896 matches
-
sticlă, țevilor, componentelor pentru automobile. Totuși, cea mai mare mare expunere la stiren se face prin fumul de țigară. Raportul publicat de LiveScience face mențiunea că ăsta nu înseamnă că o substanță cuprinsă în această listă va cauza automat și temută maladie.
Lista substanţelor cancerigene se prelungeşte. VEZI care sunt şi unde se întâlnesc acestea () [Corola-journal/Journalistic/69758_a_71083]
-
lucruri și creaturi pe care oamenii obișnuiți nu le văd. Thomas este pus la grea încercare în confruntarea cu vrăjitoarea din ținut, Mama Malkin. În al doilea roman din „Cronicile Wardstone“, Thomas și mentorul său au de înfruntat cea mai temută creatură a răului: Urgia, care încearcă să scape din catacombele de sub catedrala din Priestown. Joseph Delaney: Ucenicul Vraciului. Editura Corint junior, București, 2006. Preț: 19,20 lei (www. dol. ro). Slab și gras Nu demult, era de dorit ca omul
Agenda2006-33-06-01-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/285133_a_286462]
-
depășește nivelul mediu. Excepție fac, prin referiri deschise la peisajul sumbru al vremii, Culoarea sîngelui și Moarte în închisoare. Iat-o pe cea dintîi: Culoarea sîngelui, culoarea cărnii vii Culoarea focului ascuns ținută De magi și chiar de fiare mult temută, Acuma arzi în steaguri mii și mii. Și toate pragurile-s roșu-ncinse, Stăpînu-mbracă roșiile-i mantale, Prin noapte ard cetățile, fanale Cumplite, visuri și vieți învinse. Pîrjolul nimeni nu-l mai potolește, Un suflet doar pe ici-colo mai scapă
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
și imaginarea vânătorii ține tot de o coordonată expresionistă prin explozia forței asociată cu frumusețea acestor regi ai pădurii: „Cerbii nu știu nimica din toamna roșcovană,/ și-așa cum dorm, cu inimi de frunză și desculți,/ visează copoi, goarne și vânători temuți,/ veniți să prindă codrul cu coarne și copite -/ și codrul, căzut plânge, cu nările mărite.”( Sinaia, 2) Configurări artistice expresioniste se pot decupa din multe poezii. Efervescența vitală a naturii, revărsarea sevelor, iarba care invadează, hergheliile de cai prin stepe
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
exploata la maximum tăcerea în care se oglindește cuvântul, adică jumătatea lui cu valențe mistice, cea care îl creează și îl susține. Tăcerea este o cale prin care trăitul se transformă în trăire, potența amenință să devină act, iar actul: temuta și în egală măsură dorita sciziune. Pentru o ființă vorbitoare, cu atât mai mult pentru actor, poet, demagog, trăirea este totuna cu exprimarea. Însă actorul trăiește în prezent, și orice cuvânt, odată rostit, își trimite rezonanțele în trecut. Imediat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
luam pământul și plăteam eu în locul lor dările și așa am ajuns chiabur, mi-am făcut și crâșmă ca să-i jupoi și mai tare și le luam bruma lor de agoniseală pe lioarca de vin. Așa am ajuns cel mai temut. Alte păcate, fiule, ai mai făcut? Făcut, părinte, făcut ... am îmbătat-o pe mama, părinte, apoi am forțat-o să facă dragoste cu mine. Am regulat pe toate surorile mele ... după ce le-am îmbătat, că doar aveam crâșmă și ele
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se minună Nicanor. Nu mai avură însă timp să se contrazică și nici să stabilească exact despre ce-i vorba, deoarece în toată pădurea răsună un fioros răget de leu. Da, un răget de leu adevărat, ca-n cele mai temute întunecimi ale junglei. Și imediat după răgetul leului răsună din nou, mai aprig și mult mai înfiorător, acel strigăt de ajutor. Dar nimeni nu-și putu da bine seama de unde vine... și nu se mai auzi decît o singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aștepta să nu-și dea seama de poziția delicată în care se găsea, se ferea cît putea să iasă în calea șefului haitei. La comanda acestuia înlemneau toți și de toanele lui depindea și soarta orfanului. Arus, cel mai de temut lup al pădurii și conducător al haitei care-l descoperise pierdut printre copaci, l-a studiat pe Lupino, fără cuvinte, zile la rîndul. Inimă neînduplecată de lup viteaz, călit de încercările vieții, Arus a știut din prima clipă că însăși
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
că Își dau copiii la aceleași școli cu cei pe care Îi toarnă, că au rude la țară, unde se duc de Paște și de Crăciun, să zică „Hristos a Înviat“ și să facă pe Moș Gerilă... Sunt disprețuiți și temuți, cei mai mulți dintre ei sunt izolați, unii Îi Înjură pe față, fără frică, mai ales cumnații, verii, unchii, bunicii... Nu mai e vremea uciderii aproapelui, e timpul disprețului fără nuanțe, așa ne creștem odraslele, așa le trimitem În viitor, ca pe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
