1,053 matches
-
cavalerească. Rober d’Artois, fratele regelui, sfidând pe magistrul templierilor, Gullaume de Sonnac, a găsit cu cale să întreprindă pe cont propriu un atac, traversând orașul cu corpul său de oaste, în goana cailor, antrenând după el și pe vanitoșii templieri, deși Ludovic al IX-lea interzisese actele de bravadă și inițiativă particulară, soldate, de obicei, cu un eșec, cum s-a întâmplat și de data aceasta. La început, musulmanii, surprinși, au fost măcelăriți de francezi în număr mare, conducătorul lor
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
răscumpărare personală de 500 000 livre de aur, o sumă ce părea chiar sultanului fantastic de mare (pe atunci venitul anual al Franței era de în jur de 250.000 astfel de livre, așa că s-a făcut un împrumut de la Templieri). Regele a acceptat fără să ezite știind că regina Margareta care se afla la Damietta, putea să o plătească, fapt ce îl făcea pe Al Muazzam să exclame plin de admirație: pe legea mea, francul este generos, dacă nu se
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
după ce răscumpărarea avea să fie plătită. Grație lui Joinville, eliberarea regelui s-a făcut mai repede decât era de așteptat, jumătate din banii datorați, adică 200 000 de livre, fiind luați cu forța, de credinciosul sfetnic, dintr-unul din cuferele templierilor, ascuns pe o galeră a acestora și păzit cu atâta strășnicie de călugări, încât nici turcii, nici mamelucii nu dăduseră peste el. La 13 mai 1250, Ludovic al IX-lea, transportat de o corabie genoveză, cobora în portul Acra, cruciada
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
pentru a obține de la el plata unui tribut cât mai mare, căci se pare că pe bătrân îl interesau mai mult banii decât viața regilor. Regele nu s-a înfricoșat. El a apelat la ajutorul celor doi magiștri ai ordinului Templierilor și ospitalierilor, singurii în măsură să împună respect Bătrânului, căci și ei dispuneau de oameni devotați gata la nevoie să se sacrifice, iar dacă un rege putea fi uncis un întreg ordin nu putea fi exterminat. La intervenția lor, între
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
un întreg ordin nu putea fi exterminat. La intervenția lor, între cei doi suverani atât de diferiți a intervenit o înțelegere și un schimb de daruri prețioase echivalând cu o răscumpărare și o recunoaștere a păcii. Yves le Breton, călugăr templier, încărcat cu stofe scumpe, cupe de aur și argint, pocale, bijuterii de tot felul, lua drumul munților, spre palatul Bătrânului, de unde se întorcea apoi uimit de bogățiile văzute. În semn de prietenie, Bătrânul din Munți trimitea lui Ludovic al IX
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
înaintat pe coasta palestiniană, a atacat Caesarea, Haifa, Arsuf, cucerind toate trei cetățile și dărâmându-le zidurile, odată cu ele principalele baze ale cruciaților fiind distruse. În anul următor, 1266, venea rândul cetății Safad aflată pe drumul Galileii și stăpânită de templieri, punct strategic deosebit de important, de aceea Baibars hotărî să facă din Safad capitala mamelucilor în Siria. Atacurile se succedau la intervale atât de scurte, încât cruciații, mereu în defensivă, erau incapabili să-și refacă forțele. În 1268, Jaffa era cucerită
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Safad capitala mamelucilor în Siria. Atacurile se succedau la intervale atât de scurte, încât cruciații, mereu în defensivă, erau incapabili să-și refacă forțele. În 1268, Jaffa era cucerită și, la fel ca în cazurile precedente, fortificațiile erau distruse, în timp ce templierii sufereau încă o pierdere mare, castelul Beaufort, unde Baibars instala o garnizoană musulmană numeroasă, numele fortificației fiind schimbat în Shfik Arnum. Venise rândul Antiohiei, ultima nădejde a cruciaților. În luna mai a anului 1268, orașul era încercuit din toate părțile
