180 matches
-
de această problemă 209. Critici ai ius naturalismului ca Bentham sau Mill au explicat adesea confuzia privind semnificațiile distincte ale cuvântului "lege" prin supraviețuirea credinței potrivit căreia regularitățile observate ale naturii sunt prescrise sau decretate de divinitate. Potrivit acestei viziuni teocratice, unica diferență între legea gravității universale și cele zece porunci legi date de către Dumnezeu oamenilor constă, după cum afirma Blackstone, în faptul relativ minor că oamenii sunt unicele creaturi înzestrate cu rațiune și voință liberă și astfel, spre deosebire de obiecte și animale
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
care conduceau destinele lumii de mână cu papa din Roma. Poate că și la vechii Geto-Daci, regele își împrumuta puterea de la pontifici, precum «luna împrumuta lumina ei de la soare »; poate că și la ei ar fi îmbrăcat ocârmuirea acea formă teocratică, pe care Europa o lua pe timpul lui Grigorie al VII, dacă fulgerul spadei romane n-ar fi trăsnit de pe tronurile lor, zeu și rege deodată. Mai reiese adoptarea religiunei lui Zamolxis de către Daci, și din următoarele cuvinte, pe care împăratul
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
aspectele formale și instrumentale, adică acele figuri pe care fiecare sistem juridic ar trebui să le posede pentru a funcționa eficient ca sistem de legi, fără corelări referitoare la conceptele de democratic sau non-democratic, capitalist sau socialist, liberal, neliberal sau teocratic. Concepția formală a RoL se referă la modul în care legile sunt promulgate, la claritatea normelor și la dimensiunea temporală la care se referă; o astfel de concepție nu ia în considerare conținutul legilor, nu face aprecieri asupra faptului că
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
existența unei dualități a puterii - puterea politică care întruchipează statul cu atributele sale, reprezentată de rege, ridicat din rândurile aristocrației nobiliare - tarabostes - și puterea spirituală, mult mai subtilă și insinuantă, reprezentată de marele preot. De asemenea, putem admite existența caracterului teocratic al statului la geto-daci și caracterul de confederație al statului, în care dacii au rolul conducă tor, pornind tocmai de la faptul că marele preot poate fi în același timp și rege, fără să știm dacă regele putea fi și mare
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
păstra lângă sau în jurul muntelui sfânt Cogaionon, în jurul incintelor sacre din cetățile dacice, în primul rând a celor din Sarmizegetusa regală, în jurul „soarelui” de andezit și a sanctuarelor fără acoperiș, semne sigure ale cultului solar, motiv suficient să admitem caracterul teocratic al statului dac, cel puțin până la Decebal, care restabilește monarhia militară. Deși autoritatea lui Decebal se întinde asupra unui teritoriu mult restrâns față de cel stăpânit de Burebista, după cum ne arată Ptolemeu în al său „Îndreptar geografic”, totuși nu-i
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
obțină suportul guvernelor arabe pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu. Aceste guverne arabe, deși imperfecte, erau preferabile altor posibile alternative. La urma urmei, eram mult prea ocupați cu Saddam Hussein în Irak, cu Muammar Qaddafi în Libia și cu regimul teocratic din Iran. Deși multe dintre aceste considerente practice rămân valabile, este vremea pentru o nouă abordare. Unul dintre principalele argumente invocate de Al Qaeda este că guvernele sprijinite de Statele Unite sunt corupte, ilegitime, represive și eretice. Pentru a dovedi falsitatea
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
în Africa de Nord I: Moștenirile istoriei" (aprilie 2004), "Mișcările politice islamice din Africa de Nord nu mai condamnă democrația, etichetând-o drept non-islamică, și nu mai opun ideea unui stat islamic țărilor care există deja. De fapt, ele resping în mod explicit ideile teocratice și anunță că acceptă principiile democratice și pluraliste precum și respectul pentru regulile jocului, definite de constituțiile actuale". 233 Citatul îi aparține președintelui George W. Bush, fiind extras din Michael Hirsch și Dan Ephron, "Can Elections Modify the Behavior of Islam
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Bisericii. Se revine, astfel, la vechea problemă a raportului dintre Biserică, stat și națiune care a generat numeroase dezbateri în perioada interbelică. Biserica Ortodoxă Română era considerată o Biserică de stat în virtutea unei așezări naționale, și nu a unei așezări teocratice a comunității românești. Formula Bisericilor de stat a fost una generală; cu timpul Biserica s-a separat de stat, păstrând uneori legături reglate prin concordate speciale, ori renunțând, alteori, la orice fel de raport. În perioada interbelică, mai existau Biserici
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