conștiința suprasolicitată de contradicții ce poate atinge pragul alienării, ea semnifică în esență o subiectivitate coruptibilă, adîncită pînă la a deveni culpabilitate obiectivă: "Propria-i netrebnicie resimțită ca o vină" (Poemul răspîntiei). Ori în chip analitic: "Iată răspîntia atît de temută, întruchipată amenințarea ce te-a însoțit în somn;/ Clipa cînd cortul gurii celor mai înavuțiți dintre profeți / Se îndoiește că a fost locuit vreodată de har; / Cînd singurul apel ce l-ai putea adresa s-ar cuveni spre haitele de
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
ospiciu, ajunge și la pușcărie), primește ciudata ofertă de a se duce la azilul de bătrîni pentru a sculpta în falezele de marmură monumente funerare pentru cei internați pe măsură ce aceștia aveau să moară. Azilul este patronat de un șef autoritar, temut și invizibil, supranumit Bătrînul. Cei care conduc efectiv stabilimentul, o Moașă lubrică, un Arhivar deținător al dosarelor tuturor, internați și personal medical laolaltă, un Portar ce pare întruparea umană a Cerberului sînt numiți de el, dar nu-l văd niciodată
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
fermă încadrare. Cu mențiunea, optimistă, că prezența în programă nu coincide numaidecât cu atenția acordată la oră. Și că, măcar în mediul pre-universitar, degradarea didactică a capodoperei lui Mateiu Caragiale se amână atâta timp cât aceasta din urmă nu va figura între temutele subiecte de examen. Până atunci (adică ani buni), explorarea sensurilor rămâne deschisă doar mateinilor împătimiți, membrilor onorifici ai celebrului Club protocolar, celor în a căror nobilă ascendență se află, strecurați, Ion Barbu, Tașcu Gheorghiu, Ovidiu Cotruș, Radu Albala, Alexandru Paleologu
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
Dacă în calitate de scriitor, Ion Caraion își are locul său (important) în istoria literaturii noastre postbelice, ca om se salvează de la naufragiul moral printr-o abilă, inteligentă mișcare de repoziționare în marele puzzle ale Securității. Din succesiunea documentelor observăm, siderați, cum temuta instituție controla aproape totul înainte de 1989, folosind surse numeroase (inși șantajabili ori informatori benevoli) și căutând, în fiecare situație, rezolvarea cea mai convenabilă. Situat în acest câmp de forță, prins oricum în pânza de păianjen a regimului, Caraion încearcă de la
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
o orientare categorică sau fără ambiții de vedetism, cultivând modestia independenței, de funcționari impecabili la un ghișeu, transmițând autoritatea instituțională a criticii din felul în care arborează ținuta corporală a celui aflat de cealaltă parte. Judecători severi, imparțiali, funcționari țâfnoși, temuți și contestați pe față sau pe ascuns sunt Cornel Regman, Virgil Ardeleanu, Mircea Iorgulescu, Daniel Cristea-Enache, rapizi și necruțători în sentințe, replicând cu legea în mână clienților nemulțumiți, arătându-le încruntați că nu au dreptate. De cealaltă parte sunt generoșii
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
paginile cu Goga aduc aceeași adiere de familiaritate, cu cine nu te-ai aștepta. Cu Caragiale. Cel pe care nu-l știm (dar l-am putea lesne bănui), care improvizează poezii ca să-l lecuiască pe Iorga de măcar unul dintre temutele lui talente... Cu Oscar Han, despre popoarele sculpturale, și despre etern dureroasa problemă a sculpturilor din oraș, făcute la întîmplare, deseori semnate de "grandilocvente nulități artistice în țările lor." Lui Nichifor Crainic, proaspăt secretar general al Artelor, îi cere "stăvilirea
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
picioarele lungi ale insectelor dărâmă fortificații întregi, antenele lor tăioase fac măcel în rândul femeilor și bebelușilor maimuțelor nancy ma, gurile flămânde ale uriașelor săritoare fac prăpăd în lanurile de grâne ale maimuțelor cu gât roșu. hanuman, împreună cu cei mai temuți membri ai forțelor speciale ale speciei, luptă vitejește, însă pierderile lor sunt uriașe. nouă deasupra: în semn de rămas bun, stolul de vrăbiuțe-soldat formează pe cer imaginea prințesei inimii tale, îți dă șansa să o vezi aproape aievea pe luo
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și al evlaviei, se socotea un om chiar credincios și nu se știa că păcătuise chiar greu, de multe ori, în viață. Mai mult, cunoscând, după cum am mai spus, învățătura creștină, el știa limpede ce le așteaptă pe sufletele sinucigașilor: temuta damnare eternă! Însă acesta deloc nu era de condamnat, căci el nu-și dorea altceva, decât un singur lucru: căutarea absolutului și aflarea lui, care, de altfel, constituia rostul pentru care lupta, dar cu ce preț se putea obține... Totuși
