3,525 matches
-
se arată dispus a pactiza cu epicureul, sub acolada voluptuoasă a "veacului luminilor", cănd noțiunea de filosof se întălnea cu cea de "libertin". Avem a face, așadar, cu un creștinism în tratare liberă, oarecum heterodox, însă atăt de pliat pe temperamentul autorului în discuție, atăt de natural încăt nu-l putem decăt omologa drept o "credință personală" (Șestov) la care d-sa are toată îndreptățirea. Dintr-o atare "liberalizare" a raportului cu Dumnezeu decurg o seamă de puncte de vedere ale
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
primul rând pe Aurel Vasilescu (1906 - 1986) a fost modestia. O trăsătură de caracter care se oglindește și în tablourile sale. In ele, ceea ce se remarcă este lipsa de ostentație a așezării culorilor, calmul liniilor care se regăseau și în temperamentul pictorului. Din păcate, numele său este astăzi mai degrabă necunoscut, din cauza modestiei și autoexigenței artistului. O altă pricină o constituie dorința sa de a nu face concesii regimului comunist față de care a avut o atitudine de respingere. In perioada interbelică
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
lui Marin Preda. Melancolia va însoți evocarea lecturilor împătimite, din adolescență și de mai târziu, va lumina afectuos aducerile aminte despre vechii prieteni din mediul literar și din alte medii. Cât privește sarcasmul, acesta exprimă, fără doar și poate, un temperament, o pornire a firii, o predispoziție. Dar este, în același timp, ca act derivat, și expresia unei opțiuni estetice, a raportării la un model estetic. Nici o îndoială nu poate fi că modelul este Bacovia, poetul sarcasmelor organic asimilat de Ileana
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
semnate de Ion Nistor despre H.Y. Stahl, Lucia Demetrius, Pan M. Vizirescu, controversatul Mihai Beniuc. Iar postpostdecembriștilor, edițiile și studiile lui Ion Nistor, nu numai din această carte despre Damian Stănoiu („călugăr prin haină și har, dar laic prin temperament și viziune”) sunt o nesperată mană cerească. Ei care exaltă libidoul, În cele mai fermecătoare excrescențe, producătoare de vise erotice, mai abitir ca drogurile sau ca femeile de odinioară care beau absint. (Citească-se unele proze ale lui Mircea Cărtărăscu
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
Blandiana, pe Constanța Buzea, poeți ai dezghețului, cum i-am putea numi. Poezia de început a Gabrielei Melinescu, astfel cum îmi stăruie în amintire, era o poezie de frenezie senzorială, de fervori juvenil-sfidătoare. Exprima integral o vârstă sufletească și un temperament. Ne proiecta într-o lume proprie, de culori foarte vii și de trăiri care o înscriau, cum s-a spus, în tradiția bucureștenismului literar, cu puncte de sprijin în Anton Pann, în Ion Barbu, în M.R. Paraschivescu. Au urmat alte
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
și opuse interpretărilor tendențioase și chiar puerile și ridicole ale Alexandrei Lavastine-Laignel. Acest interviu a fost începutul prieteniei între acești doi mari cugetători. Urmează pe ecran Emil Cioran ale cărui cuvânte sunt pline de duh. Ne spune Cioran: Eliade avea temperament, “personalitatea și vivacitatea lui Eliade erau contagioase. Și chiar când nu suntem de acord cu el, trebuie să-i admirăm profunzimea, substanța și autenticitatea gândirii sale. Mulți au admis cât de mult i-au influențat umanismul și autenticitatea acestuia, cu
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
persoană foarte sociabila și foarte generoasă, dăruind unui nou-venit cât putea din propriul său timp. Noi eram totdeauna bineveniți în casa lui. Prima impresie ce mi-a făcut-o era o persoană cu multă blândețe, era blajin și avea un temperament blând și era extrem de amabil și indiferent ce ii spuneai, chiar dacă era ceva stupid el părea să reflecteze și să o ia foarte serios. Era totdeauna dispus să acorde circumstanțe atenuante pentru limitările unora și nu se aștepta nu aștepta
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
de la anumite impulsuri interioare sau exterioare. Dora Wilms, personajul feminin din romanul lui Fioretos, este văzută ca o ființă secretoasă, suspicioasă, care Încearcă sa-și câștige existența Într-un mod nu tocmai firesc. Tensiunile provocate de Întâlnirile personajelor, intensitatea, claritatea, temperamentul creează un anumit punct de suspans, adăugat de o permanentă nelămurire legată de relația masculin-feminin. Investigație și durabilitate: se relevă aici o putere de rezonanță creatoare a unei realități contemporane cu manifestarea ei. Pentru a se apropia de un real
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
