1,062 matches
-
bază interpretarea extinsă din prelegerea intitulată „Interpretare fenomenologică a Criticii rațiunii pure“ (din anul 1925). Încă din "Ființă și timp", Heidegger afirmase despre Kant că a fost „primul și singurul care a mers o bucată de drum către investigarea dimensiunii temporalității ființei“ (p. 23). Drept urmare, îl interpretează pentru a scoate la iveală un Kant „metafizician“, adică preocupat de problema dintotdeauna a metafizicii, cea ontologică. Heidegger încearcă să arate, printr-o interpretare destul de „violentă“ (și va recunoaște asta mai târziu), că facultatea
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
mistere. Drept surse ale riturilor care includ misterele au fost identificate atât inițierile arhaice și societățile secrete cât și un ansamblu de mituri proprii civilizațiilor agrare, în care este vorba de uciderea unui zeu ca punct de trecere la o temporalitate caracterizată de moarte, nevoia de hrană și procreare. sunt însă, sub forma în care au fost cunoscute în Europa, un fenomen tipic civilizației elene, chiar dacă au luat ființă prin contaminarea cu sfera religiilor orientale. Formele inițiatice tipice acestor mistere au
Religiile de mistere () [Corola-website/Science/310882_a_312211]
-
trei volume, apărută de-a lungul a cinci ani și atingând vânzări de peste 20.000 de exemplare, filozoful formulează o teorie integratoare venind în sprijinul unui nou umanism; "sferologia" sau "microsferologia" sa propune o reconsiderare a conceptului de spațiu, alături de temporalitate, ca dimensiune esențială pentru evoluția umanului. Marcată prea accentuat de noțiunile de timp și devenire, de o linearitate istoristă considerată în termeni exclusivi și antagonici în raport cu celelalte culturi, gândirea occidentală a avut tendința de a neglija structurile ontologice de spațialitate
Peter Sloterdijk () [Corola-website/Science/304838_a_306167]
-
Ilfoveanu. Ciclul inspirat de povestea Reginei din Saba nu urmărește transpunerea legendei în spiritul respectării adevărului istoric. Darul, Regina, Balanța sunt punctele de plecare, pretexte care ne aduc în registrul preferat al picturalității sale. Este o lume scoasă de sub spectrul temporalității, al spațiului, sunt povestiri ce nu aparțin unui loc anume, ci sunt mai degrabă rezultatul unor experiențe de viață, reprezentând oameni fără vârstă sau identitate, purtătorii unui destin anume. Pictură și desenul Anei Ilfoveanu au fost permanent populate de asemenea
Ana Ruxandra Ilfoveanu () [Corola-website/Science/317283_a_318612]
-
mentale, iar guvernul civil a fost înlocuit cu o dictatură militară, în urma unei lovituri de stat. Sărăcia bântuie pretutindeni, orașele arată ca după război, iar oamenii se ascund în subterane. Nimeni nu mai este interesat de creativitate și de efectele temporalității, iar activitatea Institutului s-a modificat. Mii de mentalizatori s-au refugiat în trecut, unde complotează pentru a răsturna dictatura. Printre ei se află și fostul colaborator al lui Wenlock, profesorul Silverstone, care propune o nouă teorie a temporalității, opusă
Cryptozoic () [Corola-website/Science/320754_a_322083]
-
efectele temporalității, iar activitatea Institutului s-a modificat. Mii de mentalizatori s-au refugiat în trecut, unde complotează pentru a răsturna dictatura. Printre ei se află și fostul colaborator al lui Wenlock, profesorul Silverstone, care propune o nouă teorie a temporalității, opusă celei oficiale. Acuzat că ar fi încălcat principiile etice ale Institutului, Bush este obligat să accepte colaborarea cu noua conducere, fiind trimis la un centru de instruire paramilitară. Acolo este învățat tehnici de ucidere și i se încredințează misiunea
Cryptozoic () [Corola-website/Science/320754_a_322083]
-
