148 matches
-
de-a lungul timpului cioporului de plăsmuitori întunecați. Curentul iudeo-elenist din Alexandria a dat în secolul lll Cîntarea cîntărilor și Ecleziastul făcături ce au fost preluate ca revelații în ambele culte și au influențat puternic atît creștinismul iahwist cît și teocrația mozaică. Și totuși, adevărul despre istoria bisericii creștine se bazează numai pe minciunile acestor tartori așa cum le-am arătat mai sus. Că situația este chiar așa am să dau gîndurile lui Jean Danielou, autorul lucrării Biserica primară, apărută în limba
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
am arătat mai sus și limba greacă drept limbă oficială. Ura ivriților a dus la răzmeriță și a fost condusă de rabinul Macabeu iar după ani buni de masacre reciproce, Iudeea își cîș-tigă independența față de Siria. Țara va fi o teocrație pînă în anul 135 î.e.n. cînd din acest clan este proclamat ca rege, marele rabin Hyrkanos dar J. Flavius spune că primul care a purtat diadema de rege a fost fiul acestuia Aristobulos l în anul 104. Cum Filon spune
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
rădăcini în ortodoxie? Apolo Anii premergători perioadei în care Ili/Iisus a plecat la eseni dar și cei de după, au fost pentru iudei și neiudeii din regiune, anii miilor de victime răstigni- te pe cruce, anii unor împilări înfiorătoare din partea teocrației mozaice, a romani-lor, ai samavolniciei monarhilor/tetrarhilor iudei, ai aroganței și venalității preoți-lor, ai fanatismului religios și măcelurilor repetate. După moartea lui Irod(37-4 î.e.n.) Sanhedrinul a hotărît ca regatul iudeu să fie cîrmuit de împăratul romanilor care a împărțit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
spurce” din contactul direct cu cei netăiați împrejur și nu din răutatea și invidia goimilor cum urlă ei azi! Pretutindeni în Palestina era vorbită limba greacă, chiar și Iudeea care repre- zenta o enclavă a iudaismului unde predomina aramaica iar teocrația ivrită nu s-a împotrivit infiltrării culturii elenistice. Dar regiunea era otrăvită și de multă suspiciune etnică și religioasă, întreaga Palestină era atinsă de boala unui fanatism și a unei uri maniacale. Iudeii dușmăneau și disprețuiau pe față pe samariteni
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
După judecata iudeilor din acele vremuri toți străinii erau considerați spurcați și nelegiuiți, demni de dispreț, ei fiind singurii aleși de Iahwe să conducă Neamu- rile(restul lumii). Deseori izbucneau conflicte grave între greci și ivriți urmate de măceluri reciproce. Teocrația iudaică din Ierusalim apreciată de istorici cam la aproximativ 20000 de persoane la o populație de cca 150000 de suflete în toată Iudeea, trăia într-o opulență sfidătoare față de restul populației avîndu-și cartierul pe înălțimea Sion din cetatea orașului. Ei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Dacă Ili s-a dus în Palestina să înfrunte un dușman atît de fanatic, cu siguranță că iudeii erau pregătiți să-l și nimicească mai ales că aveau de partea lor instituții de putere și violență, Templul din Ierusalim și teocrația iudaică. Apolo a propovă- duit evanghelia în Galileea, pentru că Samaria era sub rînduiala lui Petru și Iacov, Cezareea era a lui Filip iar Saul și Barnaba vorbeau iudeilor care trăiau printre Neamuri. Saul povestește despre apostolatul lui Apolo prin anii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
voia să stea în Iudeea pentru că iudeii căutau să-l omoare’’. Această informație arată că din vara anului 29 Ili era un personaj căutat de milițiile secrete ale rabinilor ivriți ca să fie ucis pentru că zicerile lui au scos din minți teocrația iudeilor. ,,7,10 După ce frații lui s-au suit la praznic, s-a suit și el dar nu pe față ci cam pe ascuns. 7,13 Totuși de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de el pe față.’’ În diferite surse
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
sînt vrăjmașii tuturor oamenilor’’ iar în epistola către galateni nu se laudă ,,cu altceva decît cu crucea Domnului nostru Iisus Hristos prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume’’, cînd este încolțit și pus în lanțuri de către teocrația mozaică o cotește plin de viclenie și spune că nici usturoi nu a mîncat, nici gura nu-i miroase. În Faptele apostolilor vrea să îi convingă ce iudeu sadea și cu credință în Tora este el: ,,23,4 Am prigonit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
firma Fugger din Augsburg. Aceasta reprezintă noua putere economică a plăcii turnante care este Germania de sud. În acest context, monarhiile europene, puternice prin suveranitatea pe care au cucerit-o, profitînd de criză și de prăbușirea mitului imperial și a teocrației, își consolidează poziția și își înmulțesc mijloacele de acțiune. Monarhii ereditari din Anglia, din Aragon, din Castilia sau din Franța, suveranii electivi din Germania și din Polonia, prinții italieni, toți au același țel: înlăturarea tuturor obstacolelor din calea autorității lor
