1,083 matches
-
existenței personajelor istorice fiind dată de raportul lor cu anumite evenimente. Cum nu își permite riscul unor războaie, inventează alte tipuri de evenimente: sportive, culturale, mondene etc. În felul acesta nu se mai poate înțelege pe sine decât din perspectiva temporalității, ca existând într-un anumit timp în care s-au întâmplat anumite evenimente. Filozofia ca smulgere a gândirii de sub imperialismul limbii; a gândi într-o limbă, însă dincolo de ea. Din când în când localitățile Italiei sunt străbătute de zgomotele răzlețe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mai complex decât orice ființă vie. Un exemplu în acest sens îl constituie posibilitatea de a memora în mod conștient, pe baza acestei abilități putând elabora planuri complexe. Deci, proiectele noastre își datorează posibilitatea raportului pe care-l avem cu temporalitatea: nu mai cădem pradă timpului, lăsându-ne trăiți de el, ci încercăm să-i domolim ființa prin intermediul memoriei. A desfășura mai multe proiecte simultan (cel puțin la nivel mintal) înseamnă cumva a trăi în mai multe temporalități în același timp
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
-l avem cu temporalitatea: nu mai cădem pradă timpului, lăsându-ne trăiți de el, ci încercăm să-i domolim ființa prin intermediul memoriei. A desfășura mai multe proiecte simultan (cel puțin la nivel mintal) înseamnă cumva a trăi în mai multe temporalități în același timp; deci a câștiga timp sau a da timp propriei vieți. Dacă vom considera gândirea ca element esențial în definirea umanului, atunci a desfășura mai multe operațiuni mentale în mod sincronic înseamnă a fi inserat concomitent în temporalități
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
temporalități în același timp; deci a câștiga timp sau a da timp propriei vieți. Dacă vom considera gândirea ca element esențial în definirea umanului, atunci a desfășura mai multe operațiuni mentale în mod sincronic înseamnă a fi inserat concomitent în temporalități diferite. Putem zări oameni enervați de propria tâmpenie: sunt oamenii care devin violenți atunci când ar vrea să spună mai multe dar nu reușesc să-și transpună în cuvinte intențiile semnificative; și atunci, pentru că nu pot să se facă inteligibili, au
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a distrus relația personală pe care o aveam cu lumea; el ne îndeamnă să ne obiectivăm, să ne vedem din afară. Când spun "mai stau 20 de minute" sau "merg timp de o oră" mă forțez să fiu conform unei temporalități inventate, să mă îndepărtez de maniera proprie de temporalizare. Nu pot găsi un corespondent interior pentru "mai stau 20 de minute" deoarece al meu a sta se organizează după alte coordonate: stau când sunt obosit, ori când sunt interesat de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de lipsă de respect față de strămoși o constituie uitarea propriei limbi, tot mai frecventă în contextul migrației; e o formă de uitare a strămoșilor și a noastră în același timp. Pentru bețiv sticla de băutură este o clepsidră ce măsoară temporalitatea ciclică în care se situează. Dacă vrea să-și mai dea timp, mai cere o sticlă; "Chelner, încă una!" e formula ce generează un nou început. ٭ Aristotel (Metafizica, 996a) povestește că Aristip din Cirene considera că matematica nu prezintă interes
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
prea mult deschisă să intre momentele seci. ٭ Trecerea din timpul circular în cel istoric este angoasantă; momentul a putut fi depășit într-o oarecare măsură prin reproiectarea existențelor în funcție de noile cadre, cariera putând constitui un exemplu. De remarcat că ambele temporalități sunt pândite de riscul infinitului. Succesul creștinismului este datorat și rupturii pe care o produce în perspectiva timpului infinit. ٭ Ca nație n-ar trebui să fim obsedați de a ajunge din urmă alte state, ci marcați de căutarea propriului mod
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pe marginea obiectualității Ion Bitzan a repus în discuție dimensiunea temporală a operei de artă, receptată multă vreme exclusiv din perspectivă spațială. însă nu prin narație exterioară, prin succesiunea episoadelor ori prin spectacole în mișcare i-a fost recuperată acesteia temporalitatea, ci prin convocarea la o nouă viață a unor forme în care timpul s-a așezat, vizual și tactil, ca un element definitoriu. Cartea veche, obiectul în nenumăratele sale ipostaze - de la cel irelevant și derizoriu pînă la acela înnobilat prin
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
care descumpănește și încântă, în egală măsură. Pe fondul foarte general al disputelor interconfesionale dintre românii ortodocși și greco-catolici în Transilvania secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, autorul alcătuiește o poveste destul de bizară, în care clasicele reguli de temporalitate și spațialitate sunt încălcate cu nonșalanță, logica povestirii se pierde în ceață, iar procedeul suprarealist de ordonare a paginilor după principiul loteriei, pare a fi regula de bază. De altfel, autorul are și o explicație rațională pentru evidenta lipsă de
