438 matches
-
că luni au votat alături de noi împotriva tuturor proiectelor Guvernului USL". Vasile Blaga este de părere că liberalii nu sunt într-o opoziție reală față de Guvern. "Noi considerăm că nu sunt în opoziție efectivă, din moment ce și-au lăsat și toate tentaculele în teritoriu. Ca să-și calmeze partidul, Antonescu spune: faceți alianțe cu cine vreți și cu PSD, dacă doriți. Pentru că problemele mari, după ce s-a rupt euforia lui Antonescu când s-a rupt de Ponta... de ce s-au rupt? S-au
PDL a finalizat moțiunea de cenzură. Liberalii să fie bărbaţi politici şi s-o semneze, spune Blaga () [Corola-journal/Journalistic/31948_a_33273]
-
el biruie gropile din asfalt sau gropile-l biruie pe el. Totuși, nu se poate să n-ai nițică simpatie pentru acest Popeye care încă rezistă, de unul singur, într-o luptă mereu inegală cu caracatița cu o mie de tentacule a Puterii. Gândiți-vă: atât prefectul, cât și toți primarii de sector îi sunt adversari de moarte. Gândiți-vă câte lațuri i se-ntind, cum e lucrat din toate puterile și la toate nivelurile... E de mirare cum n-a
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
în contact permanent cu puterile divine, în Împărăția cărora se reîntoarce după moartea fizică. De ce lumea literară devine receptiva, mai ales, la evenimente literare rodite în America Latină, Asia, parte din Africa sau în țările europene asupra cărora se resimt încă tentaculele sovietice? Desigur, un răspuns ar fi obsesia exotismului. Să stârnească într-atât potențialul lector? Un altul ar fi evenimentul dramatic, ambele teme cu influență revelatoare în (re)defi nirea, chiar, (mulți)dimensionarea fenomenului literar. Oricât de incitative sunt asemenea subiecte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
umanului (id est de realizare întru uman) ce reprezintă altceva decît o reacție împotriva încătușării, alienării, mortificării umanului într-un context în care unica expresie admisă nu era decît cea relativ abstrasă a lirismului? "Nu ne mai ajung tumefiatele simțuri,/ tentacule retezate ale bătrînei meduze arhaice,/ îmblînzite încet cu pedeapsă și foame,/ înguste ferestre, zidite cu piatră și lut/ înaintea strălucirii./ Nu pentru urlet, ci pentru plînset/ nu ne mai ajung otrăvurile bunului simț,/ teama, infinitul, extazul,/ spațiul devorat ca un
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
niște moluște și aici e o adevărată caracatiță". Puiu Hașotti, șeful grupului parlamentar al PNL, a subliniat că nu știe cât de european este un partid care poartă numele unui singur om. El a adăugat " Numai mâinile nu pot fi tentacule". Cristian Dumitrescu, vicepreședinte al Senatului, a spus că nu sunt nici caracatițe și nici moluște. În plus, l-a avertizat pe Haralambie că dacă mai jignește i se va retrage cuvântul. Ilie Sârbu, șeful grupului parlamentar al PSD, a adăugat
USL vs. PP-DD. Scandal cu moluște și caracatițe în Senat by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/38838_a_40163]
-
în Senat nici moluște, nici caracatițe. Când veți jigni vi se retrage cuvântul". Puiu Hașotti, șeful grupului parlamentar al PNL: "Sunt inacceptabile jigniri. Nu știu cât de european e un partid care poartă numele unui singur om. (...) Numai mâinile nu pot fi tentacule. E o chestie de zoologie. Se mai întâmplă să avem în Senat astfel de manifestări". Ilie Sârbu, șeful grupului parlamentar al PSD: Vreau să-i dau un sfat, sunt bunic și la propriu și la figurat-în politică (către Hașotti: asta
USL vs. PP-DD. Scandal cu moluște și caracatițe în Senat by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/38838_a_40163]
-
avangardă și de pop culture) sau, la noi, Marius Ianuș și Dumitru Crudu cu Manifestul fracturist, un fel de bruiaje la direcția culturală mainstream. Totuși, lucrurile sunt mai complicate la o privire secundă, astfel încât postmodernismul nu încetează să-și prelungească tentaculele culturale, la începutul mileniului al treilea, în noile manifestări artistice care așteaptă a primi un nume, chiar dacă se vorbește "cronica unei morți anunțate: postmodernismul", cum teoretizează Monica Spiridon în numerele 310 și 311 ale "Observatorului cultural" (în paranteză fie spus
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
propaganda. Din fericire pentru noi, nu ne aflăm la ora actuală într-o dictatură de tip fascist, care să anuleze libertatea de exprimare a presei. Și nu trăim nici sub umbrela vreunui oligopol cu funție prejudiciativă la adresa manifestării acestei libertăți. Tentaculele însă ale unei anumite forme de teatru politic postmodern se îndepărtează ușor, ușor de menirea lor inițială, încercând să sufoce, din păcate, ceea ce denumim generic presă de opoziție azi (să nu uităm în acest sens exemplul istoric al regimului de
