175 matches
-
despotismului unor conducători, precum Cesare Borgia. Formularea de către Machiavelli a principiilor istorice inerente într-o guvernare romană pot fi găsite în lucrarea Discurs asupra primelor zece cărți ale lui Titus Livius (1513-1521). În studiul său, Machiavelli se îndepărtează de conceptele teocratice medievale asupra istoriei, atribuind evenimentele politice, într-o mai mare măsură, capriciilor omenești și elementului neprevăzutului. Printre celelalte lucrări ale sale se numără Arta războiului (1521), care descrie avantajele recrutării asupra trupelor mercenare. Istorii Florentine (1525) interpretează cronicile orașului, din
Scopul scuză mijloacele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2271]
-
despotismului unor conducători, precum Cesare Borgia. Formularea de către Machiavelli a principiilor istorice inerente într-o guvernare romană pot fi găsite în lucrarea Discurs asupra primelor zece cărți ale lui Titus Livius (1513-1521). În studiul său, Machiavelli se îndepărtează de conceptele teocratice medievale asupra istoriei, atribuind evenimentele politice, într-o mai mare măsură, capriciilor omenești și elementului neprevăzutului. Printre celelalte lucrări ale sale se numără Arta războiului (1521), care descrie avantajele recrutării asupra trupelor mercenare. Istorii Florentine (1525) interpretează cronicile orașului, din
Scopul scuză mijloacele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
despotismului unor conducători, precum Cesare Borgia. Formularea de către Machiavelli a principiilor istorice inerente într-o guvernare romană pot fi găsite în lucrarea Discurs asupra primelor zece cărți ale lui Titus Livius (1513-1521). În studiul său, Machiavelli se îndepărtează de conceptele teocratice medievale asupra istoriei, atribuind evenimentele politice, într-o mai mare măsură, capriciilor omenești și elementului neprevăzutului. Printre celelalte lucrări ale sale se numără Arta războiului (1521), care descrie avantajele recrutării asupra trupelor mercenare. Istorii Florentine (1525) interpretează cronicile orașului, din
Scopul scuză mijloacele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2272]
-
a le menține în sfera sa de influență, URSS a impus țărilor est europene, integrarea în structuri aflate sub controlul său: CAER ( Consiliul de Ajutor Economic Reciproc 1949 ); Tratatul de la Varșovia ( 1955 ); g) Alte regimuri totalitare din secolul XX Regimuri teocratice în cadrul acestor regimuri, reprezentanții cultului religios dețin puterea politică; ideologia politică este înlocuită de cea religioasă, iar populația este supusă unui regim de constrângeri și supraveghere de către o miliție religioasă; de exemplu, la 1 aprilie 1979, ayatollahul Khomeiny a proclamat
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
obțină suportul guvernelor arabe pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu. Aceste guverne arabe, deși imperfecte, erau preferabile altor posibile alternative. La urma urmei, eram mult prea ocupați cu Saddam Hussein în Irak, cu Muammar Qaddafi în Libia și cu regimul teocratic din Iran. Deși multe dintre aceste considerente practice rămân valabile, este vremea pentru o nouă abordare. Unul dintre principalele argumente invocate de Al Qaeda este că guvernele sprijinite de Statele Unite sunt corupte, ilegitime, represive și eretice. Pentru a dovedi falsitatea
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
în Africa de Nord I: Moștenirile istoriei" (aprilie 2004), "Mișcările politice islamice din Africa de Nord nu mai condamnă democrația, etichetând-o drept non-islamică, și nu mai opun ideea unui stat islamic țărilor care există deja. De fapt, ele resping în mod explicit ideile teocratice și anunță că acceptă principiile democratice și pluraliste precum și respectul pentru regulile jocului, definite de constituțiile actuale". 233 Citatul îi aparține președintelui George W. Bush, fiind extras din Michael Hirsch și Dan Ephron, "Can Elections Modify the Behavior of Islam
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
aspectele formale și instrumentale, adică acele figuri pe care fiecare sistem juridic ar trebui să le posede pentru a funcționa eficient ca sistem de legi, fără corelări referitoare la conceptele de democratic sau non-democratic, capitalist sau socialist, liberal, neliberal sau teocratic. Concepția formală a RoL se referă la modul în care legile sunt promulgate, la claritatea normelor și la dimensiunea temporală la care se referă; o astfel de concepție nu ia în considerare conținutul legilor, nu face aprecieri asupra faptului că
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
ca destinații pentru misionariat, extratereștri misionari, extratereștri divinizați de către pământeni (zeii umanității ar fi astfel de extratereștri pe care oamenii trecutului îi adorau), extratereștrii ca zei și ca demoni ("theogonie-fiction"), Dumnezeu nu e bun (soluție eretică la problema Răului), societăți teocratice, origini non-religioase ale religiei, inteligențe artificiale și religii, călătorii în timp și realitățile istorice ale fondatorilor de religii, valorizări ale gândirii magico-religioase și ale vrăjitoriei, omul-zeu.372 Să mai notăm semnul de exclamare pus tot de către Ellwod, conform căruia până
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dintre Lamennais și înaltele ierarhii ecleziastice, documente de mare importanță în P.Dudon, Lamennais et le Saint-Siège (1810-1834), Paris, 1910. În special Verucci (pp. 190-192) a insistat în clarificarea ambiguităților concepțiilor lamennaisiene față de liberalism, referindu-se la eternele sale idealuri teocratice. În această privință, deși într-o manieră mai mult aluzivă, se exprimă și marele cunoscător al legăturilor lui Lamennais cu Belgia, A. Simon, în La politique religieuse de Leopold I, Bruxelles, 1953, p. 18. 29 Scrisoarea lui Rosmini către G.
