1,070 matches
-
ei dau astfel un răspuns tăios sărăciei tot mai accentuate în ultimii ani și lipsei de personalitate a primarilor CDR-iști. Poate și uriașului eșec reprezentat chiar de actualul primar general, Viorel Lis, om cu biografie sentimentală demnă de o telenovelă și care a fugit din PNȚCD pentru a obține voturi personale, în calitate de făcător de bine al urbei. Bucureștiul, care părea la alegerile locale de pînă acum afacerea din capul locului cîștigată de CDR, a devenit obiect de schimbare. Ar fi
Votul bucureștenilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17065_a_18390]
-
aserțiunilor sale alte și alte argumente. Faptul că plutim într-un univers al simulacrelor și că atitudinea bovarică față de viață este o constantă a existenței noastre aproape nu mai trebuie demonstrat. E suficient să urmărești gesturile disperate ale telespectatorilor de telenovele, care își reglează existențele după cele ale unor frumoase eroine din serialele sud-americane ori înțepenirea ore în șir în fotolii la concursurile de Teleeurobingo, pentru a-ți da seama că viața nu e numai vis, dar și visul visurilor altora
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
mai poate să revendice ținutul californian pierdut în secolul al nouăsprezecelea... Dacă l-ar redobîndi, să zicem, ar fi cum am cădea din lac în puț: în loc de atîtea premii Oscar, n-am mai avea pe unde să întoarcem de atîtea telenovele. Știu că asta nu se compară cu mașinăria uriașă de industrializare a peliculei. Totuși, o singură figurină maya sau incașe bate de departe Hollywood-ul cu fabrica lui artificială de iluzii cu tot. Harta universală a marilor culturi nu coincide cu
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
lui James M. Cain " Poștașul sună întotdeauna de două ori", pariu al regizorului György Fehér ce și-a dorit o peliculă asemeni unei cópii de film vechi. În schimb Tentația lui Joaquim Leitào (Portugalia-Brazilia, 1997) pare un episod dintr-o telenovelă de ultima oră în care un preot fără prejudecăți își urmează iubita în viciu reușind salvarea pentru amîndoi. Datorită forței iubirii, transmisă deopotrivă prin nebunie și obsesie, peste trei generații se împlinește visul eroinei din Oratoriul de Crăciun (Suedia, 1996
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
de Mexic, eu zic că tot e mai bine că îl cuceriră americanii, - teritoriul acela imens din care azi face parte și Hollywood-ul, fiindcă altfel, cu mexicanii ăștia, n-am mai fi știut pe unde s-o întoarcem de atîtea telenovele... * * * Urma Santa Barbara, unde trebuia să coborîm. Ne aștepta în piața din centrul orașului drăguța noastră de Hana, măritată cu un doctor născut și el în România, dar pe care nu-l cunoscusem în țară. Dacă mai sînt azi pe
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
semnul electoral al partidului cu care defilează dl Viorel Lis, fostul om iscusit. Dar pentru a le cere bucureștenilor să voteze cu inima, în locul d-lui Lis ar fi fost mai bine să fi apărut în poză vreun erou de telenovelă: chipul d-lui Lis nu prea inspiră un asemenea cardio-vot. În ceea ce îi privește pe cei doi candidați aflați în partea de sus a sondajelor de opinie pentru București, recentul liberal George Pădure și mai vechiul său contracandidat din partea PDSR
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
urmărirea intrigii. Aceasta, mai ales pentru cititorul modern de astăzi răsfățat de atâtea oferte narative, cititor obișnuit cu proza directă, fără complicații lăturalnice în raport cu interesul propriu-zis al lecturii. Deprindere accentuată în zilele noastre de invazia pe micul ecran a numitelor telenovele. Europa, s-a mai spus, ar avea la îndemână un subiect grandios în această privință; deși, pe noi, azi, grandoarea nu ne mai interesează. Un subiect totuși care ar ține omenirea cu răsuflarea oprită, săptămână de săptămână, atrasă de cadranul
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
Popinot care își dă seama de caracterul nobil și integru al lui d'Espard, printre puținii aristocrați ai Franței a cărui onoare și măreție rămăseseră intacte. Totul e bine când se termină cu bine. Cutez a spune, ca în orice telenovelă. Recunosc eu însumi că, parcurgând rândurile tipărite pe o hârtie străveche a cărei compoziție o deține tehnica începutului de secol XIX, cu niște caractere deosebit de fine, a căror denumire nu o cunosc; ...recunosc, repet, că și subsemnatul, curios să afle
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
