204 matches
-
la planșeu. Rod al colaborării îndelungate dintre cei doi autori, volumul Destine de campioni se constituie într-o enciclopedie a automobilismului sportiv din România, Corneliu Țiț și Nicolae Cosmescu demonstrând, prin poveștile simple despre cei evocați în carte, că dragostea, temeritatea, tenacitatea și curajul sunt resorturi care fac pasiunea nestăvilită să devină profesie și destin pentru piloți, navigatori, antrenori și mecanici necontând sacrificiul personal atunci când obiectivul este trecerea liniei de finish sau stabilirea unui nou record de viteză. În același timp
CAMPIONI PE ROŢI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN-VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348862_a_350191]
-
preaînalt , nu mai cunoaștem înălțimile. Dar pământul încă ne protejează și e singurul postament detectabil. Mai jos credem că n-avem unde să cădem. Dar daca cădem în sus?! Există oameni care se-ntorc cu smerenie la pământ. Există atâta temeritate și iubire pentru roadele sale încât mi-e și mai clar că șansa noastră e să-i oferim acestuia statornicie . http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/ Referință Bibliografica: “Nu există artă de a deveni țăran; artă e să rămâi”. Dalelina John : Confluente
“NU EXISTĂ ARTA DE A DEVENI TĂRAN; ARTA E SĂ RĂMAI”. de DALELINA JOHN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348453_a_349782]
-
se iau la trântă pe răspundere, că disciplina aceasta zisă teoretică îți stă nu mai puțin aproape decât îngerul păzitor, ori diavolul ispititor, că din pluralitățile ei nu poți ieși decât printr-un act de curaj bătând mai curând spre temeritate". Modul particular de a înțelege filosofia ca parte reală, activă a existenței, ca suport de aplicare a spiritului în viața materială, cotidiană chiar, este rădăcina divergențelor „de maturitate" dintre monahul de la Rohia și filosoful de la Păltiniș, student al lui Nae
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
săgetat bolta cerului de atâtea ori?! Pe cer, aviatorii clădesc cu jetul aburilor o inimă mare! Este inima avioanelor, pe care Regele le-a îndrăgit ca pe bijuterii și fără de care anii toți ai Majestății Sale nu ar avea miezul temerității și pasiunii celei mai fascinante, dar e și inima Națiunii. Desenată de către piloți, semnifică inimile de jos, urcate o clipă în văzduh, pentru Rege. Ce mulți oameni frumoși și buni are România! Unii dintre ei sunt pe 10 Mai la
AMBIANŢĂ REGALĂ LA GARDEN PARTY-UL DE LA PALATUL ELISABETA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372192_a_373521]
-
Cu ce seamănă asta?... Aluziile la realități pe care le-am suportat în "epoca aia de aur coclit" (expresie din Cavou bar) sînt străvezii, după cum se vede. În anii cînd propunea spre reprezentare acest text a cărui demnitate subzistă în temeritățile pe care le emite, Constantin Popa își asuma, s-ar putea spune, riscurile unui disident. Un disident virtual. Muiate într-un amalgam de sarcasm și îndîrjire, săgețile unei reflexivități active țintesc, dincolo de o anume structură politică păcătoasă, către umbrele și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
piramida avea doar statut/ de mormânt.” (O anume uitare). Noul registru este auster, criptic, existențialist. În Poemele dinaintea tăcerii (1999) și Între pereții de plută sau Moartea după Doclin (1999) se produce o altă schimbare. Discursiv, impetuos, retoric, gingaș, demonstrând temeritate în invenția formală, D. își construiește mental zbuciumul agoniei. Aici este folosit, când sugerat, când direct, decorul camerei de spital, într-un scenariu patetic, vizual. Procesul de descoperire și înțelegere a lumii poeziei conduce la unitatea lăuntrică a tuturor cărților
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
mongol era considerat un act de rebeliune împotriva divinității însăși și a monarhiei universale instaurate prin voința ei. Ideea de imperiu universal de expresie mongolă a inspirat și programul de cuceriri, cu adevărat universal, făurit de Gingis-han și urmărit cu temeritate de el și urmașii săi imediați: Ogodai, Guyuk, Mongke și Kubilai.12 Cucerirea mongolă s-a desfășurat atât în direcția popoarelor din stepă și din taiga (siberiană), cât și în cea a civilizațiilor sedentare ale epocii: chineză, arabă (islamică) și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu va răsuna în el decât sunetul gol. Ei vor îmbrăca egoismul lor tânăr în formele credinței și vor crea un păgânism mai rău și mai egoist decât cel [de] până azi. Credința va concede din spiritul ei față cu temeritatea acestor barbari până ce nu-i [rămîne] decât haina, mitra și toiagul de preot, undelemnul, nu lumina ei cerească. Atunci ne-am reîntors de unde am plecat. Vechile patimi vor fi îmbrăcate cu *** împrumutate de la aceste nefericite ***, Domnul se va-mbrăca în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de accent, căci vocea are să realizeze (pe deplin) în același timp și după trebuință elementul muzical