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
ci „un Mitică rural”. În romanul de acțiune, mister și suspans "Codul lui Alexandru", cu care Gelu Negrea și-a făcut debutul ca prozator (în volum), mari enigme ale istoriei (moartea lui Alexandru cel Mare, uciderea în masă a Cavalerilor Templieri etc.) își găsesc o insolită dezlegare, într-o narațiune polițistă, cu fine inflexiuni parodice. Dincolo de acest prim nivel de lectură (la apariție, "Codul lui Alexandru" a fost considerat „primul thriller din literatura română”), romanul se înscrie pe coordonatele a ceea ce
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
asalt Antonia. Cetățuia, pe al cărei „loc pardosit cu pietre” Iisus din Nazaret și-a primit sentința de condamnare la moarte, este dărâmată până la temelii. Zidurile ei se ridicau lângă valul nordic de apărare al Templului. Acum e rândul complexului templier, această construcție imensă, cea mai bine întărită, cu galerii, balustrade și atrii. Comandantul suprem ține o consfătuire cu ofițerii. Mulți pledează pentru tratarea Templului ca cetate. Titus se împotrivește. El vrea, pe cât posibil, să cruțe renumitul sanctuar, cunoscut în tot
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
rar într-o civilizație care folosește teleproiectarea), care primește un mesaj sperlumic (un mediu în care mesajele sunt trimise prin tahioni) de la actualul Director Executiv al Hegemoniei, Meina Gladstone. Ea îi cere să se îmbarce la bordul unei nave-arbore a Templierilor care a fost desemnată să transporte pelerinii spre Hyperion și să evacueze locuitorii planetei înainte de izbucnirea conflictului; Gladstone îl informează și despre faptul că printre pelerini se ascunde un agent al Expulzaților. Pelerinii se întâlnesc la bordul navei-arbore, după ce sunt
Hyperion (roman de Dan Simmons) () [Corola-website/Science/322274_a_323603]
-
prin camera acestuia. În urma lui rămân câteva posesiuni Templiere și un cub Moebius, care, după cum bănuiește Kassad, conține un mic "erg" - o formă de viață pe bază de siliciu cvasi-telepatică, capabilă să genereze și să controleze câmpuri de forță extreme. Templierii îi folosesc pentru a proteja și propulsa navele-arbore și se presupune că Masteen intenționa să îl foloească împotriva lui Shrike. Pentru a înrăutății lucrurile, se pare că nava-arbore cu care au venit pe Hyperion, "Yggdrasill", a fost distrusă de Expulzați
Hyperion (roman de Dan Simmons) () [Corola-website/Science/322274_a_323603]
-
fost mâna nepotului său, Raymond al II-lea al Tripolelui, care se temea de aspirațiile politice ale unchiului său. În Ierusalim, interesul cruciaților s-a îndreptat rapid către Damasc, ținta preferată a regelui Baldwin al III-lea și a cavalerilor templieri. Conrad a fost convins să ia parte la această expediție. Când a ajuns și Ludovic, Înalta Curte din Ierusalim a fost convocată la Acra pe 24 iunie. Aceasta a fost cea mai spectaculoasă întâlnire a Înaltei Curți, la ședințele ei
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
al V-lea de Montferrat, reprezentând Sfântul Imperiu Roman; Ludovic, Bertrand, fiul lui Alphonse, Thierry de Alsacia și diferiți lorzi seculari sau clerici reprezentând Franța; regele Baldwin, regina Melisende, patriarhul latin al Ierusalimului Fulk, Robert de Craon (maestru al Ordinului Templierilor), Raymond du Puy de Provence (maestru al Ordinului cavalerilor ospitalieri), Manasses de Hierges (conetabil al Ierusalimului]), Humphrey al II-lea al Toronului, Philip de Milly și Barisan de Ibelin, reprezentând Regatul Ierusalimului. Ar mai trebui amintit că nu au fost
