65,323 matches
-
asta în librarii tineri cumpărând cărțile sale. Dragoș Bucurenci s-a dovedit un avocat bun și a punctat bine aseară deși totul părea că se transformă într-o imensă bășcălie... imaginea lui eliade proiectată într-o sâmbătă noaptea pe clădirea teatrului național din cluj ar fi fost un postcard aproape suprarealist...iar în românia trendul e ceva de genul”trecem peste suprarealiști..nu pare genul dumneavoastră...” you’re not a sore loser, are you? a venit și seara de sâmbătă...după ce
Intre doi habotnici, voteaza intelectualul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83043_a_84368]
-
personajelor, fiecare cu numele actorului aferent. Așadar, Șerban Marinescu a făcut - a izbutit să facă - un film de actori , în cel mai nobil înțeles al cuvîntului. În bogăția luxuriantă a unui scenariu purtînd "marca DRP" (o încărcătură dramaturgică amintind de teatrul lui DR Popescu, ne-descifrabil numai prin grila "actualității" sau a reducției la "realitate"), în tot acel amalgam original de natural și artificial, de fapt divers și filosofie, de umor, disperare și melancolie - un regizor are libertate de mișcare, libertatea
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
Târgu Mureș, în concertul de închidere a Festivalului dedicat memoriei celui care a fost Constantin Silvestri. În sfârșit, la Opera bucureșteană opera "Werther" de Massenet a fost prezentată în versiune de concert... lipsa fondurilor necesare montării, lipsa unor soliști ai teatrului permanent angajați, soliști utili acestei partituri... dorința firească privind lărgirea repertoriului francez a determinat adoptarea acestei soluții limită, soluție care dă satisfacție unui important număr al melomanilor bucureșteni ai genului. Este, în adevăr una dintre cele mai complexe partituri ale
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
Oamenii cu dare de mână ai timpului erau preocupați, desigur, de casele în care trăiau, uneori adevărate palate, dar și de împodobirea orașului cu monumente și cu edificii publice, de uz religios sau cultural. Și acestea îi exprimau. Cele două teatre, "Comunal" și "Lyra", cinematografele "Passalaqua" și "Trianon", bibliotecile, muzeele, vădesc apetențe culturale. Biserica greacă, pictată de Tattarescu, este măreață. Orologiul cu patru cadrane, datând din 1909 și funcționând și azi, este impunător și o minune a tehnicii timpului. Iar bustul
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
pentru prima dată, în franceză, acum exact 40 de ani, în 1962, moment în care dramaturgul Ionesco, autor al Cîntăreței chele, al Scaunelor, Lecției, Rinocerilor, era deja apreciat și contestat concomitent - începea deci să fie considerat un mare creator de teatru. Volumul cuprinde scrieri dintre cele mai diferite, avînd însă în comun tema teatrului; se găsesc reunite aici celebrele texte despre avangardă (Discurs despre avangardă și Tot despre avangardă), disputele cu criticii (Vorbe despre teatrul meu și despre vorbele altora, dar
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
în care dramaturgul Ionesco, autor al Cîntăreței chele, al Scaunelor, Lecției, Rinocerilor, era deja apreciat și contestat concomitent - începea deci să fie considerat un mare creator de teatru. Volumul cuprinde scrieri dintre cele mai diferite, avînd însă în comun tema teatrului; se găsesc reunite aici celebrele texte despre avangardă (Discurs despre avangardă și Tot despre avangardă), disputele cu criticii (Vorbe despre teatrul meu și despre vorbele altora, dar și schimbul de replici cu Kenneth Tynan din The Observer), fragmente de jurnal
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
fie considerat un mare creator de teatru. Volumul cuprinde scrieri dintre cele mai diferite, avînd însă în comun tema teatrului; se găsesc reunite aici celebrele texte despre avangardă (Discurs despre avangardă și Tot despre avangardă), disputele cu criticii (Vorbe despre teatrul meu și despre vorbele altora, dar și schimbul de replici cu Kenneth Tynan din The Observer), fragmente de jurnal, mărturisiri despre unele dintre piesele proprii (Cîntăreața cheală, Scaunele, Jacques, Amedeu sau Cum să te de descotorosești, Rinocerii), portrete ale lui
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
le dau cel puțin aparența de unitate. Ionescu cel din Nu e încă de regăsit în paginile Notelor..., revoltîndu-se de data asta împotriva inconstanței criticilor (sau a lipsei lor fie de criterii, fie de onestitate), a pretențiilor de accesibilitate a teatrului, a teatrului bulevardier primar (și nu primitiv, ține să precizeze) și, în primul rînd, împotriva ideologizării artei, a transformării teatrului în instrument sociologic. "Avangarda înseamnă libertate", spune Ionescu în primul din cele două eseuri despre avangardă, însă într-un moment