separat de stat, păstrând uneori legături reglate prin concordate speciale, ori renunțând, alteori, la orice fel de raport. În perioada interbelică, mai existau Biserici de stat, îndeosebi în țările de credință ortodoxă. Cât timp omenirea s-a aflat sub regimul teocratic, era firesc ca Biserica și Statul să fie una; ulterior, pe măsura procesului de laicizare a vieții, s-a produs separarea Bisericii de stat. Dacă ținem cont de faptul că acest proces de separare a avut loc nu numai "în
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
forțarea unor termeni ai realului, în defavoarea unui minim duh al discernământului 27. În pofida tuturor aparențelor, România interbelică era departe de a fi un stat creștin. Un asemenea lucru nici nu era posibil întrucât, se știe foarte bine, statele creștine erau teocratice, ca structură. În schimb, statul român s-a fundat pe ideologia democrată. De altfel, statele creștine nu mai existau demult; au fost în perioada medievală câteva încercări neizbutite ale constituirii unor asemenea state creștine, precum statul papal, Imperiul Bizantin, care
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
asemenea state creștine, precum statul papal, Imperiul Bizantin, care se sprijineau pe o simbolistică a formelor și a funcțiilor. Aceste tentative de creare a statelor creștine au fost sortite eșecului din cauza neadecvării simbolurilor la realitate. Soloviov, care nu neagă caracterul teocratic al Imperiului din Răsărit, consideră că acesta a trebuit să se prăbușească întrucât nu a reușit "să umple formele vieții publice cu o spiritualitate autentică". Chiar dacă Țările românești s-au dezvoltat direct sub sfera de influență bizantină și ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
acesta a trebuit să se prăbușească întrucât nu a reușit "să umple formele vieții publice cu o spiritualitate autentică". Chiar dacă Țările românești s-au dezvoltat direct sub sfera de influență bizantină și ar fi putut fi, implicit, sub raport formal, teocratice, acestea nu au fost. Principatele dunărene erau creștine nu ca structură, ci atâta vreme cât domnii lor erau creștini. Precum toate statele moderne, România este un stat laic, "un organism hibrid". Pentru autoritatea laică, chestiunea religioasă este una strict politică, tratând-o
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
stat și religie. Fiecare instituție nu este doar autonomă, ci și în afara limitelor cu respect față de cealaltă. Exemplele contemporane în această privință a celor două modele de întrepătrundere și separare includ state ca Republica Islamică a Iranului (stat cu regim teocratic), Rusia (care are un regim cezaro-papist), Polonia (două puteri, însă în constituția Poloniei este menționată credința în Dumnezeu chiar de la primele articole) și SUA (separare strictă între stat și religie). Când sunt chestionați cu ocazia unor studii, 70% dintre britanici
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
rămas în fundalul scenografiei, iar alteori au venit în avanscenă, jucându-și vădit rolul politic. Prin aceste controverse, din păcate finalizate tragic pentru unii protagoniști (cu întemnițare și condamnare la moarte), s-au decantat următoarele aspecte în plan teologic și teocratic: 1. Victoria iconodulilor și a teologiei icoanei, în secolul VIII, a impus doctrina iconologică, în baza tradițiilor apostolice și patristice, ele însele situate la confluența dintre filosofia antică a imaginii, interpretarea sa iudeo-creștină și iconografia religioasă, bazată pe epifaniile divine
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în mâna unui așa-numit descendent al basileilor (în majoritatea covârșitoare a cazurilor, genealogia este imaginară sau foarte discutabilă, inclusiv la Neagoe); domnitorul nu mai are nevoie de nicio înaltă acreditare (ecclesiastică), pentru că dreptul îi este oricum garantat de argumentația teocratică și teologică, pe care o poate invoca și utiliza și singur, atunci când are nevoie (cazul lui). Adaptarea locală a planului oikonomic s-a făcut totuși într-un mod nu lipsit de interes, pentru că opțiunea pentru isihasm a dus la o
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
liniște până când, din rațiuni strategice, economice, ideologice și politice, nu a integrat Tibetul în statul chinez, care este de natură unitară. Tibetanii, însă, și-au apărat cu o obstinație eroică limba, apropiată de birmaneză, religia* - budismul tibetan -, obiceiurile și sistemul teocratic. în primul deceniu, RPC transformă autonomia promisă într-un protectorat din ce în ce mai strâmt, în ciuda posibilității care exista pe atunci, a încheierii unui compromis cu dalai-lama. Survenind după revoltele din Kham, răzmerița care izbucnește la Lhasa, în octombrie 1959, îl constrânge pe
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de economie socialistă de piață, ce îmbină o conducere politică autocrată și o prezență masivă a statului în toate domeniile, cu o economie de piață funcțională, cu libertăți economice tot mai numeroase; . tipul teocrației de piață, în care puterea politică teocratică se îmbină cu acordarea de libertăți economice ce pot duce la formarea unei economii de piață funcționale, chiar dacă prezența statului se face simțită pretutindeni. 2.3.3. Sistemul economiei de comandă Sistemul economiei de comandă a apărut ca o reacție