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
ecleziastică a noțiunii cuprindea ideea de origine și, totodată, pe aceea de valoare. Extracția divină a unui anumit text îi conferea o natură eschatologică, făcîndu-l valabil in aeternum. Cartea canonică (și, bineînțeles, autorul ei) devenea(u) transcendentă(e), ieșind din temporalitatea comună și supunînd istoria impactului său (lor) covîrșitor. Desigur, în linia saeculum-ului postmodern euro-american, autoarea se mișcă mai degrabă către o deconstrucție a acestui model arhetipal al "selecțiilor arbitrare", așezîndu-se, teoretic, în zona mutațiilor semantice și valorice cunoscute de canon
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
adesea o retrospectivă nostalgică. A doua cale urmată este a romanului-nuvelă, foarte bine organizat secvențial. E cazul tipic al lui Liviu Rebreanu. Naratorul se află deasupra lumii pe care o inventează, fără să aibă vreun raport de comunicare cu personajele. Temporalitatea e împărțită rațional în fragmente din-tr-un puzzle ce se îmbucă foarte ușor, într-o cronologie previzibilă. Cea de-a treia cale - aceea pe care căutăm să o identificăm și să o recomandăm ca o formă de maturitate a unei literaturi
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
contemporani Nicolae Breban și Augustin Buzura. Explorarea romanului-roman e deopotrivă retrospectivă, introspectivă și prospectivă. Construcția e foarte complexă, fără fragmente detașabile. Nici o secvență nu reflectă întregul ca în romanul-nuvelă. Fluxul narativ nu merge într-o singură direcție, ca în romanul-povestire. Temporalitatea poate fi dată înapoi, poate fi oprită sau poate fi precipitată înainte, iar aceste manevre ale narațiuni sunt folosite imprevizibil de către un constructor capricios. Romanul-povestire este aproape epuizat ca tehnică. Ultimul său susținător a fost Ștefan Bănulescu, poate și Fănuș
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
Maltezi, care îi aduce drept plocon două știuci, un mușchiuleț de porc și carne de berbec dobrogean. Când se întâmplă toate acestea și cele care urmează? În mijlocul verii anului 1926! De unde deducem, căci în proza lui Paul Georgescu nu există temporalitate clară, balzaciană? Singuraticul Gabriel reflectează astfel în pagina a patra a romanului: Își simțea pielea năclăită de sudoarea nopții. Să fim noi oare în secolul douăzeci, cum clamează părelnicele colendare, de douăzeci și șase de anișori? Că eu tot în
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
între dezrădăcinarea ontologică ce poate avea consecințe fatale și între asumarea acestei "maxime poveri", care poate fi transmutată în energie vitală. Oricît de imperfectă, viața e corigibilă datorită "eternei reîntoarceri", concept esențial al gîndirii nietzscheene, care ne îngăduie a armoniza temporalitatea și eternitatea. E o imagine circulară a timpului, însă nu una cu caracter strict repetitiv, ci ca o revenire selectivă la ceea ce a fost odinioară nedesăvîrșit, prin eliminarea a tot ce este oneros în condiția perfecționistă a omului. Ne întîlnim
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
interbelică imaginată de Petru Dumitriu. E un procedeu al realismului socialist ca realism critic, procedeu pueril, dacă nu ar fi perfid. Proza lui Petru Dumitriu are capacitatea uluitoare de aglutinare a timpului istoric. Cronică de familie se extinde pe verticala temporalității, marchează popasuri reconstitutive, nu fără a sări etape întregi. Toate cărțile sale din perioada comunistă, din 1948, când tipărește nuvela Dușmănie, până în februarie 1960, când evadează în Berlinul de Vest, se bazează pe unul și același principiu de juxtapunere a
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
se naște ca un act simbolic în vădită opoziție cu amorful substanței pe care o absoarbe spre a o redefini, fotografia este vehiculul prin care lumea reală, ezitantă și perisabilă în discursivitatea ei cotidiană, se proiectează în spații incoruptibile, înfrînge temporalitatea și respiră vizibil aburul transcendenței. Dacă prin această sculptură, ingenuă sau pură - adică lăsată aproape de starea genuină a materiei sau, dimpotrivă, distilată formal pînă la obținerea unor geometrii infailibile și a unor ritmuri literalmente matematice -, Jacobi modelează tactil spațiul și
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
Cel mai adesea, viitorul promis nu supraviețuiește ins... pan... a doua zi, când vine un nou azi auroral, iar viitorul lipsit de memorie începe din nou, iar și iar, ca într-o „veșnic... reîntoarcere”. În esenț..., am descris aici o temporalitate anistoric..., premodern..., aproape primordial..., în care desf...șurarea trecut - prezent - viitor, specific... modernit...ții, este serios periclitat.... Problemă noastr... fundamental... este tocmai intrarea întregii ț...ri în fluxul temporal al modernit...ții occidentale; acum avem inc... un amalgam de insule