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de apărător al ordinii și al regimurilor autoritare; în fine, multe ideologii din țările Lumii a Treia și-au demonstrat inadecvarea. Dar un gol ideologic oferă și regimurilor nedemocratice șansa de a se dezvolta, promovînd un naționalism exclusivist, un Islam teocratic sau o formă chineză de autoritarism al statului bunăstării (cf. Addi, 1997; Huntington, 1996; Jowitt, 1992; Shi, 1997). Metafora valului ne avertizează în privința unei căderi abrupte de pe creastă, și avem acum dovada unei "de-democratizări". Alegerile pot avea loc într-
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
și titulaturele monarhice. Astfel se zice rege al Prusiei, nu al prusianilor, regină a Angliei, nu a englejilor, ca și când teritoriul întreg ar fi proprietate a coroanei. Propietate în senzul modern al cuvântului nu e în societățile primitive și în cele teocratice decât averea mobiliară; cea imobilă era privită în totalitatea ei ca bun public al ginții, deci a reprezentațiunii supreme a ginții, a Domnului. Cu toate acestea, înlăuntrul acestei accepțiuni, nu juridice, ci politice, proprietatea imobilului exista în mod latent; se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
una din marile realități ale ideii de literatură. Observând acest „mecanism” al dezvoltării sale, Harold Bloom, în Canonul occidental, postulează o ciclicitate în cadrul acestui proces, după Giambattista Vico, care în Știința nouă vorbește de existența unui ciclu ternar cuprinzând etapele teocratică, aristocratică și democratică, urmate de o perioadă de haos. El consideră că la capătul celei din urmă epoci stă, de fapt, revenirea la o nouă epocă teocratică. Și William Marx, în lucrarea L’Adieu à la littérature, în care analizează
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Vico, care în Știința nouă vorbește de existența unui ciclu ternar cuprinzând etapele teocratică, aristocratică și democratică, urmate de o perioadă de haos. El consideră că la capătul celei din urmă epoci stă, de fapt, revenirea la o nouă epocă teocratică. Și William Marx, în lucrarea L’Adieu à la littérature, în care analizează istoria unei devalorizări urmărind perioada sec. XVIII - XX, vorbește despre „expansiune, autonomizare, devalorizare”. Plecând de la aceste considerente, pe aceeași linie mi-am fixat cele trei verbe: a
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Bisericii. Se revine, astfel, la vechea problemă a raportului dintre Biserică, stat și națiune care a generat numeroase dezbateri în perioada interbelică. Biserica Ortodoxă Română era considerată o Biserică de stat în virtutea unei așezări naționale, și nu a unei așezări teocratice a comunității românești. Formula Bisericilor de stat a fost una generală; cu timpul Biserica s-a separat de stat, păstrând uneori legături reglate prin concordate speciale, ori renunțând, alteori, la orice fel de raport. În perioada interbelică, mai existau Biserici
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
separat de stat, păstrând uneori legături reglate prin concordate speciale, ori renunțând, alteori, la orice fel de raport. În perioada interbelică, mai existau Biserici de stat, îndeosebi în țările de credință ortodoxă. Cât timp omenirea s-a aflat sub regimul teocratic, era firesc ca Biserica și Statul să fie una; ulterior, pe măsura procesului de laicizare a vieții, s-a produs separarea Bisericii de stat. Dacă ținem cont de faptul că acest proces de separare a avut loc nu numai "în
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
forțarea unor termeni ai realului, în defavoarea unui minim duh al discernământului 27. În pofida tuturor aparențelor, România interbelică era departe de a fi un stat creștin. Un asemenea lucru nici nu era posibil întrucât, se știe foarte bine, statele creștine erau teocratice, ca structură. În schimb, statul român s-a fundat pe ideologia democrată. De altfel, statele creștine nu mai existau demult; au fost în perioada medievală câteva încercări neizbutite ale constituirii unor asemenea state creștine, precum statul papal, Imperiul Bizantin, care
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
asemenea state creștine, precum statul papal, Imperiul Bizantin, care se sprijineau pe o simbolistică a formelor și a funcțiilor. Aceste tentative de creare a statelor creștine au fost sortite eșecului din cauza neadecvării simbolurilor la realitate. Soloviov, care nu neagă caracterul teocratic al Imperiului din Răsărit, consideră că acesta a trebuit să se prăbușească întrucât nu a reușit "să umple formele vieții publice cu o spiritualitate autentică". Chiar dacă Țările românești s-au dezvoltat direct sub sfera de influență bizantină și ar fi
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