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
cel puțin aparența de unitate. Ionescu cel din Nu e încă de regăsit în paginile Notelor..., revoltîndu-se de data asta împotriva inconstanței criticilor (sau a lipsei lor fie de criterii, fie de onestitate), a pretențiilor de accesibilitate a teatrului, a teatrului bulevardier primar (și nu primitiv, ține să precizeze) și, în primul rînd, împotriva ideologizării artei, a transformării teatrului în instrument sociologic. "Avangarda înseamnă libertate", spune Ionescu în primul din cele două eseuri despre avangardă, însă într-un moment și un
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
data asta împotriva inconstanței criticilor (sau a lipsei lor fie de criterii, fie de onestitate), a pretențiilor de accesibilitate a teatrului, a teatrului bulevardier primar (și nu primitiv, ține să precizeze) și, în primul rînd, împotriva ideologizării artei, a transformării teatrului în instrument sociologic. "Avangarda înseamnă libertate", spune Ionescu în primul din cele două eseuri despre avangardă, însă într-un moment și un loc nu foarte propice libertății în felul în care o înțelegea Ionescu. Note și contranote e o carte
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
perioadei imediat următoare celui de-al doilea război mondial. Eugen Ionescu e un înotător împotriva curentului, care curent e stîngist, populist, sociologizant, ideologizat. Autorul lui Macbett nu numai că refuză să scrie așa cum i se recomandă și să creadă că teatrul e făcut pentru a condamna și îndrepta comportamente sociale, dar refuză chiar să-și lase piesele citite într-o astfel de cheie. Cît curaj îi trebuie unui personaj public precum Ionescu, într-o societate ca Franța deceniului șase, ca să-i
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
curaj îi trebuie unui personaj public precum Ionescu, într-o societate ca Franța deceniului șase, ca să-i spună nu unui Sartre, unui Brecht, unui Arthur Miller, și să proclame, de cîte ori i se oferă ocazia, valorile de avangardă ale teatrului elitist (ce s-ar fi întîmplat, spune el, dacă oamenii de știință ar fi renunțat la teoriile lor pentru că nu erau pe înțelesul celor mulți? au fost întîi cîțiva nebuni care-au visat să zboare pînă să putem toți zbura
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
alte persoane decît a treia singular și plural, și uneori nici atunci, preferînd perfectul compus. E destul de ciudat să-l citești pe Ionescu scriind fui, spusei și mă dusei. Modernii Apărut în iunie 2001, cel de-al doilea volum de teatru al lui Valentin Nicolau (pe vremea aceea directorul Editurii Nemira, acum și președinte al Televiziunii Române) n-a făcut la vremea lui prea multe valuri nici în presa culturală, nici printre regizori și directori de teatru, la fel cum de altfel
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
de-al doilea volum de teatru al lui Valentin Nicolau (pe vremea aceea directorul Editurii Nemira, acum și președinte al Televiziunii Române) n-a făcut la vremea lui prea multe valuri nici în presa culturală, nici printre regizori și directori de teatru, la fel cum de altfel se întîmplase și cu primul volum, Dacă aș fi un înger, publicat de UNITEXT (din care s-au montat două piese, la Bîrlad și la Sibiu, montări însă ca și invizibile). Cu toate acestea, Nicolau
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
UNITEXT, pe cînd Legenda ultimului împărat, care din punctul de vedere al autorului se numea Fotograful Ma-jestății Sale (Ultimul împărat), dă numele cărții publicată de Polirom. În postfața Ultimul împărat, Dan C. Mihăilescu scria: "Adevărul este că a scrie despre teatrul unui autor ale cărui lucrări nu le-ai văzut niciodată pe scenă e ceva asemănător bancului cu nebunii care sar zilnic de la trambulină într-un bazin fără apă. "Domnul doctor - zice unul dintre ei - ne-a promis că, dacă vom
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
încearcă să profite în diverse moduri de femeia care-i privește inițial la televizor, e cam prea facilă, naște prea ușor analogii cu similare situații politice - siluirea României de către ideologii divergente, dar cu scopuri comune, e o temă destul de veche. Teatru și dans Gigi Căciuleanu e unul dintre cei mai apreciați dansatori și coregrafi contemporani, Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor în Franța, fondator al unei companii care-i poartă numele, director al Baletului Național din Chile și încă multe altele
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
