142 matches
-
este chiar transformarea Lorentz dată mai sus. Toți tensorii se transformă după aceeași regulă. Tetravectorul pătratelor diferențialelor distanțelor formula 100 construit folosind este invariant. Faptul că este invariant înseamnă că are aceeași valoare în toate sistemele inerțiale, deoarece este un scalar (tensor de rang 0), și astfel Λ nu apare în transformarea sa trivială. De observat că atunci când elementul formula 102 este negativ, formula 103 este diferențiala timpului propriu, iar când formula 102 este pozitiv, formula 105 este diferențiala distanței proprii. Utilitatea principală a exprimării ecuațiilor
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
se deplasează în raport cu primul. Relativitatea restrânsă nu ține cont de efectele gravitației, elementul central al formulării ei matematice sunt transformările Lorentz. Relativitatea generală a fost formulată de Einstein în 1916. Această teorie utilizează formulele matematice ale geometriei diferențiale și a tensorilor pentru descrierea gravitației. Spre deosebire de relativitatea restrânsă, legile relativității generale sunt aceleași pentru toți observatorii, chiar dacă aceștia se deplasează de o manieră neuniformă, unii față de ceilalți. Relativitatea generală este o teorie geometrică, care postulează că prezența de masă și energie conduce
Teoria relativității () [Corola-website/Science/297761_a_299090]
-
în 1868. Teoria bazată pe lucrările lui se numește geometrie riemanniană. Riemann a găsit metoda corectă de a extinde în "n" dimensiuni geometria diferențială a suprafețelor, ceea ce Gauss însuși a demonstrat în "theorema egregium". Obiectul fundamental al teoriei se numește tensorul de curbură Riemann. Pentru cazul suprafețelor, acest tensor poate fi redus la un scalar, pozitiv, negativ sau zero. Ideea lui Riemann a fost introducerea unei mulțimi de numere în fiecare punct din spațiu care ar descrie cât de mult acesta
Bernhard Riemann () [Corola-website/Science/309980_a_311309]
-
numește geometrie riemanniană. Riemann a găsit metoda corectă de a extinde în "n" dimensiuni geometria diferențială a suprafețelor, ceea ce Gauss însuși a demonstrat în "theorema egregium". Obiectul fundamental al teoriei se numește tensorul de curbură Riemann. Pentru cazul suprafețelor, acest tensor poate fi redus la un scalar, pozitiv, negativ sau zero. Ideea lui Riemann a fost introducerea unei mulțimi de numere în fiecare punct din spațiu care ar descrie cât de mult acesta este îndoit sau curbat. Riemann a descoperit că
Bernhard Riemann () [Corola-website/Science/309980_a_311309]
-
acesta este îndoit sau curbat. Riemann a descoperit că în patru dimensiuni spațiale, este nevoie de o mulțime de zece numere în fiecare punct pentru a descrie proprietățile unei varietăți, indiferent cât de distorsionată ar fi aceasta. Acesta este celebrul tensor metric.