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
somează Biserica să-și asume rolul său pastoral. Cu și mai mare violență, fratele Jérôme Savonarola aruncă anatema asupra Curții de la Roma și asupra papei Alexandru al VI-lea Borgia. Dorind o "reînnoire a Bisericii", el realizează la Florența, o teocrație model dar efemeră. Peste tot se aud voci care declară necesitatea urgentă a unei reforme a Bisericii. Dar lipsește voința. Sinoadele generale de la Constanz și de la Bâle promulgă multe decrete reformatoare, dar papalitatea, care vrea să-și mențină supremația asupra
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ispitiți de putere sau de preocupări care nu sunt proprii virtuților lor, nu vor poseda nimic personal (proprietăți, bani, femei), ci totul va fi în comun (casă, avere, femei, copii). * Este o aristocrație a rațiunii, înțeleasă de unii exegeți drept teocrație laică, deși statul rațiunii și a contemplării Ideilor la Platon are și un sens religios. * Armonia statului se realizează numai când conducătorii sunt filosofi, demiurgii îi hrănesc pe apărători și conducători, iar apărătorii se ocupă numai de siguranța statului. * Formele
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
instrumentul religiei radicale fiind și acela al relativismului moral. La întrebarea de a ști dacă această revoluție mediologică se va îndrepta, "către dreapta" sau "către stânga" expectativă iacobină instabilă răspunsul on-line al islamului riscă să încurce ițele, în măsura în care informatica și teocrația pot face casă bună. Așa cum îmi spunea colega mea egipteancă: "Și eu sunt fundamentalistă, numai că fundamentele mele nu sunt cele pe care mi le bănuiți dumneavoastră. Iertarea, toleranța, dreptatea se află și în bagajele noastre. Poate că asta o să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
chiar și după "regretatul veșnic președinte", Hafez el-Assad decât legea majorității. Dhimmi nu puteau participa la puterea politică și nu aveau dreptul la armă. Ei pot. Sunt cetățeni. În fond, au doi inamici: șaria și principul one man one vote. Teocrația și democrația. Kemalismul republican, să nu uităm, nu a fost ușor pentru creștinii din Turcia supraviețuitorii masacrului. Este posibil ca regimul confesional atât de denigrat în Liban să fie până la urmă pentru ei cel mai rău care rămâne dacă le
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la origine, numele nobil al unei glorificări tribale? Vitalitatea unei confesiuni n-o exprimă cumva pe cea a crustaceului numit Bernard-l'hermite, care-și face o carapace din cochiliile părăsite de alte vietăți? Marea Britanie anglicanism, Polonia catolicism, Rusia ortodoxie... Neologismul teocrație a fost creat de Flavius Iosif pentru a caracteriza regatul Iudeii. Orientul ortodox, cu mozaicul său de biserici autocefale și cu ideea sa că fiecare comunitate locală manifestă întreaga Biserică sugerează că operațiunea nu trebuie lăsată pe seama Sfântului Duh. Fiecare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ne rien dénier de l'humanité. (Hugo) La démocratie peut être curieuse: mais elle a des entrailles; pour l'aristocratie elle demeure toujours froide, elle ne pardonne jamais. (Napoléon) Predominarea puterii poporului într-un stat. Antinomiile ei sunt aristocrația și teocrația. Democrația e foarte variabilă ca forme și aspecte. Montesquieu îi dă ca bază virtutea, Joseph de Maistre l'envie. coborârea nivelului intelectualității "Virtutea e ușoară când ai ce-ți trebuiește" Cu cât într-un stat se realizează mai mult și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
condiționată de incubația unor forțe de origine malefică, posedatul era fie adorat, fie mai deseori supus la exorcisme greu de suportat, uneori chiar exterminat; execuția capitală a încheiat existența multora din alienați. Știm că Occidentul, sub dominația unei mai intransigente teocrații, a oferit multe exemple de acest gen. Ortodoxia a fost mult mai tolerantă sub acest aspect. Bolnavii mintali, chiar dacă erau considerați posedați, nu au fost de obicei sancționați: brutalizarea lor, întâmplătoare, nu a fost acoperită de legislație. În spiritul legii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
antice europene, "păgâne", reflecta "un raport de imanență în natură" (Dubois 29), ceea ce a dus la un politeism totodată insurgent și tolerant. Creștinismul a modificat viziunea asupra relației umanității cu divinitatea, insistând asupra dragostei filiale, pe care teologia clericală și teocrația bizantină au integrat-o complet, până acolo încât l-au numit pe Dumnezeu "Tată" și au utilizat metafore familiale pentru a deriva esența puterii creștine a împăratului, basilëìa, din esența divină; consecutiv, pentru a alătura imaginile lor figurative. Dogma întrupării