dintre cei mai apreciați dansatori și coregrafi contemporani, Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor în Franța, fondator al unei companii care-i poartă numele, director al Baletului Național din Chile și încă multe altele, iar în 2001 a montat, la Teatrul Ariel din Tîrgu Mureș, la invitația regizorului Gavril Cadariu, spectacolul de teatru coregrafic Jungla X. Textul, "substanța literară" a spectacolului, a apărut inițial în numărul 6 al revistei electronice Respiro, iar de curînd și în volum - Cartea Junglei X, editată
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
și Literelor în Franța, fondator al unei companii care-i poartă numele, director al Baletului Național din Chile și încă multe altele, iar în 2001 a montat, la Teatrul Ariel din Tîrgu Mureș, la invitația regizorului Gavril Cadariu, spectacolul de teatru coregrafic Jungla X. Textul, "substanța literară" a spectacolului, a apărut inițial în numărul 6 al revistei electronice Respiro, iar de curînd și în volum - Cartea Junglei X, editată de același Teatru Ariel sub îngrijirea Alinei Nelega, într-un tiraj de
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
Tîrgu Mureș, la invitația regizorului Gavril Cadariu, spectacolul de teatru coregrafic Jungla X. Textul, "substanța literară" a spectacolului, a apărut inițial în numărul 6 al revistei electronice Respiro, iar de curînd și în volum - Cartea Junglei X, editată de același Teatru Ariel sub îngrijirea Alinei Nelega, într-un tiraj de 500 de exemplare (este prima carte într-o lungă perioadă de timp al cărei tiraj e înscris la un loc cu restul datelor tehnice de editare). "Tarabe de aer/ tarabe de
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
timp al cărei tiraj e înscris la un loc cu restul datelor tehnice de editare). "Tarabe de aer/ tarabe de vînt/ totul se cumpără/ toate se vînd." Textul, oricît de poetic ar fi (și este), e, pentru un spectacol de teatru coregrafic chiar mai mult decît pentru o piesă de teatru, doar un punct de plecare căruia dansatorii îi dau forma finală. Ceea ce e cu adevărat interesant în Cartea Junglei X sînt cele 40 de pagini născute dintr-o convorbire cu
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
restul datelor tehnice de editare). "Tarabe de aer/ tarabe de vînt/ totul se cumpără/ toate se vînd." Textul, oricît de poetic ar fi (și este), e, pentru un spectacol de teatru coregrafic chiar mai mult decît pentru o piesă de teatru, doar un punct de plecare căruia dansatorii îi dau forma finală. Ceea ce e cu adevărat interesant în Cartea Junglei X sînt cele 40 de pagini născute dintr-o convorbire cu Anca Rotescu, alcătuind un c.v. cu variații libere, o trecere
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
fi ambalat fie și comercial, există și rîs, și plîns, și realitate cotidiană, și plonjare în dilemele existențiale, în erorile și ororile de aici, de acum sau de oriunde și de oricînd. Spun toate astea după ce am închis volumul de teatru publicat în 2001 de Editura Hasefer și intitulat Miriam și nisipurile mișcătoare. M-am întrebat pentru ce motiv anume am amînat un an să citesc această carte și cele șase piese incluse în ea? Pentru că acum trebuia să o fac
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
fac, pentru că acum era timpul favorabil descifrării înțelesurilor ei. Deși unele texte publicate aici au fost tipărite și în alte volume, iar cu altele am făcut cunoștință direct sub forma (atît de dorită de dramaturgi!) spectacolului. Pus în scenă la Teatrul Național din Iași ( Cine ajunge sus, la fix) sau la Studioul Casandra (de mers în pustiu). Felul în care este alcătuit volumul, etapele pe care le parcurgi tu, cititorul, dar și el, dramaturgul, te implică pe drumul unui destin literar
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
pe viață a unor destine sînt cîteva dintre elementele care traversează piesele, care le unesc, în ciuda etapelor diferite pe care dramaturgul însuși și stilul său le-au parcurs din 1989 și pînă în 2001. Poate și de asta antologia de teatru Solomon de la Hasefer are o vibrație emoțională pentru că autorul se livrează, se pune la dispoziția cititorului într-un "demers" lung, cu variații, cu popasuri, cu registre diferite, cu evoluții la care autorul ne invită să fim martori. Nu știu de ce
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
pune la dispoziția cititorului într-un "demers" lung, cu variații, cu popasuri, cu registre diferite, cu evoluții la care autorul ne invită să fim martori. Nu știu de ce, iarăși, am simțit că plaja e largă, că de la șoaptele genului de teatru radiofonic, la forța rostirii scenice, de la teatralitate la scenariul ce stă la bază filmului, Dumitru Solomon nu exclude nimic. Și nu consideră, arogant, nici unul dintre genurile care îl pot atrage pe vreun regizor. De la piesa care dă titlul volumului, continuînd
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]