dintre biologic și tehnologic. Date fiind aceste puncte de referință, Brian McHale pune accentul pe reorientarea ontologica a ficțiunii cyberpunk. Microlumile, eul centrifugal (automultiplicant), universul sintetic, traduc o paradigmă a pluralității ontologice, un "univers fără lume", cu corolarele: "timp fără temporalitate, spațiu fără spațialitate," dar în același timp pun problematică dorinței de a suprima sentimentul solitudinii “imanente și fără orizont pe care o presupune pierderea proprietății de lume.” . Note:</br> Florina Iliș, Teza de doctorat, Fenomenul SF în cultura postmodernă. Ficțiunea
Cyberpunk () [Corola-website/Science/302951_a_304280]
-
alese de pictor pentru a sugera ciclicitatea universului, aceasta facere continuă care se petrece în conștiința fiecăruia. Una dintre picturi prezintă cochilii spiralate care stau pe fire de iarbă, punând astfel lumea sub semnul echilibrului în dezechilibru. „Glif universal al temporalității, cum îl numea G. Durând, melcul exprimă permanentă ființei în procesul de devenire. Jocul Ielelor este, poate, cea mai reprezentativă pictură în ceea ce privește puterea artistului de a obține și a oferi revelația prin creație. Tehnică lui Coltofeanu atinge aici o anumita
Dorin Coltofeanu () [Corola-website/Science/317072_a_318401]
-
Indiei. Astăzi cele mai cunoscute temple jainiste sunt localizate în Palitana, Shankeshwar, Samet Shikhar, Vataman, Mumbai, Ahmedabad. La fel ca celelalte comunități din India, jainiștii au un calendar îmbogățit de sărbători religioase, care constituie focare de spiritualitate transcendentă într-o temporalitate ciclică. Majoritatea zilelor cu conotație religioasă sunt dedicate nașterii, morții sau nirvanei unui tirthankaras. Cea mai pregnantă sărbătoare este Paryushana, care se desfășoară timp de zece zile în calendarul digambarist sau opt zile în cel svetambarist în luna Bhadrapada (august-septembrie
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
care efectele prozodice sunt surprinse cu finețe, Înnobilează ideea că În mintea omenească ”Încap (În concepte, n. n.) doar secvențe ale contingentului și finitului, dar se opresc interzise la țărmul absolutului”. În partea a doua a eseului, intitulat transvaluarea hyperionică a temporalității și purtând subtitlul Luceafărul - o dramă a Timpului? George Popa discută cu rafinament conținutul conceptelor antinomice din marele poem. Autorul este de acord că la baza Luceafărului, stă o antiteză care poate Îmbrăca diferite denumiri pentru a o exprima, În
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
trăit cu intensitate viața, dar a luat ca martor și absolutul că sentimentele sale nu sfârșesc aici. Dorul eminescian este Înțeles de George Popa ca „aspirație nemărginită” și ”deschidere nelimitată a eului către cosmos cu lumea dinafară”. Iar În privința definirii temporalității din Luceafărul, autorul studiului descoperă pe lângă timpul „imanent, heraclitian” de sorginte umană, și „prezentul etern”, „rupt de durată”, specific entităților astrale. George Popa identifică În Luceafărul un conflict absorbit de concepte, pe care astrul Îndrăgostit de-o pământeană vrea să
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
omenească - produce prin distilarea unor elemente componente „cea mai pură esență a ființării: ecstatica eului poetic”. Spre aceasta conduce o mare parte a creației eminesciene (În proză și versuri). În finalul capitolului, George Popa remarcă faptul că „Eminescu optează pentru temporalitatea de tip omenesc, pe care, supunând-o sortilegiului poeziei, o preschimbă În energie de transmutare ontică a omului și a lumii”. După interludiul dedicat traducerii În engleză (toate cele trei capitole despre Luceafărul sunt urmate de versiune engleză), urmează al
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
