6,151 matches
-
acelor clipe: ,, Mi-a fost dor de dumneavoastră, ne-a mărturisit poetul. Mi-a fost dor de vechea catedrală, de Prutul căruia i-am închinat un poem: ,, Când coboară Prutul dintre munți/ și ajunge-n Cernăuți,/ El întreabă florile de tei/ și salcâmii/ Unde, Doamne, sunt românii mei?/ Unde sunt românii?”. Impregnată de efuziuni lirice este tableta Doar o firavă frunză verde..., chemându-ne să visăm ,,cu ochii deschiși, la timpurile când strămoșii noștri străbăteau pe jos zeci de kilometri, cu
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
mai lăsat să plece. Pe Ligya Diaconescu nu trebuie să o cunoști. O citești...și o știi, o simți. Poeta vorbește despre optimismul care îi învinge totdeauna lacrimile. Drumul vieții n-a fost ușor: „ M-am regăsit prin florile de tei,/ Am râs și printre hohote, am plâns!” Fiecare dintre noi a trecut prin acest moment, dar poate nu și prin următorul. „Și auzind de dincolo un cânt/ Am suspinat plângând și-apoi am râs.” Cântul ar trebui să fi fost
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
înconjurat degeaba de poliția municipală, însemnat cu o cruciuliță neagră pe harta umedă, boțită a orașului... Calculam ani și ani lovitura...ne evaporam de sub nasul cîinilor lup... ne lăfăiam în luxul mizerabil al colibelor alcătuite în pripă din ramuri de tei și crengi de pin...și crini de-un metru jumătate. Locuiam diamante, ne deplasam cu viteze uluitoare în mașini invizibile, grenadele urmăritorilor se turteau de pielea noastră blindată de-amor, dam cu zvîc din Isarlîk, organizam lupte sîngeroase de tauri
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
n-o să mai știi dacă asistenta obeză din Puerto Rico nu ți-a făcut injecții când erai mic copiii au fost aici înfiați de Mall-uri iar în grădinile zoologice pot uneori vedea pe viu găini și ornitorinci, duminici albe cu tei înfloriți, flori uriașe în care culoarea a înghițit mirosul totul aici e atât de ușor nu trebuie decât să întinzi mâna și să formezi un număr apelul tău e important în eter rămâi așa și sigur cineva te va întreba
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
de vreme, fără să mai vadă serialul de joi pe care-l urmărea de la începutul anului. Făcu o baie caldă, se spălă la cap și, în timp ce-și usca părul, se gândi să-și facă și un ceai de tei, că e calmant. Puse apa la fiert și începu să caute fileul pe care și-l punea noaptea după ce se spăla la cap. Sertarul scrinului era mare și plin cu tot felul de nimicuri: papiote, ace de păr, broșe și
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
cîteodată periculoasa și soioasa mare neagră și superalbastra și veșnic strălucitoarea mediterana arde și caiafa și ana arde deodată și apa vieții și apa morții ard și deștepții și idioții ard și paznicii și hoții scurt pe doi pupăza din tei înghite teiul și teiul explodează infernal mai ceva decît bombele zvîrlite peste hiroșima în celălalt veac și ion creangă tot nu se oprește din rîsul lui genial rîs fără limite fără leac numai și numai țepușă ascuțită lîngă ascuțită mortală
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
și soioasa mare neagră și superalbastra și veșnic strălucitoarea mediterana arde și caiafa și ana arde deodată și apa vieții și apa morții ard și deștepții și idioții ard și paznicii și hoții scurt pe doi pupăza din tei înghite teiul și teiul explodează infernal mai ceva decît bombele zvîrlite peste hiroșima în celălalt veac și ion creangă tot nu se oprește din rîsul lui genial rîs fără limite fără leac numai și numai țepușă ascuțită lîngă ascuțită mortală țepușă scurt
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
mare neagră și superalbastra și veșnic strălucitoarea mediterana arde și caiafa și ana arde deodată și apa vieții și apa morții ard și deștepții și idioții ard și paznicii și hoții scurt pe doi pupăza din tei înghite teiul și teiul explodează infernal mai ceva decît bombele zvîrlite peste hiroșima în celălalt veac și ion creangă tot nu se oprește din rîsul lui genial rîs fără limite fără leac numai și numai țepușă ascuțită lîngă ascuțită mortală țepușă scurt pe doi
