165 matches
-
dincolo de luciditate, aproape scufundat în somn”), care egalizează timpurile și reperele convenționale. O lume invizibilă își trimite din adâncuri insondabile (din trecut sau din viitor) mesagerii. Alte povestiri - Portret din linii și puncte, Premiul Kremer, Calendarul timpului zero - utilizează mituri tehniciste sub semnul unui sentiment de spaimă. Între mașini ultraperfecționate, omul rămâne un element cu funcție aparent misterioasă. Cosmosul-mașină tulbură cursul firesc al vieții, care devine precară, și provoacă o hipersensibilitate vecină cu stările paroxistice: în consecință, omul „încurcă timpurile”, ia
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
se împace cu ieșirea optzeciștilor din starea lor de „infantilizare” și continuă să-i considere generația tânără, refuzându-le excelența valorică, în vreme ce vârful de lance militant al generațiilor cu adevărat mai tinere îi contestă ca retrograzi, ca evazioniști esteți și tehniciști, lipsiți de autenticitate, plăsmuitori ai unui „univers de carton”. „Excepționalismul” generației ’80 este astfel pus în chestiune. Contestările vehemente, reciproce ori încrucișate, par să fie un lucru normal, poate chiar banal în viața literară de la noi și, probabil, și de
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
etc. Nu e o istorie anecdotică, pierzându-se în detalii, biografice sau de alt soi, e o istorie a formelor de literatură, a ideilor literare (profesată altfel decât o face Adrian Marino), a practicilor scrisului, observate nu într-o viziune tehnicistă, ci prin corelare cu substratul ideologic și într-o perspectivă vizând revelarea valorii. Demersul exegetic este deseori, dacă e considerat pe porțiuni restrânse, unul cu focalizare apropiată, cu stăruință asupra detaliilor, dar vădește întotdeauna preocuparea pentru ideile generale, cu referiri
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
Aurel Pantea, pe prozatorii Alexandru George, Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Gellu Naum (în Zenobia), pe dramaturgul Matei Vișniec sau pe eseistul Petru Creția în Norii ș.a. Odată cu volumul Textualism și autenticitate, concepția textualistă a criticului depășește nivelul tehnicist al anilor ’80 (sub influența modelului tel-quelist): va miza acum pe ideea de autenticitate și pe dimensiunea existențială a actului scriptural. Poeticitate românească postbelică (2000; Premiul Uniunii Scriitorilor) continuă acest demers, oferind o încercare de sinteză asupra poeziei românești postbelice
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
a lui René Thom, teoria fractalilor dezvoltată de Benoît Mandelbrot, teoria structurilor disipative fundamentată de Ilya Prigogine sau teoria haosului și a atractorilor stranii propusă de David Ruelle) se despart definitiv de ideologia modelelor tehnoștiinței pozitiviste. Refuzând o abordare exclusiv tehnicistă și utilitară a naturii, promovează un respect al lumii așa cum este, o lume din care noi înșine facem parte. Nu sacrifică nimic în numele dogmelor acțiunii eficiente. Nu caută să manevreze realul într-un anumit scop, ci prețuiesc mai mult cunoașterea
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
un orizont cultural larg, situarea ludicului prezent în poezia lui N. Stănescu la intersecția modernismului și abstracționismului cu procedee ale postmodernității sau demontarea mecanismelor onirice în poezia lui Leonid Dimov, D. Țepeneag ș.a. vădesc un spirit analitic nu la modul tehnicist, ci, dimpotrivă, simpatetic, neliniștit și cu bună priză la meandrele subconștientului artistic. Debutul editorial B. și l-a făcut cu romanul Noctambulii, 1992 (prima parte dintr-o tetralogie anunțată), un amestec greu de imaginat de Mihail Bulgakov și Stephen King
BRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
societate a penuriei. Cultura exalta deci un anumit număr de valori, cum ar fi spiritul de sacrificiu, renunțarea, sublimarea pasiunilor, eroismul, care erau justificate de contextul vieții. Astăzi, noi am ieșit din societatea agrară, trăim într-o societate industrială și tehnicistă, care este în tot mai mare măsură o societate a abundenței. Ea se fundamentează pe cu totul alte valori, cum ar fi eficacitatea, randamentul, utilitarismul, reușita materială, consumul etc, care împing cultura umanistă spre margine, în timp ce triumfă cultura științifică și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
reprimăm un sentiment de alarmă citind toate acestea, mai ales că eseistul ne explică liniștit, ba chiar cu simpatie, cum reacția la această cultură e de tip irațional și se manifestă în rândul unei anumite categorii a tineretului împotriva societății tehniciste și a culturii ei. El povestește cum a asistat la Stanford în S.U.A. la un spectacol uimitor. Niște studenți au strâns bani ca să cumpere un frumos automobil american, simbol al reușitei. Apoi au săpat o groapă adâncă în care au
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
