869 matches
-
vreodată să afle identitatea binefăcătorului lui enigmatic. Deși Joe este îngrozit de propunere, Pip acceptă fără să stea prea mult pe gînduri. În sfîrșit, cel de-al patrulea "stadiu" se suprapune, la limită, cu această reacție neașteptată a protagonistului. Întrebat, temător, de Biddy (o tînără din sat, îndrăgostită de el în secret) dacă are de gînd, cu adevărat, să plece la Londra, Pip răspunde brutal că va face negreșit pasul în cauză și nimic și nimeni nu-l vor opri din
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
ajuns chiar aici, sub cuibul reapretat în fiecare zi al dragostei tale. înălțimi, adieri de tine toate lucrurile în viața mea fuseseră strivite, atrase de gravitația nemiloasă a ambițiilor fugare, ale mele, ale altora toate imaginile din această viață erau temătoare, dârdâind în ritmuri friguroase nu voiam să vină nimic, voiam numai o emigrație o teleportare a păsărilor mele care călătoresc, logic și nefiresc îmi doream să încep în alt ținut o silabă, o atingere, o casă o protectivă carcasă de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Maria Spiridon, deschisă larg pentru a lăsa lumina să pătrundă În Încăpere, lumină care ascundea surse invizibile de inspirație, depuse ofrandă pe biroul la care se afla poetul. „Bună ziua!” m-am auzit zicând cu voce scăzută și cu privirile Împrăștiate temător, pe tablourile aflate pe pereți: Creangă, Caragiale, Eminescu, L. Blaga, M. Sorescu, Titu Maiorescu, Bacovia, Sadoveanu etc. „Doamne! Ce caut eu aici!?” Îmi repetam În gând, obsedant, năucitor, uitându-mă după un punct de sprijin pentru a nu mă prăbuși
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cei ce împlinesc poruncile Lui; veșnic va sta de-a dreapta Tatălui împărățind împreună; după cum corbul nu s-a mai întors la corabia lui Noe, iar Micol nu a mai născut fii după moartea ei, tot astfel Iosif cel drept și temător de Dumnezeu, în veac nu a cunoscut-o pe aceea care a fost fecioară înainte de naștere, în naștere și a rămas pururea Fecioară, Preasfânta, Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, Maica Luminii, Împărăteasa îngerilor și a oamenilor. Aceste mărturii le avem din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
urma urmei simplu, dar mîinile tînărului se mișcau nefiresc, aveau un ușor tremur care-l Împiedica să rezolve corect sarcina primită, mai ales că fusta stătea, și de data asta, prea strîmt pe corp. Gesturile Îi erau precipitate și cumva temătoare. — Ah, cît ești de neîndemînatic! exclamă nemulțumită Naggie. Ar fi vrut să-l chinuie un pic. CÎnd se Întoarse, văzu că băiatul transpirase - și i se făcu milă. Ce-ai transpirat În halul ăsta? Ia ține un pic!... Spre surprinderea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
erau din ce în ce mai inutili, iar mezelurile, din cauza pensionarilor care le stocau în pivnițe, în peșteri și-n gropi săpate pe întuneric în spatele blocurilor, păreau noțiuni abstracte. Duduia plătea chiria în rude de salam, câte șase pe lună, pe care le scotea temătoare pe poarta fabricii, vârâte sub bluze vaporoase și transpirate, din vâscoză. Vara, când nu făcea focul, bunicul meu păstra salamul în sobă. În ziua în care am împlinit nouă ani, în apartamentul 40 din blocul D 13 s-au înregistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și tabloul de bord forfoteau, înțesate de hoarda aceea retiniană. Ignorând mâna ridicată a lui Vaughan, am deschis portiera șoferului. Vaughan încercă să mă oprească. Își ținea fața epuizată ridicată într-un gest prevenitor, un rictus de alarmă și îngrijorare, temător parcă de ce aș putea găsi afară. Am coborât, alungând mecanic acei corpusculi ai iritației optice de pe mâini și brațe. Intrasem într-o lume abandonată. Pietrele de pe suprafața străzii îmi înțepau, inegale, tălpile pantofilor, aruncate acolo în urma trecerii unui uragan. Zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ore. Apoi se ridică În picioare și Începu să repare, răbdător, stricăciunile căminului său. Clopotul se auzi violent, speriind pelicanii, fregatele și corbii-de-mare, care-și luară zborul imediat, cîrÎnd supărați, și obligîndu-i să alerge mai mult pe brînci pe prizonieri, temători să nu ajungă cu Întîrziere și la fel de temători pentru simplul fapt că domnul și stăpînul lor, „regele” lor, Îi convoca, ceea ce constituia de obicei un prilej de nenorociri. - Sosește un vapor, a fost tot ce a rostit acesta drept explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să repare, răbdător, stricăciunile căminului său. Clopotul se auzi violent, speriind pelicanii, fregatele și corbii-de-mare, care-și luară zborul imediat, cîrÎnd supărați, și obligîndu-i să alerge mai mult pe brînci pe prizonieri, temători să nu ajungă cu Întîrziere și la fel de temători pentru simplul fapt că domnul și stăpînul lor, „regele” lor, Îi convoca, ceea ce constituia de obicei un prilej de nenorociri. - Sosește un vapor, a fost tot ce a rostit acesta drept explicație pentru că-i chemase. Trebuie să vă Închid. Dominique
