-Napoca (1919-1994), editat la sărbătorirea a 75 de ani de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286185_a_287514]
-
a teatrului”, atât în perioada eroică a mișcării teatrale românești din Transilvania, anterioară Unirii din 1918, cât și după crearea Teatrului Național din Cluj (1919), al cărui prim director a fost Zaharia Bârsan. Lucrarea ilustrează deopotrivă istoria teatrului românesc și teatrologia, disciplină căreia C. îi consacră o lucrare de pionierat în cultura noastră, Teatrologia românească interbelică (1990). Autorul nu se cantonează într-o panoramare „strict fixată cronologic”, fiind interesat, în primul rând, de aspectele teoretice, de „un climat ideatic, o atmosferă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286185_a_287514]
-
Unirii din 1918, cât și după crearea Teatrului Național din Cluj (1919), al cărui prim director a fost Zaharia Bârsan. Lucrarea ilustrează deopotrivă istoria teatrului românesc și teatrologia, disciplină căreia C. îi consacră o lucrare de pionierat în cultura noastră, Teatrologia românească interbelică (1990). Autorul nu se cantonează într-o panoramare „strict fixată cronologic”, fiind interesat, în primul rând, de aspectele teoretice, de „un climat ideatic, o atmosferă culturală și teatrală”, de evidențierea unor coordonate generale ale fenomenului. El pleacă de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286185_a_287514]
-
fixată cronologic”, fiind interesat, în primul rând, de aspectele teoretice, de „un climat ideatic, o atmosferă culturală și teatrală”, de evidențierea unor coordonate generale ale fenomenului. El pleacă de la sensul de globalitate, pe care Patrice Pavis îl dă noțiunii de „teatrologie” („studiul teatrului sub toate formele și sub toate aspectele sale”), sistematizând și evaluând ideile oamenilor de teatru români cu privire la spectacolul de teatru (în primul rând), la componentele sale, actorul, scenografia, banda sonoră, literatura dramatică, publicul, critica, relațiile dintre acestea, natura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286185_a_287514]
-
critica, relațiile dintre acestea, natura teatrului, specificul creativității teatrale, rolul regizorului, raporturile dintre scenă și societate, organizarea și conducerea teatrului etc. Paralela cu fenomenul teatral european îi arată pe oamenii de teatru români în postura unor creatori moderni, sincroni, originali. Teatrologia... este o construcție teoretică temeinic articulată, în care autorul își valorifică propria-i capacitate speculativă. Disocierile nuanțate despre „imaginea teatrală” (configurație) sunt o probă elocventă ca aplicație și imaginație a ideilor. În eseul Despre constituirea dramei (1995), C. abordează o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286185_a_287514]
-
unui „vector” structurant, „voința”, care, „ca manifestare a unei forțe, este fermentul constituirii dramei”. Din această perspectivă, sunt reluate categoriile curente ale discursului teoretic despre teatru: personaj, conflict, situația dramatică, fapt dramatic ș.a. Alături de lucrările de istoria teatrului și de teatrologie, C. a mai publicat volumul de versuri Melancolii (1987). Poetul e un elegiac, în tradiție transilvană. SCRIERI: Colocvii teatrale clujene (în colaborare), I-II, Cluj-Napoca, 1974-1975; Zaharia Bârsan, Cluj-Napoca, 1978; Melancolii, Cluj-Napoca, 1987; Teatrologia românească interbelică, București, 1990; Despre constituirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286185_a_287514]
-
lucrările de istoria teatrului și de teatrologie, C. a mai publicat volumul de versuri Melancolii (1987). Poetul e un elegiac, în tradiție transilvană. SCRIERI: Colocvii teatrale clujene (în colaborare), I-II, Cluj-Napoca, 1974-1975; Zaharia Bârsan, Cluj-Napoca, 1978; Melancolii, Cluj-Napoca, 1987; Teatrologia românească interbelică, București, 1990; Despre constituirea dramei, Cluj-Napoca, 1995; Teatrul Național din Cluj-Napoca (1919-1994) (în colaborare), Cluj-Napoca, 1995; Silvia Ghelan. Eseu despre actor, Cluj-Napoca, 1998; Evoluția formelor dramatice, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Mircea Ghițulescu, Justin Ceuca, „Zaharia Bârsan”, ST, 1978