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Vestire și întreaga iconografie religioasă), dar a impus și un anumit caracter exclusivist al relației dintre individ și divin (iertarea este acordată doar celor "aleși" sau celor pe deplin penitenți); la acestea, a adăugat universalismul credinței creștine (integrat eficient de teocrația bizantină). Și la romani împăratul devenea divin, însă ceea ce făcea posibilă glorificarea lui prin apoteoză era intervenția necesară a cetății-capitale, ea însăși un mediator între istorie și eternitate. În urma edictului de la Milano dat de Constantin I în anul 313 − prin
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
la gândirea creștină și la faliile, dar și la grefele conceptuale care privesc noțiunile de divin și de imagine. Ele vor sprijini noua teorie a puterii și a guvernării basileice, prin planul aferent cu privire la oíkonomía creștină. Teocrația bizantină va fi supusă ulterior unor probe de relegitimare, în două momente distincte, secolele VIII-IX și XIV, respectiv iconoclasmul și isihasmul. Pentru că ambele mișcări au avut un suport instituțional, au ajuns să fie adevărate confruntări de putere în spațiul public
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a doua, în filosofia imaginii și a imaginației, precum și în soluțiile imaginative de a gândi politicul. Revenirea dinspre lumea greacă înspre secolul IV (sfârșitul principatului augustean și începutul imperiului creștin) ne duce către modul în care au fost integrate în teocrația basileică viziunile anterioare asupra practicării puterii, asupra ceremonialului și asupra imaginii sacre - aceasta, nod al unora dintre marile dispute teologice bizantine, dublate de înfruntări instituționale, religioase și laice, decisive în planul civilizației europene. Urmăresc aici nu numai evoluția istorică a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
funerar roman trece nealterat în imaginarul creștin, așa cum rolul său de rememorare trece de la o unică scenă urbană la cea a întregului imperiu. Imaginarul creștin, după cum metoda de arheologie aplicată aici ne va dezvălui, este structurat în jurul unei themata pivot: teocrația basileică, ca soluție împotriva păcatului și a pedeapsei veșnice; funcția ei majoră este de a pune memoria colectivă și relația sa cu comunitatea în perspectiva unei necesare penitențe continue și a doliului. Ceea ce ne face să credem că îl diferențiază
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mai bogat și mai rafinat, cu o vocație universalistă și o politică a divinizării ce o situează diferit față de cetatea greacă. Roma pregătește astfel imaginarul puterii, pe care apoi imperiul creștin îl va prelua și-l va adapta monoteismului și teocrației bizantine. O întrebare rămâne însă, și ei voi căuta să îi răspund ceva mai târziu: ce anume din filosofia clasică greacă trece, prin tradiția elenă și neoplatonism, în gândirea creștină despre putere? Pe lângă mitologie și ceremonial, e posibil să mai
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
doar ca funcție politică, iar relația pe care adventus o asigura înainte între augustul sacerdot, comunitate și zeități se estompează. În trecerea sa dificilă către creștinism, Roma va fi nevoită să-și adapteze practica ritualică păgână și ceremonialurile la noua teocrație politică, pentru a-i asigura totuși împăratului "în maiestate", fie și în vizită, rolul major în orice manifestare publică de proporții, însă fără apelul la strămoși și la vechea mitologie locală. Este adevărat că o anumită schimbare în favoarea accentului politic
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în relație cu imperiul, apoi cu însuși împăratul, până acolo încât devine un atribut fundamental în ceremonialul dedicat triumfului militar. Motivația este complexă; ea se află în strânsă legătură cu simbologia puterii și va fi destul de bine reprezentată și în teocrația bizantină. Împăratul, pentru că întrupează virtuțile prin excelență, poate nu doar să guverneze just, ci și să triumfe, pentru că are capacitatea să extindă perimetrul primar, pomœrium, teritoriul sacru al cetății și al imperiului. În acest fel, augustul devine un întemeietor de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
acesteia. Dat fiind că funcția imperială se exercita tot mai mult (de) la distanță, în lungile perioade de campanie militară, augustul se identifică, prin natura funcției sale și prin fidelitatea față de comunitatea capitalei, cu imperiul în ansamblu. Ulterior, modelul de teocrație basileică și politicile privind guvernarea administrativă și oíkonomía creștină (prin răspândirea și gestionarea mesajului și a imaginii sacre) se vor configura pe baza puterii romane exercitate în raport cu întregul teritoriu: aclamarea și (co)memorarea victoriei urbi et
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]