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rezistent, care se strângea, împăturindu-se, atât de ingenios, încât, la urmă, o puteai pune și într-un buzunar mai încăpător. A trecut prin punctul de frontieră ca prin brânză. Unde te călătorești, feministo, a fost întrebată, glumeț, de către vameșul temut. Ia, până dincolo, să aduc feministelor mele câteva sarmale, de la restaurantul vostru vestit. Drum bun. Servici bogat în capturi. Mulțumesc. S-a dus direct la contrabandistul cu țigări, la care avea oricând ușa deschisă. Ai venit? Am. Câtă marfă? Un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care, Little Motherfucker și „Cizme-n cur“, ambele referindu-se, cu siguranță, la două dintre stadiile dezvoltării ființei umane -, Îi făcu semn de la distanță să vină În colțul ferit În care mâncau psihanaliștii. În Purgatoriu, aceștia constituiau cea mai de temut gașcă, mai dură chiar decât cea a dansatorilor de step ori a stiliștilor vestimentari, spre a nu mai aminti de banda creatorilor de parfumuri. Toți semănau cu Hulk Hogan. Freud, care În timpul vieții fusese un ins sobru și distins, se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu-mi place, am spus. Parcă i se conferă un avantaj nemeritat, reprezentând o relație ilicită și incompletă. — O relație ilicită și incompletă, repetă Alexander. Da. Poate chiar o obsesie. Freud despre Meduza. Capul poate reprezenta organele genitale ale femeii, temute și nedorite. Nu m-am gândit la ceva atât de sofisticat, am spus. Și sălbaticii fac colecții de capete. — Pe al tău nu m-ai lăsat să-l pun la colecție, spuse Alexander. Într-adevăr, nu-l lăsasem pe Alexander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tușă de pudră pe nas, un „Noapte bună“ adresat portarului și fuga afară, În Înșelătoarele străluciri ale nopții, tânărul evreu În așteptare, ciocolatele, mașina după colț, cursa rapidă și primejdioasa Îmbrățișare furișă. Dar nu era cineva cunoscut. Reveni În nedorita, temuta aventură Într-un ținut străin, care nu putea fi controlat cu un cuvânt măiestru. Nici un alint, oricât de abil, nu va satisface Întunericul pe cale de-a se lăsa. Trenul Întârzie, se gândi Myatt, ieșind pe culoar. Își pipăi buzunarul vestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și pînă ajung la maturitate... Uite, vezi se înflăcărează ea cu privirea pierdută pe fereastră -, la Maria am fost tînără, în plină..., deh!, soția lui Bujoreanu, nu știu cît l-ai cunoscut, dar el, din primii ani, s-a făcut temut; temut și iubit. Venea acasă și-mi spunea rîzînd: "Proștii! Au impresia că mă cumpără..." Îl însoțeam peste tot. Mama și servitoarele stăteau cu Maria. N-am reușit să... Iar cînd a fost cu... Bătrîna se oprește brusc. Continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
importante de la curte pe cei înțelepți și virtuoși, să promoveze politici corecte pe plan intern, făcând să domnească dreptatea și nicidecum interesele egoiste, iar în relațiile interstatale să fie încheiate alianțe cu alte principate, pentru ca împreună, acestea să opună rezistență temutului stat Qin. Venit-a vremea întristării depășește formele de exprimare ale Cărții Poemelor și îmbogățește extrem de mult expresivitatea poeziei, deschizând un spațiu cu totul nou pentru creația lirică din China antică. Enigmele cerului este un poem extraordinar creat de Qu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din lumea imaterială, invizibilă, pentru că poate fi doar gândit, imaginat, sau pentru că a existat și nu mai este, a trecut, s-a pierdut, e de neatins, în lumea morților... — ...Sau care nu e prezent fiindcă nu există încă, ceva dorit, temut, posibil sau imposibil - spune Ludmila - a citi înseamnă a merge în întâmpinarea a ceva pe punctul de a fi, dar nimeni nu știe încă ce va fi... - (Iată, o vezi pe Cititoare încercând să scruteze dincolo de marginea paginii tipărite ivirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu puteri magice, capabilă să dispară În timp ce era privită sau să se materializeze din nou În momentul cel mai nepotrivit. Trăia din pricina asta Într-o permanentă mirare, cu urechea ciulită și ochii aproape ieșiți din orbite de atîta căutat Împrejur temuta prezență, gata s-o rupă la fugă la auzul clopotului pe care-l ura, căci din pricina faptului că era lent și greoi, era și cel care primea cel mai des loviturile de bici făgăduite celui rămas În urmă. Asculta orbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]