Europa nu mai e buricul pămîntului. Dar, după cum spunea Ryszard Kapuscinski într-un interviu din "Der Spiegel", rezistența la mondializare este și ea un fenomen mondial și, deci, parte a mondializării. Deși beau coca-cola, ascultă rap și urmăresc seriale americane și telenovele, oamenii rămîn înrădăcinați în propria cultură; națiunile, chiar și cele mai sărace, sînt conștiente și mîndre de propria identitate și se tem să nu fie absorbite, dominate. Discuția a fost pasionantă. Referindu-se la recentele violențe de stradă ale anarhiștilor
PEN-Cluburile Europene - Argumente ale unei Europe Unite by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15961_a_17286]
-
diverse puncte de vedere), dar tot acasă se simt cel mai bine, iar după ce gătesc și spală - activități de rutină pe care însă le practică dedicate, cu sufletul plin de dragostea pentru familie - își află recompensa în fața televizorului: cu o telenovelă sau cu un talk show, viața devine brusc mai frumoasă, pentru că se hrănește din altele. Fie ele oricît de trase de păr. Dar să trecem acum la generalități de grad mai mic. în telenovele femeile sînt martire sacrificate pe altarul
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
află recompensa în fața televizorului: cu o telenovelă sau cu un talk show, viața devine brusc mai frumoasă, pentru că se hrănește din altele. Fie ele oricît de trase de păr. Dar să trecem acum la generalități de grad mai mic. în telenovele femeile sînt martire sacrificate pe altarul familiei, care muncesc pînă la epuizare și nu poartă niciodată ranchiună (vorbim despre personajele pozitive, cu care femeile-telespectatoare sînt încurajate să se identifice). Pentru că, la fel ca în basme, se lucrează cu contrarii, unele
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
celor dragi decît de aspectul financiar al situației (interesul pentru bani apare întotdeauna în ipostaza de obsesie și nu se poate afla decît în sectorul personajelor negative). Unora le convine să vadă aici urme de feminism - uneori chiar personajele, în telenovelele mai noi, aduc vorba despre asta. Confuzia între afirmarea unei femei într-o lume a bărbaților și normalizarea situației femeilor este de bună seamă convenabilă. Acel iată că se poate al telenovelelor este la fel de fals ca întreaga clovnerie a iertării
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
aici urme de feminism - uneori chiar personajele, în telenovelele mai noi, aduc vorba despre asta. Confuzia între afirmarea unei femei într-o lume a bărbaților și normalizarea situației femeilor este de bună seamă convenabilă. Acel iată că se poate al telenovelelor este la fel de fals ca întreaga clovnerie a iertării nesfîrșite de care dau dovadă întotdeauna femeile bune (cînd o femeie nu știe să ierte cu bunătate astrală orice jignire sau agresiune trece cu siguranță în sectorul celor rele). Mai mult decît
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
ochi dispus să le ia în seamă. Dar să ne oprim o clipă la fenomenul "Betty cea urîtă", despre care foarte puțină lume în România n-a auzit, cel puțin. Betty are studii superioare (o excepție printre personajele feminine din telenovele) numai pentru că are un mare handicap: e foarte urîtă. Ceva trebuia să aibă și ea... în general, femeile care reușesc în telenovele sînt mult prea tinere ca să fi apucat să facă studii, iar mesajul este că nu școala face pe
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
lume în România n-a auzit, cel puțin. Betty are studii superioare (o excepție printre personajele feminine din telenovele) numai pentru că are un mare handicap: e foarte urîtă. Ceva trebuia să aibă și ea... în general, femeile care reușesc în telenovele sînt mult prea tinere ca să fi apucat să facă studii, iar mesajul este că nu școala face pe om... pardon, pe femeie, întrucît partenerii întotdeauna masculini ai eroinelor (există în telenovele homosexualitate masculină, niciodată însă feminină, în afara eventualelor agresiuni din
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
aibă și ea... în general, femeile care reușesc în telenovele sînt mult prea tinere ca să fi apucat să facă studii, iar mesajul este că nu școala face pe om... pardon, pe femeie, întrucît partenerii întotdeauna masculini ai eroinelor (există în telenovele homosexualitate masculină, niciodată însă feminină, în afara eventualelor agresiuni din pușcării) sînt întotdeauna cu cel puțin 10 ani mai în vîrstă și trecuți prin cel puțin o facultate. Betty, spuneam, suplinește prin studii urîțenia. Inutil de precizat că e o urîțenie
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
femeie frumoasă nu mai e un outsider, de vreme ce-și poate îndeplini cu succes rolul primar: acela decorativ... Motivul pentru care mi s-a părut necesar să fac toată această trecere în revistă (pe scurt) a ipostazelor feminine din telenovele este acela că m-a frapat întotdeauna teribila asemănare cu eroinele unui produs literar autohton extrem de gustat la apariție, romanul Arta conversației al Ilenei Vulpescu. Acolo, Femeia (cu un binemeritat, desigur, F mare) face mîncare și spală evident, iar în