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
cucerit Tiberiada, apoi s-au îndreptat spre Ierusalim, semănând groază în calea lor, dar nici în aceste momente grele cruciații nu s-au unit. Baronii din Acra, Beyruth, Tyr, Jaffa au refuzat să vină în ajutorul Ierusalimului, lucru aproape de neînțeles. Templierii și ospitalierii s-au hotărât prea târziu să pornească în apărarea orașului care, având zidurile de apărare distruse, era de așteptat că nu va putea rezista mult. Consiliul de război al nobililor a hotărât să încheie o alianță cu Transiordania
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
soldat cu o înfrângere a cruciaților și a aliaților lor dintre cele mai sângeroase, socotită al doilea Hattin. Numărul morților și al prizonierilor, se spune în cronici, s-a ridicat la 16000 oameni. Dintre cruciați au scăpat cu viață 36 templieri, 26 ospitalieri, 3 teutoni din câteva sute de luptători cu care s-a prezentat fiecare ordin. La 23 august 1244, khwarizmienii ocupau Ierusalimul în numele lui Al-Salih. Orașul a fost devastat de la un capăt la altul, populația ca re nu reușise
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
Mount of Hope (1853 - 1857) și a misionarilor Bisericii lui Mesia,tot din SUA, in anii 1866 - 1868 ,(vezi la articolul Tel Aviv) ștafeta este preluată de niște misionari britanici și mai ales de către coloniști germani, protestanți din Württemberg, denumiți "templieri" (Gemeinde des Tempels) (fără vreo legătură cu fostul Ordin catolic al Templierilor). Aceștia au înființat în localitate cartierul Walhalla (cunoscut până azi sub numele "colonia germană" (ebr ." Moshavá Germanit") și apoi in 1871 la nord-est de Yaffa colonia agricolă-industrială Sarona
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
din SUA, in anii 1866 - 1868 ,(vezi la articolul Tel Aviv) ștafeta este preluată de niște misionari britanici și mai ales de către coloniști germani, protestanți din Württemberg, denumiți "templieri" (Gemeinde des Tempels) (fără vreo legătură cu fostul Ordin catolic al Templierilor). Aceștia au înființat în localitate cartierul Walhalla (cunoscut până azi sub numele "colonia germană" (ebr ." Moshavá Germanit") și apoi in 1871 la nord-est de Yaffa colonia agricolă-industrială Sarona.(vezi Tel Aviv). Și ei, ca și arabii din Yaffa, și apoi
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
jumatate a secolului XIII. A fost ultima posesiune cruciată în Țara Sfântă. După pierderea controlului continental în urma căderii Acrei, 1291, Regatul Cruciat al Ierusalimului a fost relocat în insula Cipru, pastrând un avanpost în Arwad. Insula a fost încredințată Ordinului Templier de către Papa Clement al V-lea. Templierii au menținut aici o garnizoană până în 1302, alcătuită din 120 de cavaleri Templieri, 500 de arbaletrieri și 400 de auxiliari localnici, sub comanda lui Barthélemy de Quincy. Templierii au fost înfrânți de mameluci
Arwad () [Corola-website/Science/331240_a_332569]
-
posesiune cruciată în Țara Sfântă. După pierderea controlului continental în urma căderii Acrei, 1291, Regatul Cruciat al Ierusalimului a fost relocat în insula Cipru, pastrând un avanpost în Arwad. Insula a fost încredințată Ordinului Templier de către Papa Clement al V-lea. Templierii au menținut aici o garnizoană până în 1302, alcătuită din 120 de cavaleri Templieri, 500 de arbaletrieri și 400 de auxiliari localnici, sub comanda lui Barthélemy de Quincy. Templierii au fost înfrânți de mameluci la 26 septembrie 1302 și au pierdut