acesta a trebuit să se prăbușească întrucât nu a reușit "să umple formele vieții publice cu o spiritualitate autentică". Chiar dacă Țările românești s-au dezvoltat direct sub sfera de influență bizantină și ar fi putut fi, implicit, sub raport formal, teocratice, acestea nu au fost. Principatele dunărene erau creștine nu ca structură, ci atâta vreme cât domnii lor erau creștini. Precum toate statele moderne, România este un stat laic, "un organism hibrid". Pentru autoritatea laică, chestiunea religioasă este una strict politică, tratând-o
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
liniște până când, din rațiuni strategice, economice, ideologice și politice, nu a integrat Tibetul în statul chinez, care este de natură unitară. Tibetanii, însă, și-au apărat cu o obstinație eroică limba, apropiată de birmaneză, religia* - budismul tibetan -, obiceiurile și sistemul teocratic. în primul deceniu, RPC transformă autonomia promisă într-un protectorat din ce în ce mai strâmt, în ciuda posibilității care exista pe atunci, a încheierii unui compromis cu dalai-lama. Survenind după revoltele din Kham, răzmerița care izbucnește la Lhasa, în octombrie 1959, îl constrânge pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dintre puterea civilă și puterea religioasă. În măsura În care modelul afirmă unicitatea unei credințe pe un teritoriu dat, puterea civilă capătă legitimitate și forță morală de la religia pe care, În schimb, o apără. În acest caz, clericalismul radical duce la un regim teocratic. Sub forme și În grade diferite, astfel de state impun adagiul susținut de Bossuet: Unus Regio, cujus Religio, care s-ar putea traduce prin „Un stat, o religie”. Al doilea model este cel al regimurilor politice de toleranță. Acesta implică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aceeași pe care urmau să o revendice În mod explicit revoluționarii de la 1848. Totuși, un autor excelent informat, Célestin Bouglé, a contestat prioritatea lui Leroux și i-a atribuit lui Joseph de Maistre paternitatea termenului. Evocând importanța În opera școlii teocratice a noțiunii de păcat originar, el scrie: „Ea a obsedat gândirea lui de Maistre ș...ț și i-a revelat, În suferințele individului, rodul natural al degradării masei. Ea, mai ales, l-a făcut să descopere, Înainte de Pierre Leroux, «Întinderea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
postcomuniste. Regimul actual din Mexic este consecința crizei politice ce a început cu asasinarea președintelui ales Alvaro Obregón în iulie 1928; regimul democratic din Japonia s-a născut în urma înfrângerii militare totale și a ocupației la sfârșitul anului 1945; regimul teocratic din Iran își are originea în criza de la sfârșitul anului 1978 și începutul lui 1979, când șahul a fost forțat să abdice și a fost proclamată republica islamică; în Africa de Sud, criza care a culminat în lunile iunie-septembrie 1992 a permis
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
element de unitate la care visează Europa mai mult sau mai puțin conștient și care, dincolo de dispersiunea politică, ar putea asigura unitatea comunității creștine? Încercările, niciodată cu adevărat abandonate, de reinstaurare a unității creștine după secolul al XI-lea, proiectul teocratic din secolul al XII-lea apar-ținînd papalității și constînd în a-i supune pe suverani Romei, traduc, fiecare în felul său, acesta dimensiune creștină a identității europene. Ar mai trebui adăugate, în sfirșit, elementele mai mult sau mai puțin vizibile
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
IV avea pe atunci 23 de ani. Dornic să restaureze autoritatea coroanei imperiale, el reacționează cu extremă violență atunci cînd, doi ani mai tîrziu, Grigore VII publică un decret interzicînd învestitura laică, după ce va fi impus printr-un conciliu principiul teocratici pontificale și va fi trimis în Germania legați însărcinați să-i depună pe clericii simoniaci. Atunci începe o interminabilă luptă între cele două puteri, temporală și spirituală, fiecare dintre ele străduindu-se să-și impună propria concepție asupra Imperiului Creștin
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
ghibelini. În principiu, primii sînt partizanii Papei, iar adversarii lor cei ai împăratului, în realitate, lucrurile nu sînt atît de simple. Guelfii sînt mai întîi campionii autonomiei municipale și, chiar dacă s-au aliat cu Papa, ei nu împărtășesc și ambițiile teocratice ale anumitor pontifi. De îndată ce Papa încearcă să-și impună autoritatea în afara statelor sale și pare hotărît să unifice Italia, ei nu ezită să-1 abandoneze. Ghibelinii, la rîndul lor, se definesc mai degrabă în termeni de opoziție între orașele sau clanurile
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]