din rime, greutățile în ritm și compozițiune create cu intențiune de poet, refrenul se revine întotdeuna cu o altă acompaniere, jocul cu sunetul și temeritatea în formarea vorbelor. Declamațiunea acestei speții de poezii, pusă-n față cu simplitatea declamațiunii poetice a speției întîi, e un contrast și am putea s-o numim, împrumutînd o espresiune muzicală, cu terminul de declamațiune figurată, și într-adevăr aicea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și de cari se servește în afacerile guvernului, precum au făcut-o Antonin, care pusese să ucidă pe un frate a acelui sutaș, ba încă îl amenința zilnic și pe acesta, încredințîndu-i cu toate acestea paza persoanei sale. Era o temeritate nebună și căta să aibă un capăt rău, precum l-a și avut într-adevăr. Venim la Commod, care ușor ar fi putut păstra domnia pe care o moștenise ca fiu al lui Marcu. N-ar fi trebuit decât să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fi vită, omul arioeuropean nu e dobitoc. În el reacțiunea e pururea deplină. Cu cât vrei să-i impui ceva mai mult cu atât natura omenească se revoltă în el. Dragostea * de legea Sfântului George și legea * de bravură și temeritate ne-au înnobilat pe toți. Nu suntem vite de jug, nu suntem sclavi abjecți a nici unui papă, a nici unui cezar. E un raport între noi și-ntre cei ce din mila lui Dumnezeu poartă comanda lumei - un raport de proporționalitate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
constă în eroarea chirurgului, de diagnostic sau tehnică, cu atât mai mult cu cât în discuție nu este o afecțiune gravă. În principiu, în orice intervenție chirurgicală există un risc. Acesta se poate manifesta încă din momentul fixării indicației operatorii. Temeritatea nu trebuie să aibă loc în punerea unei indicații. Dacă nu suntem siguri că îi facem un serviciu pacientei, mai bine renunțăm la indicația de tratament chirurgical. Raporturile dintre pacientă și chirurg sunt bazate pe încredere și au drept suport
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
și este influent și eficient, constituind istoria și genealogia, legitimă sau bastardă, a unei idei. Dar în această istorie pot intra și revizuirile, contestările, reevaluările, iar dintre acestea pot face parte și încercări de natura celei pe care, nu fără temeritate, recunosc, m-am încumetat a o propune în legătură cu Rousseau. În definitiv, Reforma nu a înlăturat oare mai mult de un mileniu de teologie creștină pentru a reveni la „opera” propriu-zisă, adică la textul Scripturii, scos din istoria lui postumă? Și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o durere Îți poate tulbura o fericire, ci și altă fericire.” (L. Blaga) Virtutea e calea de mijloc Între două vicii. (Aceasta este Însăși definiția aristotelică a virtuții, „ca medie” Între două excese: curajul, de exemplu, este o medie Între temeritate și lașitate; blândețea, o medie Între irascibilitate și indiferență; sfiala, Între timiditate și nerușinare etc. Aristotel voia, prin aceasta, să sublinieze ideea „elasticității” valorilor morale, care Îmbracă un caracter sau altul, În funcție de opțiunea morală de moment la care recurge fiecare
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
gesturi intelectuale îndrăznețe, primejduite însă de imposibilitatea estimării lucide a puterilor. H. întruchipează, prin participare firească, genetică, un tip de creator romantic care încearcă mereu să ridice un „edificiu”, gândit „pe o scară colosală”, cum îi plăcea să-și autodefinească temeritățile. Spirit vizionar și om de studiu aplicat, el caută pretutindeni elementul generator al lucrurilor, acel punct originar capabil să iradieze multiplu. Ca istoric, face posibilă coexistența factorului providențial (H. Spencer, A.R. Wallace) cu explorarea pozitivistă (Aug. Comte, H. Buckle
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
și cultură), Eugen Ionescu (Tudor Arghezi. Preludiu sau pamflet, unde sunt trecute în revistă, în cheie sarcastică, popasurile receptării critice a poetului), Ovidiu Papadima (Bacovia). Aceste studii și articole se constituie în teren de dezbatere, remarcându-se prin prospețime, nonconformism, temeritate intelectuală (ce cade uneori - din păcate - în injurie gratuită, cum e cazul lui Sandu Tudor atunci când îl etichetează pe Adrian Maniu drept „borfaș de rând”). Articole incitante mai semnează Al. Sahia (Răspuns tovarășului Panait Istrati, replică la publicarea cărții Spovedanie
FLOAREA DE FOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
1979 și în 1981 îi sunt editate două ample culegeri de studii și articole - Scrieri despre Titu Maiorescu (Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al Academiei Române) și De la Eminescu la Lucian Blaga și alte studii literare și estetice. După ce în 1963 avusese temeritatea și meritul de a declanșa, printr-o temeinic argumentată pledoarie, procesul de reconsiderare și reabilitare a lecției maioresciene, R. va continua să închine multe pagini marelui predecesor, privitoare la cele mai diverse aspecte ale personalității și operei acestuia: jurnalul, doctoratul