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
tânjind să fie străpunsă cât mai curând de lumina-nvechită și pală a înserării. După o clipă, un mort a urcat în patul meu. S-a întins, cu un oftat prelung, apucând paharul de lângă pat ca să bea. Cu miere de tei umpluse paharul acela iubita mea, înainte să plece. Eu singur tăgăduiam. Mierea îi curgea musafirului meu de pe bărbie pe cearșaful imaculat al patului nupțial. Ne încleiasem. Am înțeles atunci că lupta se sfârșise, înainte de a se fi decis un învingător
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
după-masă!”. De pe scara tramvaiului, Ticu mai schiță un salut cu mâna, înainte ca ușile să se închidă clăpănind. Stelian luă tramvaiul în direcția opusă și trei sferturi de oră mai târziu suna la poarta fiicei sale, în strada Grădina cu Tei. O găsi, ca de obicei, acasă, ocupată cu treburile gospodărești și un pic necăjită din cauza zburdălniciilor lui Tudorel, care îi luase niște jucării surorii sale mai mici. Ca să-i împace, Stelian îi chemă pe amândoi la el, îi descusu puțin
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, De cîteva zile Iașul e năucit de tei. Un aer moale, dulce-dulce, răbufnind fierbinte în jurul femeilor înhămate la propriul lor cur, îmi copleșește eminescian sufletul, mi-l face ca pe-o baltă lină-n unde leneșe, aproape uleioase, de parfum. Aici și acum trebuie scris despre Eminescu, în
Patru ouă de rață by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14247_a_15572]
-
un sunet, un clinchet, poate un ton, resturi ale unui dangăt profund din prima literă a alfabetului. Mă trezisem cu un A în gură. Mă ridicasem repede din pat făcând doi pași exact lângă fereastra prin care obișnuiesc să fixez teiul și cuiburile pline de coțofene. Totul fusese acoperit de alb - ninsese toată noaptea cu acea zăpadă numită în satul mamei "zăpada mieilor", un fel de zăpadă, poate ultima, amintind țăranilor de prima blăniță a mieilor. Resturile estompate ale unui vis
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
Dragoș Bucurenci Pe Unter den Linden, strada cu tei din Berlin, se află un edificiu neoclasic a cărui eleganță sobră m-a făcut să mă opresc o clipă pentru a-l privi mai bine. Două drapele străjuiesc la stânga și la dreapta fațada ritmată de o colonadă dorică, adusă parcă
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
Pînă dau de începutul din iarba senină. Cînd ceara și rugăciunea laolaltă viețuiesc una scăzînd cealaltă înălțîndu-se - lumină și hrană. Bucuria învierii Bruma se așază altfel Pe urzici Și altfel pe crini. în ceai am pus Pe lîngă flori de tei Și cîteva măceșe Din via bunicilor de pe deal. Și în ger, Sub palidul cer Limba cea aspră a mieilor Caută firele verzi. Tot astfel caut eu Cuvintele pentru poem. Pe limbă am amintire vie De afine și fragi. De rugăciune
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
în cearcănul ei și ai rostit rar, solemn și cu bucurie: Uite, acum, am iar douăzeci de ani. Și cînd mă rog am iar șapte ani și uneori o sută. Restul e taină." Scrisoare I înaintez prin pădurea cu feciorelnicii tei, cu feciorelnice raze. Pe deal ei plopii, magnificii îmi aruncă umbrele lor prelungi Giacometti i-a desenat de mult, într-un vis și iată cum apar ei deodat în Moldova cea plină de mir și de pace din Săptămîna Luminată
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
cristalin al unor peisagii sticloase, cu rîuri înghețate, dominate de zăpezi strălucitoare și sori de gheață deasupra codrilor oglindiți de cerul rece, limpede și sur, într-o împărăție a gerului veșnic, a prins și el viață alături de copacii săi, pomul, teiul, arborele cu care poetul necuvintelor face schimb de singurătăți și certitudini în- tr-un univers preponderent mineral al metalelor și al pietrei. Meditația asupra poeziei dar mai ales asupra cuvîntului tinde să ocupe încă de acum un loc privilegiat în versurile
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