capacității de desfășurare sistematică existente în această fabulă”97. Asupra acestor chestiuni, Paul Ricoeur zăbovește îndelung și în trilogia amintită, unde insistă, pe de o parte, asupra legăturii dintre mimesis și lume, pe de alta, asupra relației dintre acestea și temporalitate. Ipotezei de bază - aceea conform căreia corelația între activitatea de a povesti istorii și caracterul temporal al experienței umane nu este accidentală, reprezentând, după expresia autorului, „o formă de necesitate transculturală”98 - i se subordonează o analiză riguroasă a articulațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ceea ce poate fi mai străin de copierea unui real preexistent, reprezentând o formă de imitație creatoare: A imita sau a reprezenta o acțiune presupune, în primul rând, o pre-comprehensiune a ceea ce rămâne din accidentalul acțiunii umane: din semantica, simbolistica și temporalitatea sa. Pe această pre-comprehensiune (...) se sprijină punerea în intrigă și, deopotrivă, imitația (...) literară 100. Așadar, deși nu subapreciază nicidecum ponderea construirii intrigii, a configurării, după propria sa expresie, în cadrul textului literar, pentru Ricoeur esențial rămâne caracterul de Ianus Bifrons al
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
accentuează - pe urmele lui Frye - asupra valențelor cognitive ale mimesis-ului, strâns legate de mișcarea temporală, atunci când afirmă că povestirea ar fi cea care dă formă succesiunii informe și mute a evenimentelor, cu alte cuvinte că, pornind de la timp, povestirea creează temporalitate. Să ne amintim că Hans Robert Jauss plasa și el mimesis-ul într-un cadru oarecum, atunci când vorbea despre „desfătarea de Sine în desfătarea cu Altul”, pe care el o deducea însă din ambiguitatea structurală a receptării textului ficțional. Este aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
înălțimi ale unchiului Devereux. În 1911 se oprise din crescut la un metru și optzeci de centimetrii fix272. Chiar la o lectură superficială putem remarca deschiderea acestui poem spre realitatea senzorială (elementul vizual este în mod evident privilegiat) și spre temporalitatea individuală, prin simpla rememorare. Secvențele se pot vizualiza cu ușurință: unchiul Devereux în uniforma ofițerilor canadieni, coborât parcă dintr-o fotografie de epocă, apare înconjurat de „posterele sale de student”, brăzdate cu dungi de lumină. De altfel, ni se oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
tocmai datorită aparentei lor insignifianțe, dovezi ale fantasmagoricei multiplicități a lumii. Din această perspectivă, s-ar putea afirma chiar că experiența poetică a lui Roberto Deidier nu este străină de acea metamorfoză treptată, uneori greu sensizabilă, a obiectului plasat în temporalitate, caracteristică pentru ontologia barocului. Și în cazul de față, abundența detaliilor devine un simptom al tranzitoriului, chiar dacă, abandonând apetența barocă pentru obscuritate, discursul autorului contemporan câștigă în precizie, mimând adesea transparența și directitatea. Așa cum se întâmplă și în pasajul citat
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
3.7 Postmodernism à l’italienne" Un alt scriitor italian preocupat, ca și Roberto Deidier, de metamorfozele obiectului plasat în timp, de transgresarea frontierelor dintre genuri și, mai cu seamă, de raporturile complexe și adeseori contradictorii dintre spațiu, interioritate și temporalitate este Pier Vittorio Tondelli. De la bun început, trebuie precizat că multe dintre textele sale au un caracter hibrid, fie că este vorba de contaminarea dintre povestire, poem și notația diaristică, fie de aceea dintre roman și eseu. Exemplul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fidelități față de angajamentele asumate: menținerea de sine prin cuvântul dat. Conform terminologiei lui Ricœur, polul idem este caracterizat prin imuabilitate În timp, În vreme ce polul ipse ne deschide spre schimbare, spre diferit. Este vorba despre două modalități diferite de Înscriere În temporalitate, indisociabile, care constituie identitatea subiectului. Identitatea unui personaj este așadar istoria sa, care nu este accesibilă decât prin intermediul unei relatări. Acesta este motivul pentru care Ricœur vorbește despre identitate narativă (ibidem, p. 175). Sinele nu se poate pricepe decât pornind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