era mașina, această reușită fiind sursa poluării planetei, păcatul omului modern. Într-adevăr, s-ar părea că trăim într-o lume în care soluția care ni se oferă nu poate fi acceptabilă, pentru că oricât de științifică poate fi această cultură tehnicistă bazată pe obiectivitate, ea nu este deci capabilă să ne satisfacă nevoia noastră de valori ideale. Fiindcă oricât de turburat aș fi eu de ideea că societatea agrară, din care am venit, a generat prin penuria ei economică valori spirituale
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Pe lângă interese economice, care ar justifica ciocnirile și antagonismele, descifrăm și poziții iraționale, adoptate de state și guverne, consecințe ale pasiunilor oarbe, nesublimate. În acest context, pentru a ne liniști, ca să gîndini? Cultura născută ca o proiecție a unei societăți tehniciste poate modifica psihologia umană într-o direcție care n-ar contrazice în mod obligatoriu vechiul umanism al societății agrare, a penuriei. Fiindcă nu e obligatoriu să gândim neapărat ceea ce facem, sîntem destul de suciți să realizăm de pildă acest paradox: construim
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
căldură nesănătoasă de sobă cu gaz, și geamurile afumate m-au aruncat în afara timpului, dând o lumină difuză exact ca la ora când terminam slujba și îmi beam grăbit în cartierul meu doza de seară, trăgând cu urechea la poveștile tehniciste ale meșterilor adunați la Carmen. Înainte de douășpe ziua n-avea nici un rost să înceapă, după cinci nu avea rost să continue, îmi zic. Concentrarea maximă a timpului ar fi trebuit să fie încântătoare, să aducă buluc de evenimente pe centimetrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de Templieri și perpetuat timp de aproape un mileniu prin tot atâtea mesaje secrete, sublimate În formele culturale europene cele mai cunoscute. Prin strategiile narative, destul de comune, romancierul Încearcă să repopuleze cu misterios memoria receptorului, spălată de o excesivă informație tehnicistă; s-o incite către Întrebări anxioase și s-o readucă la starea de dilemă existențială și gnoseologică. Miza cărții e importantă, după cum se poate lesne constata. Numai rezolvarea „narativă“ pare mai puțin profundă. Dar nu cumva literatura romanescă a viitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
magneții, ghidonul, țeava de eșapament), dar și obiectele ce populează magazinul de reparat televizoare (tuburi catodice, rafturi de cornier înțesate cu carcase de televizor, casete AGFA, steckerul cu prelungitor, câmpul bioelectric al cactusului etc.), toate amintind de verva antipoetică și tehnicistă a avangardelor de la începutul secolului XX. În cea de-a doua serie, în schimb, întrezărim ironia tandră, recuperatoare, a postmodernului, care știe că literatura trecutului nu poate fi anihilată (fiindcă negarea ei ar conduce, în cele din urmă, la tăcere
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
se numească relații umane. Dar, la fel ca Taylor, el nu s-a Întrebat: Care este operația care trebuie executată? De ce trebuie executată? El s-a Întrebat doar: „Cum poate fi asamblat cel mai bine un aparat de telefon?” Paradigma tehnicistă a stat și continuă să se afle la baza diferitelor modele de management. Pornind de la gândirea filosofică și economică a lui Adam Smith și de la practica lui Frederik Taylor, Henry Ford a dus mai departe cunoscuta „metodă de management științific
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
victima Însăși și despre care se știe ce rezultat va produce”l8), În practica obișnuită aceste aspecte sunt Îndeobște trecute sub tăcere sau, cel mai adesea, minimalizate. Spectaculozitatea elementului emoțional surclasează interesul, fatalmente restrâns, al unui act pe care definițiile tehniciste Îl circumscriu cu atâta precizie. În cazul scriitorului, motivația virează inevitabil spre domeniul psihologicului. Artistul este, el Însuși, un univers Întreg, o lume plină de contradicții, care se sustrage legilor comune. Pentru autorul care-și descrie, cu patimă, uneori, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
derutante, intimul necesită participarea celuilalt, În virtutea ironicei predestinări a reflexului contabilicesc. Paradoxal, jurnalul intim dobândește expresivitate prin anularea forțelor care alcătuiesc materia primă a confesiunii-intimitate și prin reasamblarea lor Într-un corp tensional. Această reorganizare nu e doar o operație tehnicistă, ci și o condiție a definitivării structurii și a stabilirii valorii sale estetice. Faza inițială, când intimitatea era doar materia brută a unui posibil discurs despre sine, este imediat depășită de frământarea, de tensiunea indusă de recontextualizare ori, mai exact
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
provinciile românești, de exemplu presupunând că cititorul imatur va primi, la nevoie, un anume ajutor în lectură. Dorința de a nu se îndepărta de probitatea istorică l-a făcut să-și tempereze judecățile de valoare, să evite ficțiunea pură, excesele tehniciste sau polemica istoriografică. A reușit să păstreze în limite rezonabile controversele istoriei noastre, atunci când s-a referit la o posibilă prezență umană pe teritoriul de astăzi al României acum 600 de mii de ani (folosind el însuși semnul mirării) sau
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