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
critic, prin abordarea succesivă a trei direcții de studiu. Una e acaparată de observarea atentă a evoluției scrisului contemporan, iar alta, de „recuperare” - atunci atât de stringentă - a valorilor clasice, trecând prin proba de foc a analizei eminesciene, abordată cu temeritate juvenilă în cartea de debut, Proza lui Eminescu, în aceeași linie înscriindu-se monografia E. Lovinescu, scepticul mântuit (1971). La data scrierii monografiei, E. Lovinescu, directorul de conștiință al criticii interbelice, era însă o persona non grata (în unele privințe
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
care coexistă „pasărea venirii” și „pasărea plecării”, un fel de a spune că viața și moartea își dau mâna, polarizând ființa poetului. Motivul mioritic al predestinării devine un topos al liricii sale. Debutul cu Primii fulgi se află sub semnul temerității: poetul sfidează canoanele încetățenite recurgând la versul liber, care la acea oră stârnea rezerve. Omul își reazemă „fruntea de umărul soarelui” (figură de stil frecventată în epocă), iar ființa lui își resensibilizează raporturile cu cosmosul. V. promovează chiar de la început
VATAMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
cu spaima de revoluție” (G. Călinescu). Publicist abundent, ubicuu în presa socialistă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, N. s-a impus în primul rând prin prestația de la „Contemporanul”. Aici își valorizează pornirea polemică în mai multe campanii, în care temeritatea inițială se metamorfozează aproape reflex în agresivitate și exces, în rigiditate ideologică. Declarându-se adept al darwinismului și al ateismului, el receptează de fapt ideile mai noi printr-o grilă pozitivistă, frecvent empirică. Traduce, prelucrează cu zel și consacră acestor
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
toate tipărite în 1857). Dar anecdotica lui e cu totul nesărată. Ca umorist, O. are un haz forțat, grosier și chiar imund uneori. Satirele lui - incluse și în cele trei volume de Opere satirice (1875) - impun prin alura teribilă, prin temeritate, șocând prin violențele de limbaj. Cu firea lui pătimașă, gazetarul nu e deloc străin de plăcerea de a ofensa și de a inspira teamă. Dezgustat peste măsură de relele din jur, el se inflamează cu ușurință, luând la refec orice
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
lași și curajoși, victime și chiar călăi. Am descoperit că Biserica este în primul rând nevăzută, fiind stâlpul și temelia unei etici sacrificiale. Am înțeles că sursa demnității este libertatea cuvântului. Cei care îndrăzniseră să protesteze împotriva cultului personalității arătaseră temeritate în fața morții. Jertfa celor puțini așadar este ceea ce, în chip nevăzut, le dă celor mulți sensul supraviețuirii. „Vom muri și vom fi liberi” era un fel de-a spune că (1) frica de moarte putea fi biruită și (2) că
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
După mantie? După doctoratul în teologie? Nu! După curaj”. Pentru acești doi mărturisitori ai Evangheliei în sumbrul veac XX, curajul nu și-a căpătat valoarea dintr-un calcul. Nu eventualele urmări ale unei fapte îndrăznețe ar trebui să ne dăruiască temeritate. Valoarea curajului vine din patosul pur al mărturisirii. Creștinismul tolerează fatalismul falsei înțelepciuni. Mărturisirea nu poate fi înecată în retorica proletară a întrebării: „La ce bun?” Pentru ea însăși, spovedania își merită prețul. Tineretul ortodoxtc "Tineretul ortodox" Ia aminte la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
face un câștig, H.-R. Patapievici riscă să consemneze câteva pierderi. Genealogia medievală a modernitățiitc " Genealogia medievală a modernității" Chiar și pentru un volum de cinci sute de pagini, o critică generală a modernității rămâne, astăzi, o sarcină imposibilă 1. Temeritatea autorului trebuie așadar salutată. Totuși, acolo unde argumentul câștigă în extensie, el pierde din precizie. Acolo unde dobândește complexitate, gândul altoiește prolixitatea. De ce? Pentru că „lumea modernă” este un subiect chiar enorm, iar abordarea lui poate fi sistematică și convingătoare doar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
kantian. Pentru Laurian, însemnătatea „noii filosofii” constă tocmai în proclamarea autorității neîngrădite a rațiunii și, totodată, în determinarea limitelor ei. „Că precum autoritatea slăbește cugetarea liberă, așa și confidența peste măsură în puterea noastră poate trece în aroganță și în temeritate, și filosoful cel adevărat trebuie să se păzească de toate.”6 Îndoiala rațională este valorizată în contrast cu certitudinea dogmatică, care susține ideile preconcepute: „Mai bine o doză d’Aporetism la intrarea în filosofie decât cel mai mic prejudeț; (filosofia) cere să
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]