societal” (Cornelius Castoriadis), pe „stigmatizare” sau „etichetare” (lucrările lui Michel Foucault sau Erving Goffman asupra „lumilor Închise”: spitale, aziluri, Închisori). Aportul juriștilor (Maurice Hauriou, Hans Kelsen) și al economiștilor (Școala Public Choice, curentul „convenționalist”) merită și el atenție: marcate de temporalitate, răspunzând unor imperative de socializare, control și reglementare, instituțiile apar, din această perspectivă, ca niște reguli de acțiune ce au scopul de a „obiectiva o disciplină a vieții” bazată pe „anticipări stabile și reciproce”. G. F. & CASTORIADIS Cornelius (1975), L
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
în epistemologia occidentală în urma unor "tăieturi" și separări regretabile comise în gândire și apoi în viața socială. Un prim enunț critic al autorului a fost că Occidentul are o religie și o societate dogmatică. Și fiindcă societatea este mereu supusă temporalității, accidentelor istorice, au apărut multe revizuiri și ajustări care au dat naștere la tot felul de crize. Printre ele sunt și crizele științelor omului. Deoarece în Occident atât Biserica, cât și statele sunt presate de timpul istoric trecător, apare conflictul
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în detrimentul școlilor și spitalelor, ci semnalăm riscul clericilor de a nu mai avea enoriași potenți și sănătoși dacă viața laică se deteriorează mereu. Și clerul însuși poate suferi. Căci diferențele dintre gândirea și simțirea profană și conștiința sacrului, dintre sentimentul temporalității și cel al duratei indefinite, împărtășite de majoritatea popoarelor sud-estice, ortodoxe sau neortodoxe, nu pot să depășească anumite praguri pentru a continua să existe împreună. Convulsiile sociale, pe fondul marilor datorii acumulate de Grecia ultimelor ani, spun câte ceva și în privința
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Atenei și asumarea puterii de către filosof, sunt două aspecte diametral opuse ale aceleiași poziții. Pentru filosof este esențială atât aderarea la condiția temporală, cât și căutarea unui adevăr care să aibă valoare, dincolo de situațiile particulare. Aderarea cea mai completă la temporalitate devine efectivă în sfera politică, în timp ce căutarea adevărului își are împlinirea în atingerea adevărului absolut. În fruntea ambelor procese se află filosoful conducător al cetății, devenită ideală tocmai pentru că este condusă de către filosof. Condamnarea la moarte a filosofului este imaginea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Vom avea nevoie de o dietă, de o igienă care se apropie, la urma urmei, de ceea ce s-a numit iconoclasm, adică o dispariție, o distrugere de imagini, fiindcă acesta va fi singurul mod, mai întîi de a restaura o temporalitate reflexivă, o temporalitate a vieții interioare care acum o duce greu din cauza acestei omniprezențe de imagini și apoi, va fi poate singurul mijloc de a redescoperi adevăratul raport cu imaginea, un raport care necesită condiții de receptare, ca și condiții
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
de o dietă, de o igienă care se apropie, la urma urmei, de ceea ce s-a numit iconoclasm, adică o dispariție, o distrugere de imagini, fiindcă acesta va fi singurul mod, mai întîi de a restaura o temporalitate reflexivă, o temporalitate a vieții interioare care acum o duce greu din cauza acestei omniprezențe de imagini și apoi, va fi poate singurul mijloc de a redescoperi adevăratul raport cu imaginea, un raport care necesită condiții de receptare, ca și condiții de împărtășire pe
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]