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286185_a_287514]
-
Bârsan”, ST, 1978, 11; Constantin Hârlav, „Zaharia Bârsan”, RL, 1978, 42; Virgil Lazăr, Viața ca un spectacol, T, 1978, 12; Ioan Lazăr, „Zaharia Bârsan”, TR, 1979, 1; Mircea Popa, „Ora de mătase”, TR, 1987, 52; Maria Vodă Căpușan, Justin Ceuca, „Teatrologia românească interbelică”, ST, 1991, 1; Corneliu Ștefănescu, Modernitate și valoare, TR, 1991, 21; Radu Mareș, Teatrul sub lupă, TR, 1996, 14; Poantă, Dicț. poeți, 60-61. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286185_a_287514]
-
absolvenților. Între 16 și 20 iunie am putut urmări spectacolele de la secțiile de actorie, regie, păpusi-marionete, coregrafie. Această manifestare a studioului Casandra, locul unde studenții primesc girul profesionismului, a fost gîndită și organizată de studenții anului III ai secției de teatrologie, sub direcția tînărului Octavian Saiu. Au absolvit așadar clasele profesorilor Sanda Manu, Mircea Albulescu - actorie; Valeriu Moisescu - regie; Brîndușa Zaita Silvestru - Cristian Pepino - păpuși; Sergiu Anghel - coregrafie; Ion Tobosaru - Mihaela Tonita Iordache - teatrologie. Studioul Casandra este un simbol al școlii
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
de studenții anului III ai secției de teatrologie, sub direcția tînărului Octavian Saiu. Au absolvit așadar clasele profesorilor Sanda Manu, Mircea Albulescu - actorie; Valeriu Moisescu - regie; Brîndușa Zaita Silvestru - Cristian Pepino - păpuși; Sergiu Anghel - coregrafie; Ion Tobosaru - Mihaela Tonita Iordache - teatrologie. Studioul Casandra este un simbol al școlii de teatru, locul de debut al atîtor nume, începutul unui drum greu, un fel de botez spiritual. Este și locul în care oamenii de teatru iau contact cu figurile unei promoții și, de ce
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
pe 6 iunie 2006. Au fost prezenți oameni de teatru, profesori, studenți, prieteni apropiați, personalități ale vieții culturale și politice. Evenimentul va face obiectul unui volum bilingv româno-francez, intitulat "Laudatio George Banu - un Prospero al teatrului", editat de Catedra de Teatrologie a UNATC. Vă oferim câteva fragmente în avanpremieră. Cuvîntul rostit de George Banu , Toată lumea joacă un rol pe scena lumii și al meu e acela de a fi trist", spune în Neguțătorul din Veneția, Angelo, naivul prieten care scapă cu
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
importante publicații în România și în străinătate, membru în jurii, moderator de colocvii, seminarii, ateliere la cele mai mari festivaluri din lume, deținător a numeroase distincții naționale și internaționale pentru activitatea sa, George Banu a dat strălucire școlii românești de teatrologie. Are numeroși discipoli spirituali. Mă număr printre ei. Viața și opera sa oferă un model de afirmare solară și dăruire pentru teatru. Ludmila Patlanjoglu * Spectacolul de teatru are o viață efemeră. E ca un fluture care-și trăiește splendoarea numai
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
de umor provincial sănătos și o sofisticare erudită care ne depășea, provocându-ne admirația. Dar la actorie eram amândoi codașii clasei, cei mai slabi dintre studenții actori, și după trei ani am fost transferați, eu la regie, iar Biță la teatrologie, astfel dându-ni-se o ultimă șansă înainte de a fi definitiv eliminați din sfera artei teatrale. În timp el a ajuns la Paris, eu la New-York, iar restul e istorie. Dar Biță mi-a luat-o mereu înainte, căci el
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
n.r ) este <<Actor și regizor>>. A fost invenția mea. Vreau să vă spun în două vorbe cum s-a ajuns la ea. În anii '90, când a început Horațiu Mălăiele să pună spectacole și când eu eram studentă la Teatrologie și când credeam că regia se face numai și numai de către regizori cu studii, am mers totuși la spectacolele lor. M-am angajat la Teatrul Nottara și am văzut spectacole regizate de Alexandru Repan și am văzut de cât succes
Revoluție în teatrul românesc. Director Teatru Nottara: A fost invenția mea () [Corola-journal/Journalistic/42257_a_43582]