mea? Subliniez că vreau să scriu nuvela aceasta pentru că mentalitatea oamenilor mi-o cere; se spune că scriu jurnal intim pentru că nu sînt în stare de creație. Deși în sinea mea, disprețuiesc aceste stupidități și mediocrități, totuși, ceva superficial din temperamentul meu se simte prost cu povara acestei judecăți în spinare. Nuvela va fi scrisă, tot la persoana întîia; trebuie să aibe ceva de poem; un lirism intens, o frază ritmată. Mai tîrziu. Am recitit versuri de Eminescu. Din ce în
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
răbdare, să pună la punct mecanismul care provoacă emoții. La maturitate, el nu mai are acel firesc al blazării pe care îl avea în tinerețe, ajungând să cultive, la extrema cealaltă a registrului liric, un patetism artificial, aparent incompatibil cu temperamentul său. Dar acest patetism artificial impune respect prin ceea ce s-ar putea numi profesionalismul simulării și, mai ales, prin eficiența estetică. Poemul Inscripție pe piatra de hotar, de pildă, a ajuns un fel de șlagăr al poeziei românești postbelice și
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
echilibru subtil. Galanteria gesturilor, ceremonialul rememorării afective și atitudinea vag elegiacă, melancolia difuză ce se așterne extatic peste lucruri sunt constante de viziune și atitudine, după cum contemplarea lumii sub spectrul unui decor revolut produce o mișcare abulică a eului liric, temperament retractil și interiorizat, altfel. O dominantă esențială a poeziei lui Emil Brumaru este aceea a artificiului și convenționalismului rococo, a galanteriei ce traduce voința de a transcende precaritățile realului, de a reda un contur idilizant și idealizant al lucrurilor din
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
a se împotrivi uneori împlinirii sale artistice. ăscut la Drăgășani, la 23 aprilie 1894, Gheorghe I. Mihăescu are parte de o viață aparent lipsită de senzațional. Măcinat de ftizie și înfrînat volițional (tot un fel de boală �de voință și temperament", cum are să o descrie el însuși mai tîrziu), viitorul scriitor termină cu greu școala pentru a se înscrie, după dorința unilaterală a tatălui, la Facultatea de Drept din București. Războiul îl surprinde în postura de �student întîrziat". Este mobilizat în
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
Nu pot striga. Mi-e gura plină“ (Singură - mai întîi în „Azi“, 2/1933). Nu mai departe decât în numărul anterior al revistei, poezia Foame (remarcată și reprodusă de „Viața literară“ (nr.141/1-20 febr.1933, ca probă de „real temperament“) distila revolte vag amortizate interogativ: „Cât o să rumeg înlănțuirea cleioasă ca un mugur nedespicat ?“ De aici, radicalizarea atitudinilor: „numai cântecul meu îmi zmulge rochia“ (Fragment de primăvară), mod de a vesti, practic, refuzul măștilor, decisa renunțare la prejudecăți, prin abandon
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
de directive, sau incursiuni temerare, cu steagul estetismului sus, generația primă a „Stelei“ se poate mândri pe bună dreptate. Redactori la revistă au fost, în anii ’70, ’80, Virgil Nistor, Aurel Sorobetea, Mircea Ghițulescu, Constantin Cubleșan, generații diferite, peocupări diverse, temperamente și crezuri estetice complementare, armonizate în funcție de cerințele revistei. Ultimul angajat a fost latinistul Vasile Sav. Cei care am dorit să o relansăm, înnoită, revista, după ’89, apoi după 2000, redactori vechi sau noi, am mizat de această dată nu pe
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
munca formidabilă a editării lui Eminescu; lui Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și mie ne-a fost hărăzit a deveni laolaltă ținta unei cereri ultimative a lui G. Călinescu (publicată în ziarul Națiunea*): prins în focul polemicelor vremii și îmboldit de temperamentul său iute, a poftit să nu ni se mai îngăduie a fi colaboratorii Revistei Fundațiilor Regale (subl. mea). S-a mers mai departe: însăși revista și-a încetat apariția la sfîrșitul anului 1947. Rosetti, Camil Petrescu, Corin Grossu, care-și
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
aleg între un post stabil, remunerat decent dar incomod, grevat de servituți nepotrivite structurii mele păcătoase și o ciosvârtă de catedră de doi bani în schimbul unei libertăți, unei comodități ispititoare dar incerte - cadristul între timp se iritase, mă obișnuisem cu temperamentul lor coleric, „te-ai hotărât?” a mârâit descoperindu-și caninii îmbrăcați în viplă, i-am spus că da, simțeam fiori de gheață pe spinare, bărbatul a scos o hârtiuță din sertar, a iscălit-o, „să mergi la secretariat pentru ștampilă
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
versuri calitativ nu doar bune, ci și inovatoare: ș...țși din când în când aud/ un țipăt în mașina de tocat carne./ Eu plimb pantera prin urbe (pag. 129). Din acest motiv modalitatea succintă mi se pare cea mai adecvată temperamentului scriitorului; poeziile de largă respirație din Maraton, cu ample discursuri ale personajelor (Bufonul, Arhitectul, Blasfem, Striax etc.) încadrate într-o structură dialogică nu sunt atât de percutante datorită aglomerării de imagini care îngreunează mult lectura. Cele scurte sunt unitare ca