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu chiar de miliarde, și totul în aur. Aur adevărat, nu hîrtii. Mihai Mihail se mulțumea întotdeauna cu hîrtii. Coriolan Popa nu. Între puținii săi adversari i se spunea "Iezuitul" și asta numai din pricina nepotrivirii totale dintre imaginea sa blîndă, temătoare, speriată chiar și puterea pe care o stăpînea. Sau care îl stăpînea. În ultima clipă ofițerii strînși ciotcă în jurul celor doi aviatori simțiră și ei că se apropie cineva important și făcură loc, fiecare îndreptîndu-și tunicile, aranjîndu-și un firet ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru că promit minciuna, promit raiul, iar raiul e minciună pentru că e‑n mâinile lor, doar ei sunt la porțile raiului, Îngerii lor Înarmați cu săbii de foc, ca și judecătorii lor cu balanța lor măsluită.“ Mulțimea Îl asculta sastisită și temătoare, gândind că are de‑a face cu‑n sforar, căutând Înțelesul ascuns al vorbelor. Căci lumea era deprinsă cu stăpânirea fariseilor, care Învăluiau cu vorbe mieroase și promisiuni, mai apoi urma osânda. Și acum Îl pândeau și pe el, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
chipul răsturnat peste fața sa, care, Îndoit peste el, Îi lua tot soarele. „Oh, fii binecuvântat!“ Oare lui, lui Dionisie, Îi vorbea, ori visul sau nălucirea Îi mai jucau o farsă? Privind neîncrezător În ochii tânărului observă cum ochii aceia temători, oarecum rușinați, Îi căutau privirea cu o semeție tinerească. Și văzu Dionisie, privindu‑l pierit, văzu cum buza de sus i se mișca laolaltă cu barba roșiatică, deslușind din gura tânărului aceleași vorbe, Înainte ca auzul să‑i dea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
explica de ce În oraș sunt trei negustori care se numesc Texeira, De Souza și Menezes, deși arată ca toți ceilalți indonezieni. Povestirile despre istoria legendară a insulei Perdo erau cele mai Îndrăgite de Adam. Se agăța de ele cu pasiune, temător să nu-l părăsească. Nu se Îndoia o clipă că liniștea sufletească resim țită la amintirea lor venea din faptul că Îi dezvăluiau cauza deosebirilor dintre el și ceilalți. Poate că și În el curge sânge străin. De aceea nici
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a tatălui meu este originea lui străină am răscolit casa după indicii, dar n-am găsit decât poze cu dvs. și cu tata păreați foarte fericită și-a amintit cum a scormonit cu strângere de inimă prin hârtiile lui Karl, temător să nu depășească vreo limită neprecizată. Păstra În minte cu limpezime și fără nici o șovăială imaginea camerei lui Karl, un mic birou, scrisul lui rotunjit, mirosul de naftalină și de cărți vechi. și-a ridicat ochii de pe hârtie. Aparatul de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca din cer coboară vultur cu aripile de foc. Stele sclipeau sfinte și-n cale-i făceau loc. Era prima zi de toamnă. Delia Arhiri, clasa a V-a A Se apropie toamna O primă frunză s-a desprins tremurând temător din teiul din fața casei și solzii frunzelor mărunte sau zburlit pe ramuri, semn că toamna harnică a venit din nou la noi cu alaiul ei de bogăție și belșug. Pe cerul fumuriu de toamnă se zăreau rânduiți în unghi cocorii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Flavius-Tiberius. Părea mulțumit de cabană și lucrul acesta le făcea tuturor ziua ușoară. 5. Își Întâmpină fiul cu aceste cuvinte: Orice gest, cât de mărunt, capătă În aerul Înghețat al serii ceva din măreția misterioasă a nașterii Domnului. Tăcu nehotărât, temător la gândul că ar fi putut uita ceva, deși repetase de atâtea ori fraza asta la care muncise În taină, zile În șir și pe care o rostise cu glas tare abia aseară. E un citat din Marii Dascăli? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aceste tablouri, poate din fotoliul În care acum câteva minute domnul Brândușă Își mângâiase visător gamba piciorului stâng. Să Începem, deci. După această introducere rece, ironică pe alocuri, În ciuda urărilor de bine ale doamnei Ster, lumea se arăta mai degrabă temătoare, somată și nu invitată să asculte o prelegere despre artă, care era În același timp și o mustrare adresată celor ignoranți, ușor de recunoscut după graba cu care se făceau tot mai mici pe măsură ce timpul trecea, până la a deveni minuscule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