Aur, glorii, bogății...Nimic nu e eternitate,Doar efemere iluzii.5.” Non multa, sed multum”Atunci, când ții o cuvântare,... XXVIII. DE-AI FI..., de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 1988 din 10 iunie 2016. De-ai fi Tei stingher la mal Eu Floarea de nufăr plutitoare, Stăpâni pe lacul de cristal, Ne-ar fi iubirea muritoare? De-ai fi Stejar secular, Aș răsări la umbra ta: Sfioasa Floare de mărgăritar. Tu m-ai hrăni, m-ai alinta. De-
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
muritoare, Tot acolo am să fiu Să sorb iubireați răbdătoare. De-ai fi Mesteacănul din munte, Casă mi-ar fi stânca ta. M-ar înveli frunzele-ți nude, Tu pe creste m-ai purta. Citește mai mult De-ai fi Tei stingher la malEu Floarea de nufăr plutitoare,Stăpâni pe lacul de cristal, Ne-ar fi iubirea muritoare? De-ai fi Stejar secular,Aș răsări la umbra ta:Sfioasa Floare de mărgăritar.Tu m-ai hrăni, m-ai alinta.De-ai
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului În toamna frunzelor fecioare, prin parcuri umblă tei desculți; dacă-i privești atent și-asculți, i-auzi, în foșnet de frunzare, târându-și pașii pe cărare ca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare, statui ținându-se de mână plâng plânsul ploii împreună și-n ude
ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380652_a_381981]
-
fost grea, drumul spinos. Ca magma mută-i clocotea iubirea, Dorințele-trăiri incendiare; Pentr-adevăr-tunet i-a fost rostirea, Jugul dreptății-tristă resemnare. Iubind în taină rătăci în lume Prin codri odihnind lângă izvoare, Sau pe sub plopi fără de soț și nume, Ori pe sub tei, când da lumina-n floare. Cu veșnicia făcu legământ Prin versul său și ca într-o psaltire Lăsă o-‛ntregă zestre în cuvânt Și un Luceafăr pentru nemurire. Referință Bibliografică: Luceafăr pentru nemurire / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LUCEAFĂR PENTRU NEMURIRE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380653_a_381982]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SUB TEIUL TĂU Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Sub teiul tău, în primăvară, când zorii-ncep să își răsfire cu o astrală sârguință tot spectrul de lumini solare, târându-și umbrele prin
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SUB TEIUL TĂU Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Sub teiul tău, în primăvară, când zorii-ncep să își răsfire cu o astrală sârguință tot spectrul de lumini solare, târându-și umbrele prin iarbă, vin mânjii zilei și-nsetați din cupa florilor beau rouă cu gust de tainică „Dorință”. Sub teiul
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
teiul tău, în primăvară, când zorii-ncep să își răsfire cu o astrală sârguință tot spectrul de lumini solare, târându-și umbrele prin iarbă, vin mânjii zilei și-nsetați din cupa florilor beau rouă cu gust de tainică „Dorință”. Sub teiul tău, în miez de vară, purtând povara dorului, înmiresmați aburi de „ Doină” umplu pădurile de fagi și pân’ spre seară-n cânt șoptit, spre-a nu trezi în crânguri cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai tristă„Povestea codrului”. Când bruma
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
lin coboară ca o plutire de egretă și creionează un contur de „Vultur”exilat pe-o stea, un râu săltând din piatră-n piatră tot caută „O floare albastră” și... un Luceafăr să îi spună: răsai, „Răsai asupra mea”. Sub teiul tău, iarna toți fulgii c-„Un farmec trist și nențeles” cad în genunchi, dar cel mai des ca frunzele, cu fața-n jos și-ți strâng la piept pașii pierduți „Pe lângă plopii fără soț” apoi, ca-n fiecare an, tăcuți
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
dar cel mai des ca frunzele, cu fața-n jos și-ți strâng la piept pașii pierduți „Pe lângă plopii fără soț” apoi, ca-n fiecare an, tăcuți ne-nvață cum se moare demn, în tăcere și frumos. Referință Bibliografică: SUB TEIUL TĂU / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2207, Anul VII, 15 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Elena Glodean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]