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
T. Kirileanu face parte dintre "acei care au mai mult pe dinlăuntru decât în afară". O modestie împinsă prea departe l-a împiedicat pe Kirileanu să-și dea întreaga măsură a posibilităților sale, să-și vădească mai deplin acel "adevărat temperament de polihistor", pe care i-l recunoștea Perpessicius. Restrângerii, ca volum, a scrisului său G. T. Kirileanu i-a dat mai multe explicații: că era "greoi la scris și mai cu samă la tipărit", că avea condei "neîncercat", că era
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
pare făcută pentru proză și acest lucru e dovedit și de ultima ei carte, Femeia din fotografie (Ed. Compania, 2002), chiar dacă e vorba de un jurnal (1987-1989). Cu o copilărie suficient de crudă ca să antreneze cruzimea privirii și cu un temperament hotărît, tăios, deloc înclinat spre sentimentalism, are totuși dorința, obligatorie la un romancier, de a înțelege lumea așa cum e și de a se bucura de ceea ce este bun sau caraghios sau straniu la semenii ei. Din omenire iubește cu adevărat
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
alea mici de Prigat, grăsuțe la bază și înguste la gât. Într-una de-alea a pus tataie al meu ardei iuți, pe care ni i-a livrat spre consum. Niște ardei mici-mici și iuți-iuți (exact ca femeile mignone cu temperament. ), cu care eu mi-am pus mintea, în ultima vreme, într-o frenezie. Am mâncat până le-a scăzut considerabil nivelul în sticluță și m-am trezit într-o mare dificultate de a-i accesa. Două-trei zile m-am chinuit
Ardeii iuţi din sticluţa de Prigat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21289_a_22614]
-
vestimentație, avea preferință pentru rochia albă cu motive naționale, își descrie adesea elegantele toalete pe care le purta în diverse ocazii. Era un spirit monden, participa cu entuziasm nu numai la concerte și spectacole, dar și la ceaiuri și baluri. Temperament artistic, "mare iubitoare de culori și forme", avea pasiunea horticolă și a decorațiilor interioare. îndrăgise vechile noastre mănăstiri, ca, de pildă, Horezu, unde maicile o întâmpină cu cântări și lumânări aprinse. Compania cea mai plăcută e a fetelor sale cele
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
nu are altă noapte decât aceea care vine dintr-o copilărie nemiloasă 3. ,vă implor nu pronunțați un cuvânt sincer fiindcă sângele tatei pe care mama îl ține în brațe ca pe o minge uriașă ar începe să schelălăie îngrozitor" Temperament ortografie hazard - rugby la prințesă ,Luna urmează soarele ca o traducere franceză dintr-un poet rus" Eu nu fumez nu beau nu sunt nerușinat zice dracul zice rățoiul flașnetă nu fumez și beau zice orașul zice pisica cerului zice basmul
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
prezentarea unor personalități literare și artistice, Toader Buculei nu se hazardează în a emite judecăți de valoare, ci introduce cu subtilitate, în context, aprecierile unor comentatori de indiscutabilă autoritate. De pildă, Fory Etterle releva că actrița Lilly Carandino era "un temperament de o natură cu totul aparte, puternic și adânc și, în același timp, de o mare delicatețe, avea o apariție de o paloare stranie, fascinantă, ca și când ar fi iradiat lumină, când intra în scenă". Celebra cântăreață de operă Hariclea Darclée
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
normele ei, cum ar fi meditația din Pămînt asupra energiilor latente ale cuvîntului, unde forțele obscure ale logosului (sau ale puterii?!) au efecte imediat punitive asupra celui ce le folosește. Cu atît mai mult nu-și va trăda Nichita Stănescu "temperamentul oniric fundamental" (Gaston Bachelard) în straniul poem Ardea spitalul, început cu versul "Ce vis ciudat mă străbătu azi-noapte". Scris în 1955 și publicat în ,,Gazeta literară" din 21 martie 1957 sub titlul 1907, el rămîne memorabil prin tonul apocaliptic al
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
Personajul principal, soldatul Mitiță, se detașează insinuant, vizibil, perceptibil de ceilalți eroi ai cărții prin elementele de autobiografie ale scriitorului, deși există o încercare de... protecție involuntară, instinctivă și puțin stânjenitoare. Mitiță are ceva din C.V.-ul autorului și din temperamentul acestuia, chiar când este prezentat din perspectiva adolescentului, rebel, imprevizibil și nonconformist, așa cum s-a dovedit a fi Gheorghe Andrei Neagu până la maturitatea, care i-a accentuat caracterul atipic al faptelor și acțiunilor sale civice, politice, culturale... Romanul „Arme și
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]