Arwad () [Corola-website/Science/331240_a_332569]
-
Regatul Cruciat al Ierusalimului a fost relocat în insula Cipru, pastrând un avanpost în Arwad. Insula a fost încredințată Ordinului Templier de către Papa Clement al V-lea. Templierii au menținut aici o garnizoană până în 1302, alcătuită din 120 de cavaleri Templieri, 500 de arbaletrieri și 400 de auxiliari localnici, sub comanda lui Barthélemy de Quincy. Templierii au fost înfrânți de mameluci la 26 septembrie 1302 și au pierdut controlul asupra insulei. Insula este teritoriu al Republicii Arabe Siriene, districtul Tartus, guvernoratul
Arwad () [Corola-website/Science/331240_a_332569]
-
Insula a fost încredințată Ordinului Templier de către Papa Clement al V-lea. Templierii au menținut aici o garnizoană până în 1302, alcătuită din 120 de cavaleri Templieri, 500 de arbaletrieri și 400 de auxiliari localnici, sub comanda lui Barthélemy de Quincy. Templierii au fost înfrânți de mameluci la 26 septembrie 1302 și au pierdut controlul asupra insulei. Insula este teritoriu al Republicii Arabe Siriene, districtul Tartus, guvernoratul Tartus. Importanța economică a insulei Arwad este minoră. Activitățile desfășurate aici sunt pescuitul, construcția navală
Arwad () [Corola-website/Science/331240_a_332569]
-
lui Raymond al III-lea de Tripoli, personaj marcant al perioadei, reprezintă perioada de maximă înflorire a comitatului. Raymond al III-lea devine regent al Regatului de Ierusalim, a doi regi, însă este și conducătorul baronilor care nu doreau expansiunea Templierilor în zonă. Dușman declarat al lui Guy de Lusignan, al doilea soț al reginei Sybille, doritor al coroanei regale care nu s-a dat în lături nici de la rebeliune armată pentru a-și urma scopul. Numai moartea regelui Baudouin al
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
violențe. În 1277 Bohémond al IV-lea, pe fondul neînțelegerilor cu sora sa, Lucie (Lucienne) pentru succesiunea tatălui său, reia luptele cu adversalul său Guy al II-lea Embriaco, senior de Gibelet care o sprijinea. Guy caută o alianță cu Templierii, Bohémond răspunde distrugând clădirile acestora din Tripoli. Templierii ard fortăreața Boutron și asediază Tripoli. Când templierii se întorc, contele Bohémond trimite trupe pentru a asedia Gibelet. Guy Embriaco, însoțit de câțiva cavaleri, așteaptă trupele contelui în apropiere de oraș unde
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
fondul neînțelegerilor cu sora sa, Lucie (Lucienne) pentru succesiunea tatălui său, reia luptele cu adversalul său Guy al II-lea Embriaco, senior de Gibelet care o sprijinea. Guy caută o alianță cu Templierii, Bohémond răspunde distrugând clădirile acestora din Tripoli. Templierii ard fortăreața Boutron și asediază Tripoli. Când templierii se întorc, contele Bohémond trimite trupe pentru a asedia Gibelet. Guy Embriaco, însoțit de câțiva cavaleri, așteaptă trupele contelui în apropiere de oraș unde se dă o sângeroasă luptă al cărui singur
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
succesiunea tatălui său, reia luptele cu adversalul său Guy al II-lea Embriaco, senior de Gibelet care o sprijinea. Guy caută o alianță cu Templierii, Bohémond răspunde distrugând clădirile acestora din Tripoli. Templierii ard fortăreața Boutron și asediază Tripoli. Când templierii se întorc, contele Bohémond trimite trupe pentru a asedia Gibelet. Guy Embriaco, însoțit de câțiva cavaleri, așteaptă trupele contelui în apropiere de oraș unde se dă o sângeroasă luptă al cărui singur rezultat rămâne numai pierderile de vieți omenești. După
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]