Bernhard Riemann () [Corola-website/Science/309980_a_311309]
-
curentului electric J produs prin plasarea materialului în cîmpul electric E: Există materiale la care conductivitatea electrică este anizotropă --- mărimea și orientarea vectorului J depinde de mărimea și orientarea vectorului E ---, caz în care conductivitatea electrică trebuie exprimată printr-un tensor de rangul 2 (o matrice 3×3). O asemenea proprietate o au de exemplu materialele cu o structură stratificată, cum ar fi unele roci sedimentare; în cazul lor conductivitatea în planul straturilor poate fi diferită de conductivitatea pe direcția perpendiculară
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
materialele cu o structură stratificată, cum ar fi unele roci sedimentare; în cazul lor conductivitatea în planul straturilor poate fi diferită de conductivitatea pe direcția perpendiculară. În cîmpuri electrice alternative conductivitatea electrică se exprimă printr-un număr complex (sau un tensor de numere complexe dacă materialul este anizotrop), numit "admitivitate electrică". În acest caz partea reală a admitivității se numește "conductivitate" iar cea imaginară "susceptivitate". Similar, conductanței îi corespunde în cîmp alternativ mărimea numită "admitanță", care este inversa impedanței electrice. Corpul
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
între suprafața posterioară a olecranului și piele se află o bursă mare, numită bursa subcutanată olecraniană ("Bursa subcutanea olecrani"). Mușchiul triceps brahial este cel mai puternic extensor al antebrațului pe braț în articulația cotului (antagonist al mușchiului biceps brahial) și tensor al capsulei articulației scapulohumerale. Prin capul lung este un extensor slab al brațului și adductor al brațului Mușchiul articular al cotului ("Musculus articularis cubiti") este un tensor al părții posterioare a capsulei articulației cotului; el împiedică prinderea capsulei între suprafețele
Mușchiul triceps brahial () [Corola-website/Science/332120_a_333449]
-
al antebrațului pe braț în articulația cotului (antagonist al mușchiului biceps brahial) și tensor al capsulei articulației scapulohumerale. Prin capul lung este un extensor slab al brațului și adductor al brațului Mușchiul articular al cotului ("Musculus articularis cubiti") este un tensor al părții posterioare a capsulei articulației cotului; el împiedică prinderea capsulei între suprafețele articulare în timpul extinderii antebrațului. Inervația este dată de ramuri ale nervului radial (neuromer C—C). Fiecare cap al mușchiul are ramuri nervoase separate. Vascularizația este asigurată în
Mușchiul triceps brahial () [Corola-website/Science/332120_a_333449]
-
o forță ce se opune mișcării unui corp solid printr-un fluid din cauza viscozității. Pentru așa-numita "rezistență Stokes", forța este aproximativ proporțională cu viteza, dar de sens contrar: unde: Formal, forțele din mecanica continuumului sunt complet descrise de un tensor al tensiunilor, în termeni definiți în general de unde formula 63 este aria secțiunii transversale relevantă pentru volumul pentru care se calculează tensorul. Acest formalism include termeni de presiune asociați cu forțe ce acționează normal pe aria secțiunii transversale (diagonala tensorului
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
proporțională cu viteza, dar de sens contrar: unde: Formal, forțele din mecanica continuumului sunt complet descrise de un tensor al tensiunilor, în termeni definiți în general de unde formula 63 este aria secțiunii transversale relevantă pentru volumul pentru care se calculează tensorul. Acest formalism include termeni de presiune asociați cu forțe ce acționează normal pe aria secțiunii transversale (diagonala tensorului) ca și termeni legați de forfecare, termeni asociați cu forțe ce acționează paralel cu secțiunea transversală (elementele din afara diagonalei). Tensorul tensiunilor explică
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
tensor al tensiunilor, în termeni definiți în general de unde formula 63 este aria secțiunii transversale relevantă pentru volumul pentru care se calculează tensorul. Acest formalism include termeni de presiune asociați cu forțe ce acționează normal pe aria secțiunii transversale (diagonala tensorului) ca și termeni legați de forfecare, termeni asociați cu forțe ce acționează paralel cu secțiunea transversală (elementele din afara diagonalei). Tensorul tensiunilor explică forțele ce cauzează deformări, atât tensiuni, cât și comprimări. Forțele de tensiune pot fi modelate folosind fire ideale