știa când sună el înainte de-a ridica receptorul. Așa cum a știut și acum. Doar că ar fi vrut să nu răspundă! Bucuria de altădată a fost înlocuită cu un incomprehensibil sentiment de frică. A răspuns totuși cu un glas temător, apoi a tăcut imediat, ca și cum ar fi așteptat o sentință. Doar că tăcerea venea la fel de apăsătoare și din partea cealaltă. În sfârșit, cu greu s-a închegat o conversație monosilabică, din care reieșea că el se va muta în alt oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mirată și râzătoare, așa cum se molipsesc copiii unii de la alții, de câte ori se întâlnesc. Și stăteau așa preț de câteva ore, nemișcați în aceeași poziție. Când plecau, toți deodată, cu încetinitorul, întorceau spre tine spatele lor aduse, cocoșate, pașii mici și temători de păpuși mecanice, mersul legănat, indecis. Așa cum se depărtau, deosebit de încet, profilurile lor încă mai sălășluiau un timp în spațiul terasei, ca niște spectre, ca și cum aerul politicos mai zăbovea o vreme ajustându-se la ritmurile lor, înainte să le uzurpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se face că, astăzi, imnurile de stat a două țări de pe Mediterana sînt de origine moldovenească. Dar nu ca să ne aducă nouă noutățile muzicale din Țara Sfântă venea Maria Weisz la Satu Mare. Tatăl ei murise, iar pe maică-sa, slăbită, temătoare, decrepită, trebuia s-o interneze Într-un azil de bătrîni În care să-l ducă și pe fratele Jóska cel și o dată fata din Bagdad sărac cu duhul. Altă instituție de protecție pentru astfel de oameni În România Socialistă nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a arunca arma și a se preda l-a scăpat de condamnarea la moarte. Povestea lui Alexandru Soponaru, de a cărui vizită a aflat și el pînă la urmă, mi-a spus-o chiar tata. Nu s-a mai arătat temător, ci doar mirat de farsele pe care i le poate juca Întîmplarea. — Soponaru ăsta, zis Maioru’, că a fost ofițer În armata regală, e unul din bandiții ăia, cum li se spunea nu demult, un partizan care se ascundea Înarmat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
auzit un zgomot de pași și în pragul ușii se ivi, în sfârșit, Valentin. Palid și obosit, după ce îi salută pe toți, el se prăbuși pe un scaun, ceru ceva de băut și își aprinse o țigară. Toți se adunară, temători și curioși, în jurul său, dar Valentin nu era grăbit să vorbească. Ei, haide, domnule, spune-ne odată ce s-a întâmplat, nu ne mai fierbe atâta! îi ceru Iorgu, privindu-l cu o îngrijorare părintească. De ce te-au ținut atât acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Într-un dor de gol oprit. Frunzele-s ude, iarba e rece, Încetișor, mireasmă caldă se ridică din pământ, Apa e înțepenită în a morții simulare, Nu realizez dacă-i aievea sau visare Clipocitul apei line curgătoare Sau tumultul lavei temătoare./ Să nu îți plângi de milă, Biată lăcrămioară, Tu pe care Luna e geloasă foc Și după care Soarele nu mai poate sta-ntr-un loc, Cât ești tu de fină și cât de frumoasă, Veșnic necontestată a pădurii crăiasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
inteligente, interesante sau plăcute, tot privindu-ne cu drag. Și el se apropie de mine, în ochi mi se citește frică( și plăcere), tresar, și el, citindu-mă, îmi spune: Acum te voi săruta, e bine? O.K., spun, tot temătoare. Iar el nu mai stă să răspund, întrucât deja are permisiunea mea, și mă sărută. Întâi răbdător, cu o mângâiere, apoi din ce în ce mai dulce și mai intim. Și ne uităm în ochi. Se cere o îmbrățișare, pe care el știe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
suferindă, îmi tăie răsuflarea. "Și iată, v-ați întors, ați revenit, iar eu v-am recunoscut de cum ați intrat; iertați-mă, vă rog, dacă puteți, eu, numai eu sunt vinovată". Se întorsese spre mine acum, îmi vorbea într-o engleză temătoare, tremurată. Aș fi vrut să o pot lua în brațe, sau cel puțin să îi pot spune asta. Plicul trecu, descriind un cerc somptuos în aer, în mâna lui Reiko, pecetluitor al unei mari taine. Se înfăptuise greșeala de neimaginat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]