câteva dintre modele alternative pentru conceperea educației practice, identificăm dificultatea activității sale, dar și nevoia schimbării metodologiei formării, diversificării însăși a competențelor sale: modelul behaviorist, modelul umanist, modelul tradiționalist (personalist), modelul orientat spre succes/performanță, modelul bazat pe competențe, modelul tehnicist, modelul profesorului reflexiv-orientat spre cercetare, modelul constructivist ș.a. sau combinarea între ele, pe elemente variate. Este de combătut limitarea la doar alternativele instituționale impuse administrativ (Școala Waldorf, Step by Step, Pedagogia Montessori ș.a.), căci paradigma alternanței trebuie aplicată chiar în interiorul
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
socială, cât o luare în stăpânire mai completă a trupului său cu ajutorul tehnologiilor medicale: mod de a lupta împotriva fatalității naturale, consumul tinde să funcționeze ca un antidestin. Astfel, intențiile narcisice ale hiperconsumatorului nu mai sunt separate de cele mai tehniciste ale lui Prometeu. Un Prometeu înlănțuit totuși, prin aceea că inițiativele lui sunt extrem de limitate, dată fiind autoritatea de care se bucură normele și dispozitivul medical. Pacientul este cel care decide să se supună consultațiilor și să se îngrijească. Și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
vârstnici. Somn precar, anxietate, depresie, bulimie, anorexie, sexualitate, frumusețe, performanțe de tot felul - soluțiile medicamentoase și chirurgicale sunt mobilizate din ce în ce mai frecvent în toate domeniile. În societatea de hiperconsum, leacul la toate bolile, căutarea fericirii însăși se plasează sub egida intervenției tehniciste, a medicamentului, a protezelor chimice. Aceasta nu înlătură câtuși de puțin abordările psihoterapeutice, deși suntem obligați să constatăm că „farmacia fericirii”16 tinde să restrângă importanța de care se bucurau ele odinioară. Cum să nu observăm că, în aceste condiții
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
la niște confruntări și rivalități onorifice, ea a știut să recunoască aici un fel de experiență metafizică, o „explorare a existenței”, implicând chestiunea timpului, a spațiului și a sinelui. Aceste analize care insistă asupra dimensiunilor pasionale, ludice, existențiale ale lumii tehniciste merită salutate. Rămâne de văzut dacă metafora dionisiacă se potrivește într-adevăr vremurilor ce vin. Ecoul provocat de această problematică și analizele sociologice pe care le-a alimentat cer să ne oprim asupra ei, reexaminându-o prin prisma răsturnărilor survenite
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fericirii, anunțând progresul nesfârșit pentru și prin specia umană. Refuzând dogma creației căzute în păcat și supunerea lumii vizibile la hotărârile unei entități invizibile, modernii au creat religia progresului, ideea unei înaintări nelimitate spre fericire ce se efectuează prin stăpânirea tehnicistă a lumii. Paradisul nu mai e situat în altă lume, el este promis chiar aici pe pământ, datorită inteligenței și acțiunii inventive a oamenilor înșiși. Odată cu modernii, fericirea omenirii este identificată cu progresul legilor, al justiției și al condițiilor materiale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
consum”, cărora televiziunea le oferă cea mai bună ilustrare. Vitrină a progresului tehnic și a raționalizării cotidianului, instrument al unei vieți mai bune, confortul a devenit figura centrală a fericirii-odihnă, a plăcerilor facile devenite posibile grație universului tehnic-mercantil. De la confortul tehnicist la bunăstarea emoționalătc "De la confortul tehnicist la bunăstarea emoțională" Acest episod s-a încheiat. Este în curs un alt ciclu a cărui desfășurare nu poate fi separată de mai multe procese, printre care figurează generalizarea socială a dotărilor de bază
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai bună ilustrare. Vitrină a progresului tehnic și a raționalizării cotidianului, instrument al unei vieți mai bune, confortul a devenit figura centrală a fericirii-odihnă, a plăcerilor facile devenite posibile grație universului tehnic-mercantil. De la confortul tehnicist la bunăstarea emoționalătc "De la confortul tehnicist la bunăstarea emoțională" Acest episod s-a încheiat. Este în curs un alt ciclu a cărui desfășurare nu poate fi separată de mai multe procese, printre care figurează generalizarea socială a dotărilor de bază pentru familii, avântul noilor tehnologii ale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
noștri. Ce anume ne mai oprimă? De ce boală mai suferim? Fiecare epocă propune o anumită cheie a descifrării nemulțumirilor existenței: teoria dominației unei clase asupra alteia nu se mai bucură de credit. Noi i-am substituit hărțuirea dezumanizată a normelor tehniciste, cursa generalizată spre excelență. În opinia mea, această problematică ridică o întreagă serie de întrebări. Citind anumite analize, ai uneori sentimentul că textura societății și a vieții a fost fagocitată în totalitatea ei de către idealul competitiv. Așa să fie oare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]