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
cu aceeași amabilitate pe care i-o cunoștea, însă cu toate acestea, discuția pe care Sonia se încăpățânase până atunci să și-o imagineze catarthică, eliberând-o de spaima care se dezlănțuise acaparându-i și sufocându-i întreaga ființă sub tentaculele ei nevăzute, trena. După câteva încercări superficiale și nereușite de a face piruete pe gheața atât de subțire a subiectului, fiecare în sinea sa trebuise să admită eșecul și să se îndepărteze în vârful picioarelor. Continuau să-și povestească nimicuri
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
Hristos. Există o constelație din patru stele mari, care alcătuiesc o cruce perfectă. Dante asculta cu gura căscată și cu ochii larg deschiși. — Și ce altceva ai mai văzut? — Munți de apă și pești nemăsurați, monștri Înfiorători și caracatițe cu tentacule ce urcau peste bord, răpind marinarii pe timp de noapte. Nimic altceva, În afară de frigul nopții și de arsura de peste zi. Poate că ar fi trebuit să atârn la prova pe vreunul dintre dușmanii mei, ca să am mai mult noroc! — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se liniștește, mișcarea se disciplinează, corpurile se regrupează, formează alte desene ca Într-un caleidoscop, tinerii aceia risipiți În toate direcțiile revin lîngă stiva de instrumente Îmbrăcate În huse de pînză, de piele sau vinilin - o caracatiță care-și strînge tentaculele - și deodată acel obiect, contras În el de o gravitație secretă, iese din spațiu, În urmă rămîn brațe ridicate, glasuri vesele, gîtuite... „Să vă Întoarceți sănătoși!“ Un domn cu baston Își consultă ceasul de buzunar, două fete pistruiate placide mestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de ploaia artificială a fîntînilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr-de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cît o viorea sălbatică de cîmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri de magnolie captivă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
O geometrie Îngrozitoare de imagini speculare și de reflexe simulate, Îngrozitoare, ca și când un cosmos nebănuit s-ar fi concretizat În spațiul Încăperii. Simțea cum, de dincolo de suprafețele de sticlă, apăsau diavoli În flăcări, cu cozile lor șerpești vibrând ca niște tentacule, târându-se pe pardoseală, Încolăcindu-se pe candelabre. I se păru că se ridicase În picioare, cu toate că Încă mai simțea relaxarea somnului, și făcuse câțiva pași Încercând să se Îndepărteze, ajungând până la colțul unde Își amintea că era poarta acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
emoțional atât de profund cum se implicase el cândva; presupun că din acest motiv Îi invocau pe Brooke, pe Swinburne, pe Shelley. Șansa lor era să facă să pară totul frumos, lustruit, bogat și plin de imaginație; trebuia să Îndoaie tentaculele fine, aurii, ale imaginației lui spre imaginația ei. Acesta era substitutul marii, devastatoarei iubiri, care nu fusese niciodată mai aproape, dar niciodată nu fusese atât de aproape de vis. O poezie pe care o declamau iar și iar era Triumful timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și totuși, sclipirea ei curată Te-a înfrățit de-a pururi cu sferele senine. De-atunci, spre-o altă lume fluida-ți formă tinde... Cu slava-ntrevăzută un dor fără de sațiu Ar vrea să te-mpreune... și, ca s-o poți cuprinde, Tentacule lichide îți adâncești în spațiu. MUNȚII Posomorâta lor înlănțuire Nu e decât un spasm încremenit - Supremă încordare de granit, Rămasă dintr-o altă întocmire.- Demult când dorul lor nebiruit Îi logodi cu vasta strălucire, 67 Un braț semeț au repezit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nici pur formală, ca cea a lui Hérédia, nici îmbibată de recele pesimism al poeziei lui Leconte de Lisle; sub forma ei, geologică aproape, se frământă un suflet înflăcărat, lavă incandescentă, care din nostalgia sferelor senine își aruncă prin spații tentaculele lichide. În creația aceste poezii dionisiace, din care Panteismul era cea mai caracteristică, influența lui Nietzsche era neîndoioasă, iar comparația cu Dehmel posibilă. Această fază a activității poetului se prezenta, așadar, sub forma paradoxală a unei intense vieți ascunse într-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
carte este în Numele lui Dumnezeu, iar prietenia, spiritul de sacrificiu, dragostea pentru aproapele, chiar dacă ți-a greșit, iubirea pentru părinți se întrețes pe acest fundal, argumentând cu realism, absurdul și abisurile promovate de un sistem absolutist și acaparator, ale cărui tentacule distrug fiorul sublim al idealuluitineretii. Eroii sunt până la urmă, niște vizionari, ei acționează motivați de credință, de valorile supreme pe care le știu din Cartea Sfântă, iar forță lor nemaintalnita, în contact cu derizoriul lumii mârșave în care trăiesc, departe