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
este tocmai intrarea întregii ț...ri în fluxul temporal al modernit...ții occidentale; acum avem inc... un amalgam de insule de modernitate, în jurul capitalului str...în și în câteva instituții funcționale, chiar și în anumite birouri ale Guvernului, plutind în temporalitatea arhaic... a lumii noastre (semi)rurale, capabil... și acum s... absoarb... impactul experienței „c...pșunarilor”, la care se adaug... temporalitatea hibrid... a mahalalelor și cea postmodern... („postistoric...”?) a corporațiilor și a proiectului UE. Daniel D...ianu, din fericire, este altfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
de modernitate, în jurul capitalului str...în și în câteva instituții funcționale, chiar și în anumite birouri ale Guvernului, plutind în temporalitatea arhaic... a lumii noastre (semi)rurale, capabil... și acum s... absoarb... impactul experienței „c...pșunarilor”, la care se adaug... temporalitatea hibrid... a mahalalelor și cea postmodern... („postistoric...”?) a corporațiilor și a proiectului UE. Daniel D...ianu, din fericire, este altfel decât „profesorii” și profeții noștri de serviciu. Economiștii, cum sugeram prin absența lor din lista de mai sus, nu s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
ființa, îndreptându-se spre altceva, spre ființare, cum s-a spus, ori a izgonit-o din raza privirii, din vocabularele sau din structura practicilor sale, ori a (aban)donat-o; - ceva anume l-a ademenit pe om - devenirea, spun unii, temporalitatea și inconsistența hedonică, spun alții -, de parcă nu se mai poate smulge astăzi din mrejele acestei ademeniri.“ (Constantin Mitră) Excesul de interpretare. Este practicat de unii critici literari care n-au priză la realitatea textului și se pasionează, în compensație, de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ființa, îndreptându-se spre altceva, spre ființare, cum s-a spus, ori a izgonit-o din raza privirii, din vocabularele sau din structura practicilor sale, ori a (aban)donat-o; - ceva anume l-a ademenit pe om - devenirea, spun unii, temporalitatea și inconsistența hedonică, spun alții -, de parcă nu se mai poate smulge astăzi din mrejele acestei ademeniri; [...] - în sfârșit, dacă ar trebui să-l aducem pe om cu mandat (de om) dinaintea ființei, ar trebui mai întâi să ne întrebăm ce
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în sensul curent al conceptului. Pentru prima dată profeții Israelului sacralizează timpul linear, transformând istoria poporului ales într-o Istorie sacră, la capătul căreia se află mântuirea, eliberarea. Odată cu ei, „paradigma cosmică” a păgânismului, întemeiată pe o reprezentare ciclică a temporalității, intră în declin, iar ideea de mântuire se leagă indisolubil de venirea unui Mesia, „Uns al lui Dumnezeu”, la sfârșitul timpurilor, venire unică, irepetabilă, definitivă. De partea lor, autorii textelor apocaliptice „intertestamentare” detestă elementul istoric în general și prezentul în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a dimensiunii istorice, recuperată tot prin Părinți, ea se regăsește ca element axial al gândirii teologice a celor trei iezuiți luați aici în discuție (De Lubac, Daniélou, Von Balthasar). A reaminti că Revelația are loc în cadrul istoriei, adică în cadrul unei temporalități sacre, înseamnă, în fond, a reaminti o banalitate patristică, dar destul de „stranie”, chiar la limita „ereziei”, în contextul teologic al anilor ’30-’50. Atrăgând atenția asupra acestui caracter istoric, temporal și dinamic, De Lubac provoacă și interpelează teologia metafizică oficială
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a secetei, a frigului și a căldurii, a semănăturilor și a secerișurilor, a turmelor, a lemnului pădurilor etc. Obiectul istoriei este omul în relația sa cu această natură non-galileană în relația sa istorică. Istoricitatea acestei relații, adică în ultimă instanță temporalitatea lumii înseși, temporalitatea în care aceasta survine ca lume și se modifică, aceasta este categoria transcendentală fără de care nici o realitate istorică și prin urmare nici o istorie nu sunt posibile. În această istoricitate și prin ea, pe fondul din ei al
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
frigului și a căldurii, a semănăturilor și a secerișurilor, a turmelor, a lemnului pădurilor etc. Obiectul istoriei este omul în relația sa cu această natură non-galileană în relația sa istorică. Istoricitatea acestei relații, adică în ultimă instanță temporalitatea lumii înseși, temporalitatea în care aceasta survine ca lume și se modifică, aceasta este categoria transcendentală fără de care nici o realitate istorică și prin urmare nici o istorie nu sunt posibile. În această istoricitate și prin ea, pe fondul din ei al ek-stazei timpului, oamenii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]