KorAP: Find »[drukola/base=teleologie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...7 >

169 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905

din noi nu facem mai puțin parte din iraționalitatea în genere. Iar când acest biologic devine nesigur, problematic, de un echilibru instabil, aceasta nu se întîmplă decât pentru a ne descoperi și mai mult iraționalul, ca dinamism orb, indiferent oricărei teleologii și oricărei ierarhii de valori. Omul este astfel constituit, încît el cere în fiecare moment o ierarhizare a valorilor, o scară de valori și o sumă de criterii. În fața fenomenului iraționalității vieții, a evoluției ei fără nici un scop, care face

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323

între „exterior” și „interior” trebuie calificată într-un sens diferit de perspectiva carteziană asupra corporalității. Aici, similitudinile dintre gândirea lui Polanyi și fenomenologia percepției elaborată de Maurice-Merleau Ponty (1908-1961), sunt evidente. Amândoi susțin că orice cunoaștere euristică este atașată unei teleologii semantice a cunoașterii tacite. Dacă pentru Gadamer „geniul” aparținea nu subiectului cunoscător, ci limbii pe care acesta o vorbea cu obiectul interpretării sale, pentru Polanyi „geniul” este încarnat holografic în retorica gestului. Închegând mirajul prezenței dincolo de cuvânt, gestul e tot

[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429

instituția implică existența unor consecințe sociale obiective (sub forma funcțiilor sau disfuncțiilor sociale). Raționalitatea acțiunii este evaluată În raport cu scopurile subiective stabilite, În timp ce eficiența instituției se judecă din perspectiva funcției Îndeplinite În sistemul social. Ambele sunt evaluate Însă prin prisma unei teleologii fie individuale ori colective. În timp ce actorii sociali conștientizează scopurile și mijloacele acțiunii, ei nu sunt Întotdeauna conștienți de funcțiile instituțiilor sau de ontologia acestora (procesul de atribuire colectivă de funcții). De asemenea - și nu În ultimul rând - acțiunea este condiționată

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
presiuni „naturale” spre eficiență, În timp ce sociologia consideră deopotrivă eficiența ca o „construcție socială”. Piața și organizațiile sunt instanțe social constituite ce definesc tipuri de actori și relații, acțiuni caracteristice și finalități sociale. Prin raportare la ultimele, eficiența este una dintre teleologiile posibile, de raportare a acțiunii la rezultate, dar nu singura. Opțiunea pentru un astfel de finalism ține de intenționalitatea colectivă, fiind, În acest sens, o construcție a societății. Piața este, În concepția lui Fligstein (1996), o construcție culturală guvernată de

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
Organizațiile Încearcă să afecteze funcționalitatea neoclasică a sistemului și a regulilor (În special a competiției) alterând și reconstruind reguli care să le asigure supraviețuirea. Eficiența socială este În sine o construcție a societății, dar organizațiile pot viza sisteme a căror teleologie socială să nu fie neapărat eficiența. Altfel spus, concepția neoclasică considera sistemul social al competiției perfecte ce duce la eficiență socială ca fiind un dat natural, mai presus de actori și de societate. În realitatea Însă, sistemul este doar o

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
dat natural, mai presus de actori și de societate. În realitatea Însă, sistemul este doar o construcție a actorilor; ei dispun de resurse și putere diferite și construiesc sistemul (reguli și relații) În propriul avantaj. Uneori această construcție poate avea teleologii diferite de cea a eficienței sociale, precum stabilitate, ordine socială, reproducerea relațiilor de putere. Teoriile managerialiste aduc nou doar clivajul dintre interesele legitime ale proprietarilor (principalilor) și cele ale agenților acestora, managerii. Firma nu mai este o funcție unică de

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
totdeauna acordul tuturor”. Legitimarea anumitor interese În detrimentul altora și construirea unor așteptări legate de apariția anumitor interese În contexte date constituie fundamentul social al acestora. Ea presupune ierarhizarea și integrarea instituțiilor (simbolurilor și practicilor) legitimate În ultimă instanță printr-o teleologie socială consensuală. Legitimarea se face din perspectiva teleologiei sociale integratoare (dezvoltarea socială și economică rațională În societățile moderne). Astfel anumite interese pot fi convergente acestei teleologii raționale, fiind clasificate ca legitime și producând așteptări sociale, În timp ce altele sunt percepute ca

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
și construirea unor așteptări legate de apariția anumitor interese În contexte date constituie fundamentul social al acestora. Ea presupune ierarhizarea și integrarea instituțiilor (simbolurilor și practicilor) legitimate În ultimă instanță printr-o teleologie socială consensuală. Legitimarea se face din perspectiva teleologiei sociale integratoare (dezvoltarea socială și economică rațională În societățile moderne). Astfel anumite interese pot fi convergente acestei teleologii raționale, fiind clasificate ca legitime și producând așteptări sociale, În timp ce altele sunt percepute ca negative În anumite contexte. Un exemplu preluat din