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
se calculează tensorul. Acest formalism include termeni de presiune asociați cu forțe ce acționează normal pe aria secțiunii transversale (diagonala tensorului) ca și termeni legați de forfecare, termeni asociați cu forțe ce acționează paralel cu secțiunea transversală (elementele din afara diagonalei). Tensorul tensiunilor explică forțele ce cauzează deformări, atât tensiuni, cât și comprimări. Forțele de tensiune pot fi modelate folosind fire ideale, fără masă, fără frecări, care nu se rup și nu se întind. Pot fi combinate cu scripeți ideali, ce permit
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
a mișcării a lui Newton pentru a calcula o definițîe alternativă a momentului: unde Aceasta furnizează o definiție a momentului de inerție, care este echivalentul masei în mișcarea de rotație. În mecanica mai avansată, momentul de inerție acționează ca un tensor care, când se analizează corect, determină complet caracteristicile de rotație, inclusiv precesia și nutația. Echivalent, forma diferențială a celei de-a doua legi a lui Newton dă o definiție alternativă a momentului forței: unde formula 79 este momentul cinetic al particulei
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
arterei mari palatine este importantă deoarece tehnicile chirurgicale de rezolvare a despicăturilor palatine, prin ridicarea lamboului mucoperiostal, interesează aceste artere. Palatul moale reprezintă o structură dinamică, având 5 perechi de mușchi inervați de plexul faringian din nervul vag, cu excepția mușchiului tensor al valului palatin, inervat din nervul trigemen. Mușchiul tensor al valului palatin are rolul de ridicare a palatului moale, iar prin atașarea la trompa lui Eustachio asigură permeabilitatea trompei. Pacienții cu palatoschizis au întreruptă orientarea transversală a fibrelor musculare, aceasta
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
rezolvare a despicăturilor palatine, prin ridicarea lamboului mucoperiostal, interesează aceste artere. Palatul moale reprezintă o structură dinamică, având 5 perechi de mușchi inervați de plexul faringian din nervul vag, cu excepția mușchiului tensor al valului palatin, inervat din nervul trigemen. Mușchiul tensor al valului palatin are rolul de ridicare a palatului moale, iar prin atașarea la trompa lui Eustachio asigură permeabilitatea trompei. Pacienții cu palatoschizis au întreruptă orientarea transversală a fibrelor musculare, aceasta devenind longitudinală. Despicăturile palatine se asociază cu orientarea incorectă
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
-fisuri labiale unilaterale sau bilaterale complete sau incomplete (buza de iepure). -fisura labio-maxilară uni- sau bilaterală. -fisura labio-maxilo-palatină completă unilaterală sau bilaterală (gura de lup), -fisuri izolate de val, bolta palatină, incomplete. Inserția anormală a mușchilor valului palatin (ridicător și tensor) pe marginea posterioară a palatului dur, ca și hipoplazia mușchilor, sunt o cauză importantă a disfuncției trompei lui Eustachio, ce facilitează apariția patologiei inflamatorii otice, ca și hipoacuzie (de transmisie, mai rar de percepție). Modificările osoase și cartilaginoase ale nasului
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
congruente sau necongruente (adevărate sau false). Alte studii au avut rezultate contradictorii. Unul dintre ele a evidențiat opiniile comune a trei examinatori atunci cînd testul a implicat mușchii pectorali sau piriformi, dar nu și atunci cînd a fost folosit mușchiul tensor fascia lata7. Alte metode nu au dus la concluzia că metoda este de Încredere. Deoarece există atîtea metode de utilizare a testării energetice și nuanțe ale unui singur test, nu se poate spune cu siguranță decît că, În acest moment
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