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ceva trebuie schimbat. De cîte ori religia a furnizat criteriile de bază ale politicii, aceasta a degenerat în tot soiul de fundamentalisme. Și în conflictul actual se confruntă, de fapt, două fundamentalisme: unul iudeo-creștin, bazat pe pluto-democrație, și unul islamist, teocratic. De o parte, unii luptă cu Coranul în mînă și merg la moarte fericiți că vor fi mîntuiți prin chiar fapta lor criminală, de cealaltă parte ședințele de război încep cu rugăciuni și invocarea divinității cu Biblia pe masă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Mînia, frica și resentimentele au luat locul admirației și respectului de care se bucurau pînă de curînd americanii. Percepția oamenilor s-a schimbat mult. În Iran, un american e întrebat de o tînără: "Cum este să trăiești într-un stat teocratic?" Șapte ani de retorică inflamată și maniheistă din partea Administrației Bush au transformat războiul împotriva terorismului într-unul contra Islamului. Generali, pastori, politicieni, toți cei care au vorbit despre o "bătălie spirituală împotriva unui ins numit Satana", despre Islam ca "religie
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Din punct de vedere politic și cultural, creștinii se găsesc astăzi în centrul unei intersecții istorice foarte complexe. Pe de o parte, modernitatea este răspunsul dat falimentului ideologiei sociale medievale patronate de Biserică vreme de secole, dar și al aspirațiilor teocratice nutrite de primii reformatori europeni. Pe de altă parte, etosul tolerant și filantropic al Europei seculare - care a demonstrat un fabulos succes în ultimii șaizeci de ani - este îndatorat viziunii creștine despre om. Teologiei îi revine sarcina de a regândi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
clerului și tulbu-rftrile ce afectează papalitatea și readuce în discuție echilibrul la cure ajunsese creștinătatea în secolul al XIII-lea. Papalitatea de la Avignon Încă de la începutul secolului al XIV-lea începe o criză a papalității, care readuce în discuție edificiul teocratic al secolelor XII și XIII. Ieșită victorioasă din lungul conflict cu puterea imperială, papalitatea putea să pretindă dreptul de a aduna lumea creștină în jurul autorității sale și să-i transmită suflul reformator capabil să unească Occidentul în jurul valorilor morale și
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ale suveranilor francezi, așa cum " afirmă de exemplu regii Angliei, papii de la Avignon întrețin tHră îndoială o strînsă legătură cu acești suverani. Constrînsă să cadă la învoială cu suveranii statelor europene, papalitatea de la Avignon a trebuit să renunțe la orice pretenție teocratică. Nemaifiind în măsură să dicteze în Europa, "ceasta se strecoară în noua structură a statelor care se dezvoltă ile acum înainte pe ruinele edificiilor imperiale: papalitatea devine o monarhie administrativă și centralizatoare care își exercită autoritatea asupra bisericilor locale rămase
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
între sfera politicului și a cunoașterii naturale, pe de o parte, și Biserică, pe de alta, va exista mereu o tensiune. în premodernitate, politicul, ca și cunoașterea au în mod firesc un cadru creștin, dar rezistă sau se împotrivesc tendințelor teocratice care le pot stînjeni libertatea, totuși recunoscută lor de Biserică. Puterea imperială, la rîndul ei, tinde să obțină superioritate administrativă și control asupra ierarhiei creștine. Articularea (tensionată) dintre perspectiva mîntuirii și perspectiva mundană va primi diferite soluții de-a lungul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
o parcurgă e, asemenea lui Osiris, un mort reînviat, un renăscut cum ar spune brahmanii, un cu totul alt om. Ceea ce trebuia să fie faraonul, preotul, vizirul, În principiu orice aspirant la o funcție Într’un stat de-a dreptul teocratic. Poate de asta cele vreo 150 de piramide, mari și mici, ale Egiptului. Și se spune că Însuși al nostru Deceneu a urmat (și) această inițiere. Așa vorbind, piramida trebuia să aibă putere. Iată cum ajung la pasul următor. Anume
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aceste zile, conflictul între adepții statului laic și cei ai statului religios (islamist). Nu este un conflict nou pentru turci. Este o reluare a unei lupte apărute odată cu căderea Imperiului Otoman și nașterea Republicii Turcia. Imperiul Otoman era un stat teocratic și militarist. Deși turcii au trecut târziu la islam, sharia legea musulmană domina autoritar viața lor de zi cu zi, de la oamenii simpli până la sultan. Slujitorii cultului, ulemalele, aveau un cuvânt greu în întreaga viață politică și socială a Imperiului
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]