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
presupune ierarhizarea și integrarea instituțiilor (simbolurilor și practicilor) legitimate În ultimă instanță printr-o teleologie socială consensuală. Legitimarea se face din perspectiva teleologiei sociale integratoare (dezvoltarea socială și economică rațională În societățile moderne). Astfel anumite interese pot fi convergente acestei teleologii raționale, fiind clasificate ca legitime și producând așteptări sociale, În timp ce altele sunt percepute ca negative În anumite contexte. Un exemplu preluat din Berger și Luckmann (1997, 1999) arată felul În care interesele sexuale ale indivizilor pot fi interpretate ca legitime

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
poate fi soluționat, Într-un sens sau altul, apelând la interpretarea simbolurilor: exprimarea personală poate fi uneori văzută ca legitimă chiar În dauna realizării profesionale. Competiția rezidă În abilitatea actorilor de a manipula simboluri și semnificații și de a construi teleologii care să promoveze propriile interese devenind astfel „principali”. Concepând În acest fel construirea socială a intereselor, considerăm că procesele instituționale se manifestă În asociere - și nu În opoziție - cu acțiunea rațională Îndreptată spre o finalitate proprie individului. Atât abordările realiste

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
și, pe linie constructivistă, În consonanță cu ideologiile (științifice, religioase) dominante. În cele din urmă actorii constitutivi, legitimitatea intereselor, precum și capacitățile lor de acțiune sunt definite de societate Într-un anumit context istoric și social și puse În slujba unei teleologii sociale. Agenții Își Însușesc cognitiv teleologia socială și devin capabili să acționeze În numele unor reguli generale, principii abstracte, pentru o varietate de principali legitimi având funcții și interese social recunoscute. Actorii Își asumă responsabilitatea de a acționa În conformitate cu legile morale

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
cu ideologiile (științifice, religioase) dominante. În cele din urmă actorii constitutivi, legitimitatea intereselor, precum și capacitățile lor de acțiune sunt definite de societate Într-un anumit context istoric și social și puse În slujba unei teleologii sociale. Agenții Își Însușesc cognitiv teleologia socială și devin capabili să acționeze În numele unor reguli generale, principii abstracte, pentru o varietate de principali legitimi având funcții și interese social recunoscute. Actorii Își asumă responsabilitatea de a acționa În conformitate cu legile morale și naturale raționale În societate; ei

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
acționeze rațional În anumite privințe. „Negociind definițiile și regulile sistemului general, spun Meyer și Jepperson (2000), actorii negociază bazele propriei lor existențe și autorități”. În acest fel, capacitatea de acțiune este Încredințată anumitor actori, odată cu legitimarea utilizării acesteia conform cu principiile teleologiei sociale raționale Înseși. În același timp, procesul de negociere a semnificațiilor și regulilor presupune o viziune simultan conflictuală și integrantă În care diferențialul de putere Între actori poate explica impunerea anumitor concepții (ce devin Împărtășite) În defavoarea altora. O analiză a

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
sunt construcții sociale ce urmăresc instituționalizarea unor mijloace social concepute ca fiind raționale și congruente unui proiect de dezvoltare socială legitimă, unor valori sociale ultime (Parsons 1990); ele asigură coordonarea activităților dar, În același timp, instituie, la nivel simbolic, o teleologie socială legitimă. Procesele standardizate se Înscriu Într-o logică socială care nu este neapărat una instrumentală, a eficienței, ci mai degrabă una a legitimității și reasertării unor credințe/concepții sociale, atât În privința scopurilor organizaționale, cât și În privința mijloacelor. Ele sunt

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
timp eficientă (pentru că este rațională), dar și legitimă (de exemplu, spun Meyer și Rowan (1991), raționalizarea prostituției pe linii medicale Înseamnă legitimarea și constituirii unei organizări formale a acesteia și, am spune noi, includerea ei În proiectul social al polisului - teleologia socială). În relația dintre organizație și clienți, eficacitatea Îmbracă o formă social definită. Astfel, definiția socială a unei „mașini bune” include nevoi, dispoziții, preferințe și, implicit, utilități „cultural constituite” (DiMaggio, 1994) și decelabile atât la nivelul produsului final (fiabilitate, consum

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
contextul social, ci sunt construcții culturale, fapte sociale. Ele țin mai degrabă de obiceiuri și rutine ce au o determinare sistematică, fiind social induse și integrabile Într-o logică socială mai cuprinzătoare legitimată, În ultimă instanță, printr-un tip de teleologie socială degajată din retorica publică. Aceasta include o definire și Înțelegere sociale ale eficacității (performanței): interesele comunității și ale angajaților sunt instituite, adesea În dauna intereselor capitalului. Într-o ideologie neoliberală, performanța se exprimă prin profitabilitate; interesele capitalului sunt primordiale