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
strident și pune o fustă de două palme numai pentru a-și scandaliza tatăl venit în vizită, pe stradă nu ar ieși niciodată așa, în plus are 10 la engleză fără meditații. Gena nu moare, toate femeile patriei o poartă. Telenovelele vin deci pe un teren fertil și se adresează unor largi categorii de femei, nu puține chiar cu ceva școală. Cititoarele de ieri se adaptează la noile cuceriri ale civilizației și la noile libertăți, asta e tot. Nu înseamnă că
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
Nu înseamnă că lumea s-ar fi prostit sau că moare cultura sau că... (altceva din serie). Iar noul an nu va schimba, cu siguranță, nimic... De Crăciun am putut vedea pe Acasă nu numai reclame care anunță finalul unor telenovele (vezi Betty) sau "marea premieră" a altora, ci și selecțiuni din interesantele emisiuni ale Mihaelei Tatu. Cîteva exemple, la întîmplare, surprinse în minutele în care, schimbînd canalele fără țintă precisă (ca în vacanța de iarnă), ajungeam pe acest post: Mihaela
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
rău caz tratate egal, iar de discriminări, dacă mai apar, sînt întotdeauna vinovați alții, puțin numeroși cu siguranță. Femeile pline de calități reușesc să obțină întotdeauna ceea ce vor și sînt încurajate din toate părțile să o facă. Diferența față de mesajul telenovelelor, dacă este una, mi se pare minimă. Mai ales că numele Mihaelei Tatu se leagă, în eternitate, de o emisiune pe numele său De trei ori femeie. Mie asta îmi aduce aminte de un banc (în rezumat, curvă-n pat
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
Universității din Pavia și membru în Consiliul de conducere la Cineteca Nazionale Italiana). Așadar, un festival care s-a ambiționat să cocheteze nu cu gustul marelui public (și bine a făcut, căci, actualmente, pe plaiurile noastre mioritice, cocktail-ul "manele&telenovele" bate, oricum, filmul), ci cu gustul cinefilului și care, în mod deliberat, și-a propus să ne ofere nu atât (sau nu numai) filme în premieră (cum ne-am obișnuit la astfel de evenimente), cât, mai ales, ne-a dat
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
Cea mai bună speranță feminină de și cu Gérard Jugnot, despre care Frédéric Strauss a scris: ,,Paradoxal, dacă filmul a găsit tonul just e și pentru că pare pus în scenă chiar de către eroul său, un ins care nu pierde nici o telenovelă și iubește cinema-ul lui papa!" Într-adevăr hazul acestui film este desuetudinea lui, simplitatea dezarmantă a subiectului și mizanscenei. Un părinte coafor de meserie este dezamăgit cînd află și el, cel din urmă, că fiica sa, cu greu crescută
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
vorbesc despre ce nu știu. în orice caz, o formă de abuz din partea celor care ni le bagă pe gît seară de seară. Dincolo de faptul că, atunci cînd nu plictisește, oripilează, televizorul prezintă însă și unele mici avantaje. De exemplu, telenovelele te scutesc de efortul de a gîndi. Asta ar explica succesul lor enorm în rîndurile acelor categorii de public pentru care efortul de a gîndi este o pedeapsă. Uneori îmi vine să cred că tocmai pentru asta au inventat românii
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
și prin absența unui scenograf (nu știu cine este Lia Dogaru) măcar cu gust, așa s-a înfățișat el la public. Deși replica e vie pe scenă, deși intuiești o tensiune profundă între spectacolul de teatru și formele cotidiene de consum "artistic" - telenovela aici - dincolo de comedia bogată în nuanțe și expresie, ironică, satirică și chiar cinică, care se revarsă peste o societate tipică pentru Balcani, ușor recognoscibilă și în spațiul carpato-dunăreano-pontic, pe scenă amestecul este atît de ciudat și caraghios, încît te îndeamnă
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
fi sporit tensiunea dramatică și sucul comic, ar fi lucrat nuanțat cu actorii buni și profesioniști pe care i-a ales, ar fi scos la iveală substanța conflictului care macină practic societatea: alunecarea spre derizoriu, consumul pînă la dependență de telenovele nesfîrșite, proaste, lacrimogene, ignorarea culturii, amenințarea teatrului prin forme facile și superficiale de pseudocultură. Accentele S.F., pe care dramaturgul le aduce și în alte piese, absurdul, grotescul, hilarul, nespeculate în reala dimensiune pe care o au, rămîn mofturi, aiureli, zgomote
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]