căilor respiratorii superioare fiind colababil, realizează o coordonare complexă a activității musculare, buco-faringo-laringiene, care asigură rolul triplu (digestiv, respirator și fonator) al acestora. Echilibrul dinamic dintre presiunea hipofaringiană, ca forță de îngustare a faringelui, și activitatea mușchilor dilatatori ai acestuia (tensorul vălului palatului, genioglosul, geniohioidianul, stiloglosul și cricoaritenoidianul posterior) este determinant în asigurarea permeabilității căilor respiratorii superioare și funcției ventilatorii. La acestea se adaugă activitatea mușchilor constrictori ai căilor aeriene superioare (ridicătorul vălului palatului, constrictorii faringelui, cricoaritenoidienii laterali, tiroaritenoidianul adductor al
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Cher: Epidemiologic data on meningiomas în Jamaica, The internet journal of of Third world Medicine, vol. 5, nr. 1. 89. James M. Provenzale, Peter McGrow și alții: Peritumoral brain regions în gliomas and meningiomas. Investigation by MRI diffusion and diffusion tensor, Radiology, 232, p. 451-460, 2004. 90. Robert G. Ojeman: Management of meningiomas and benign tumors, Clinical Neurosurgery, vol. 40, cap. 17, p. 321-383, 1992. 91. Meningioma: Facts-everything you want to know, in: http://www. meningiomauk.org/5-html 92. L. Zeltner
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
asemănătoare aceleia pe care subiectul o resimte atunci când pune tendonul în tensiune în timpul anumitor mișcări). Cele mai frecvente localizări ale tenoperiostitelor de inserție sunt: mușchii labei de gâscă, fesierul mijlociu și mic, pelvitrohanterienii, adductorii membrului inferior și inserțiile lor pubiene, tensorul fasciei lata, peronierii laterali, fasciculul clavicular al deltoidului, fasciculul superior al trapezului, supraspinosul, epicondilienii, mușchii paravertebrali și cei ai regiunii periscapulare. Rupturi și tumori. Prin palpare se pot decela și creșterile de volum localizate pe traiectul tendonului; creșterile de volum
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
localizare, astfel: a. Contracturile musculare care însoțesc artropatiile membrelor Articulația coxo femurală. Coxartroza, prezentând numeroase contracturi, reprezintă o foarte bună indicație pentru masaj. Frecvent, fesierul mic și mijlociu sunt sediul contracturilor dureroase, o palpare atentă putând descoperi și contracturi ale tensorului fasciei lata, ischiogambierilor și pelvitrohanterienilor; adductorii pot prezenta, și ei, destul de frecvent, o tensiune dureroasă. în general, 1/2 de oră de masaj poate fi suficientă pentru a constata reducerea durerii și a contracturii. Masajul este recomandat pentru coxartrozele incipiente
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
oră de masaj poate fi suficientă pentru a constata reducerea durerii și a contracturii. Masajul este recomandat pentru coxartrozele incipiente și formele mediu evoluate, pentru coxartrozele grave și cele cu pusee dureroase neconstituind o indicație bună. Articulația genunchiului. Ischiogambierii și tensorul fasciei lata sunt, adesea, mai contracturați decât cvadricepsul. Această regiune se pretează bine masajului decontracturant, cu condiția să se evite aplicarea masajului direct pe zona poplitee. Articulația umărului. Mușchii contracturați ai acestei regiuni sunt, în general, marele pectoral și fasciculul
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
lata și bandeleta ilio tibială, unde aplicarea masajului trebuie să urmărească prelucrarea corespunzătoare a inserției inferioare a tractusului fibros. Masajul cu adresabilitate musculară va urmări destinderea contracturilor descoperite ̀ n timpul examinării palpatorii, la nivelul fesirului mic și mijlociu și tensorului fasciei lata; ̀ n acest scop, se vor folosi presiuni profunde, executate ̀ n ritm lent, cu o intensitate dozată în funcție de gradul de toleranță al pacientului (practica demonstrează că, în mod normal, aproximativ în 12^ de masaj corect aplicat, musculatura
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
obiectul psihologiei se centrează asupra proceselor de autoreglaj (Popescu-Neveanu, 1978). B BABINSKI (Semnul) - Reprezintă răspunsul plantar extensor ce apare la stimularea părții laterale a plantei și se manifestă prin: dorsiflexia halucelui; flexia dorsală a piciorului; flexia genunchiului și coapsei; contracția tensorului fascia lata. Stimularea: începe de la călcâi și se oprește la nivelul articulației metatarso-falangiene; se execută atât pe marginea internă, cât și pe cea externă a plantei; dacă răspunsul nu apare, stimularea părții externe se continuă dinspre degetul mic înspre haluce
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]