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
colectivă organizată formal. De exemplu, recunoașterea și specificarea funcțiilor reprezentării muncii În raport cu patronatele și a contractului colectiv de muncă determină organizarea sindicală a intereselor muncii. Pe de altă parte, autorizarea anumitor actori ca agenți acționând la nivel subsistemic convergent unei teleologii sociale Încurajează construcția unor astfel de entități de agenți. De exemplu, construcția legală a organizației cu răspundere limitată ca agent economic ce, conform ideologiei liberale, prin urmărirea propriilor interese contribuie În procesul social de dezvoltare economică și socială, duce la

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
mediată de prețuri care exprimă raporturile de putere Între actori. Organizarea formală, În concepția instituționalistă, presupune integrarea Într-un proiect social raționalizator; rolurile sunt internalizate la nivel cognitiv, iar capacitatea de acțiune reprezintă o autorizare socială ce se Înscrie În teleologia socială; contactul este dinainte structurat, planificat pentru Înglobarea unui sens Îm roluri, organizarea devenind o construcție eminamente macrosocială. Distanțându-se de paradigmele clasic-raționalistă și instituționalistă dominante, teoria câmpurilor organizaționale operează cu o viziune a acțiunii social constitute Într-un cadru

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
axate pe finalități, pe stări viitoare, plasând „epoca de aur”, idealul social, Într-un viitor potențial, spre deosebire de societățile arhaice care plasau acest ideal În trecut. De aceea, considerăm că este mai adecvat, În cazul societăților contemporane, să folosim termenul de teleologie socială În locul celui de cosmologie socială ca rațiune reasertată a instituțiilor formale. De asemenea, Douglas (2002) folosește conceptul de analogie a relațiilor sociale definite de instituții cu structurile din afara habitatului uman (din lumea materială, supranaturală sau din veșnicie) pentru a

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
din afara habitatului uman (din lumea materială, supranaturală sau din veșnicie) pentru a naturaliza clasificările și astfel a fundamenta legitimitatea acestora. Bazându-se pe analogii diferite, cum ar spune Douglas (2002), cosmologii diferite cum ar spune Friedland și Alford (1991) sau teleologii sociale diferite În cazul nostru. Propoziția, cu caracter general, avansată de Meyer și Rowan (1991:45) este: „Pe măsură ce reguli instituționale raționalizate apar În domenii de activitate date, organizații formale se constituie și se dezvoltă prin incorporarea acestor reguli ca elemente

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928

atunci în loc de destin trebuie să se vorbească despre menire. În menire, distincția dintre natură și libertate se șterge, pentru că țelul atins își are originea într-o natură pe care individul o resimte ca propria lui libertate. Menirea este realizarea unei teleologii superioare prin intermediul unei vieți. Neliniștii destinului, bazată pe răspunderea proprie și pe tensiunea distanței dintre proiect și realizare, îi ia locul calmul menirii, în care proiectul supra-individual are înscris în sine certitudinea propriei lui realizări. În timp ce destinul se face în

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
calmul menirii, în care proiectul supra-individual are înscris în sine certitudinea propriei lui realizări. În timp ce destinul se face în spațiul doar posibil al libertății, menirea se primește din spațiul de necesitate al unei instanțe. * Din punctul de vedere al unei teleologii extra-umane, orice destin este menire, este lucrarea în finit a spiritului infinit. În cazul acesta, destinul apare drept scenariul unei libertăți fictive și chiar și dramatismul destinului devine forma întîmplătoare pe care o îmbracă jocul calm al proiectării divine. Menirea

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
cadrul de referință al umanului și transformă în simplă iluzie credința că destinul este o faptă a libertății umane. * Trecerea de la destin la menire se face când certitudinea unei fericite coincidențe se transformă în bănuiala unei cauzalități ascunse. Întrucât orice teleologie extra-umană reprezintă lucrarea în finit a spiritului infinit, faptul de a distinge din capul locului între destin și menire în cazul unei vieți individuale nu stă în puterea ființei conștiente finite. Despre menire nu se poate vorbi în chip cert

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974

sens mai Îngust, centrarea instrucției și educației pe obiectivele de formare a celui instruit și educat presupune acordarea de prioritate cultivării și dezvoltării capacităților umane. În raport cu acestea, conținuturile Învățării realizează rolul de mijloace de formare, nu de scop al Învățării. Teleologia educației este esențial centrată pe valori, Însuși scopul oricărei acțiuni educaționale reprezentând o anumită valoare, Însă nu o valoare exterioară a celui instruit și educat, ci o valoare proprie acestuia, instrucție și educația fiind un complex de acțiuni continue de

Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
scopul oricărei acțiuni educaționale reprezentând o anumită valoare, Însă nu o valoare exterioară a celui instruit și educat, ci o valoare proprie acestuia, instrucție și educația fiind un complex de acțiuni continue de formare și de valorizare. Cu alte cuvinte, teleologia Învățării (un sistem de obiective ordonate epistemologic și praxiologic) reprezintă ea Însăși un sistem de valori proiectate a fi formate celui instruit și educat. Conținuturile procesului de Învățământ reprezintă valori elaborate de omenire până la momentul declanșării actului de Învățare și

Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]