CÂND DRAGOSTEA ŞI IERTAREA PLĂMĂDESC OAMENI VII, PURTÂND ÎN SUFLET NESFÂRŞITE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361538_a_362867]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > RÂUL Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului râul năpădise cu tentacule mari trompele-i ascuțite căutau să bea sângele jertfei de seară...se urcase pe chivotul legământului macină aripile de argint ale heruvimilor vroia să fure toiagul lui Aaron să otrăvească mană cerească (furase deja tablele celor zece porunci) stârpirea dăunătorilor
RĂUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362537_a_363866]
-
integrare a României în istorie a căror pagini multe dintre ele au rămas albe, ori împroșcate cu o cerneală amorfă a genezei. Altfel, infernul politicii sterile își va contura noi culmi ale neantului și generațiile viitoare vor fi înțesate de tentaculele tenebre ale aceleiași lumi abisale 26. După ce am adunat atâta izolare îmi este aproape cu neputință să cred că se vor găsi suficienți mizantropi care să sfarme surghiunul ticăloșiei încropită în noi, ce ne-a prins pașii în necuvântare, regăsindu
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
mai câte flori care au înflorit pe parcursul zilelor cât am stat la dumnealor. Mai avusese ghiocei care se trecuseră, dar urmau, freziile și irișii gata îmbobociți și câte alte flori necunoscute mie ca nume. Printre ele începuseră să-și întindă "tentaculele" căpșunul care urma să ia locul florilor primăvăratice. Cireșul de lângă una dintre cele două sere, începuse să-și deschidă câte un buchețel de flori pe vârfurile ramurilor, iar vița de vie să-și desfacă frunzele. Dea lungul întregii grădini erau
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
de visat, nu ca lumea de atins! Un om frumos nu e frumos fără să fie și bun. Iată, de aceea actrița Elvira Deatcu poate determina spectatorii ei să se lase răpiți de farmecul pe care îl are. Nu cunoaște tentaculele aroganței și n-ar fi ea Elvira Deatcu de-ar învinovăți-o cineva de aceasta. Joacă la „Odeon”, acest templu al Thaliei pe care-l laurează teatrul însuși și-l încoronează publicul său care-i statornic al său. Este generoasă
ELVIRA DEATCU. ÎNĂLŢIMEA OMULUI ŞI LUCIREA SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367908_a_369237]
-
cântecele de pe țărm - înscripții de piatră în fluviul timpului. NELINIȘTE Gândurile-mi sunt altundeva. Ca flori de piersic purtate de ape s-au dus spre alte climate, spre-o lume străină, alta decât a oamenilor. Umbrele nopții și-au întins tentaculele deșirând lumina furară uleiul din candela speranței ce pasăre din vară sfidează liniștea răpind minții mai mult decât o simplă neliniște? SPINUL DE GHEAȚĂ ÎNFLOREȘTE În derivă prin vâltorile mândriei omul în curând doar amintirea mai poate consola dedus din
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
aleagă miniștrii, să facă un guvern de specialiști. Nu mai acceptăm amatori. Știți la fel de bine, ca și mine, ce datorii are țara... nu le-ați făcut voi și nici noi. Avem de luptat cu o corupție care și-a întins tentaculele peste tot. Cine credeți, voi, că va reuși să elimine toate acestea? Vreau un răspuns de la voi! (Iarăși liniște). Nu știe nimeni să-mi dea un răspuns?? Dar știți foarte bine să vă plângeti, nu vă întrece nimeni în văicăreli
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
-i negri și încețoșați, cu pletele-i întunecate amestecate cu pământ și sânge închegat, zăcea pe pământul cald al sfârșitului de vară. Privea soarele ce se pregătea să apună. Ce puteau să-i spună razele care se retrăgeau ca niște tentacule fierbinți în globul portocaliu ce se înfunda în pădurea deasă a Cotnarilor. Acum, în clipele acestea, gândea la bătrâna lui mamă, rămasă fără ajutor, acolo, în casa acoperită cu șindrilă, de la poalele munților. O vedea plângând și căutându-l printre
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
cu inerente escare și dor de mobilitate. Dar „mucigaiurile” s-au prefăcut în sobră melodie. „Sunt natură statică? Ființă vie-s oare? / Nu știu. Simt mișcare nefăcând nimic. / Iar cârca mi-a plesnit ca argila-n soare / sub gutuile prinzând tentacule adânc”. Mariana nu se intimidează în fața imposibilului, așa că, fără să aibă mașină de scris și fără să fi dactilografiat până atunci vreun rând, s-a oferit să-i bată la mașină poeziile! Merita. Avea în față tot un om al
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]