89 matches
-
în scenă este de altfel definit de context și de sintagma "cea mai bună lume" ca adept al filosofiei lui Leipniz, cel puțin așa cum este ea caricaturizată de Voltaire. Într-un mod foarte abil, romanul nu duce o polemică împotriva teodiceei leibniziene: el se mulțumește să creeze situații în care enunțurile atribuite discipolilor lui Leibniz ("locutori", în cazul cuvintelor lui Pangloss în discurs direct, sau "enunțători", în cazul ironiei) par deplasate, dacă nu chiar monstruoase. Grație ironiei, tezele optimiștilor se distrug
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Neglijând orice nuanță în prezentarea sa schematică, autorul accentuează aspectele care îi pot sprijini teoriile cu privire la primii tragici elini. Frenkian crede că problema sensului tragediei omenești poate fi tratată global la Eschil și Sofocle datorită caracterului unitar și compact al teodiceei lor, care justifică expunerea succintă și fără contradicții a relațiilor dintre om și zei (p. 245-246). Mai complexă este analiza tragediilor lui Euripide. Cunoscător al filosofiei presocratice și al concepțiilor relativiste ale sofiștilor, ultimul mare tragic manifestă mai multe desfășurări
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
divinizarea unui element cosmic, identificarea lui Zeus cu Eterul, spațiu intermediar între cer și pământ, dar și cu Rațiunea cosmică ; scepticismul în guvernarea dreaptă a vieții de către zei, negarea existenței divine sau punerea în discuție a înțelepciunii celor de sus ; teodiceea explicativă cu privire la lâncezeala cu care Dreptatea îi pedepsește pe nelegiuiți, o dată ce Zeus se ocupă doar de lucrurile mari, iar pe cele mici le lasă în seama întâmplării. În concluzie, potrivit lui Frenkian, la Eschil justiția divină e completă și desăvârșită, toți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
știm că avem neapărat a trece dincolo. Poza cea mai naivă se citește ca o hieroglifă; ea ne ajută să ne detașăm de formele exterioare și să vizăm spiritul." Iată o ingenioasă cacodicee amintind de felul cum apărea Răul în teodiceele de altădată: credința îl exonerează pe bunul Dumnezeu de răul comis în numele lui. Și pana a avut parte de lungi perioade de inactivitate. În fond, odată închisă paranteza cruciadelor, semiluna Orientului sufletelor, mai mult în eclipsă decât vizibilă, nu ocupă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ar fi devenit metafizician atunci când a propus o înțelegere exhaustivă a sentimentului religios prin câteva „afirmații dogmatice”. În altă ordine de idei, teza divinizării societății propusă de Émile Durkheim o consideră a fi neconvingătoare. De ce? Printre altele, pentru că nu explică teodiceea. i.2.5. Georg Simmel în antiteză cu Durkheim, Simmel susține în lucrarea sa Religia că societatea „n-are existență în sine, ci constă dintr-o multitudine de interacțiuni individuale”. Originea religiei nu este doar viața socială, așa cum susținea Durkheim
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
La Euripide, scriitor influențat de religia tradițională, dar și de filosofia sofiștilor, concepția despre divinitate și rolul ei în destinul omenesc este mai complexă: tragediile lui, în care coexistă pandemonismul ancestral, antropomorfismul homeric, scepticismul, negația, divinizarea unui element cosmic și teodiceea explicativă, mărturisesc oscilația permanentă între îndoiala cu privire la justiția zeilor și încrederea în săvârșirea, chiar tardivă, a acesteia. Mai multe traduceri, studii de istoria matematicii sau a medicinei, de epigrafie miceniană sau de critică de text, de interpretare a muzicii sau
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
și înțelege această lume, toate conceptele fiind situate istoric și funcționând ca simple chei și scheme de orientare. Poziția tradiționalist-teologică se prelungește în secolul al XX-lea în științele sociale prin intermediul intelectualismului idealist, ce nu este, în fapt, decât o teodicee secularizată. Doar de curând, ne spune sociologul român, am reușit să adoptăm și față de realitățile umane și politice acea atitudine eliberată de toate tradițiile și autonomă pe care lumea modernă, așa cum o știm, a fost clădită. A. Golopenția se îndepărtează
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ruinarea lor, bunătatea celui săra conduce la bogăție. Este evident că zeii văd dincolo de aparențe, că ei sondează inimile și că răsplătesc generozitatea dezinteresată. Oaspetele necunoscut acționează ca un fel de "deux ex machina" care permite realizarea dorințelor. O asemenea teodicee în care sunt supravegheate și pedepsite infracțiunile este, fără îndoială, de aparență naivă, dar ea se impune cu toată rigoarea unei legi fundamentale. Caracterul etiologic al mitului este de reținut: construirea unui templu, o catastrofă sunt interpretate prin povești de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
idei antagonice. În cartea a cincea, "Pro și contra", Ivan Karamazov îi expune pe larg lui Alioșa refuzul său de a crede într-un Dumnezeu care îngăduie existența răului în propria creație, sub pretextul acordării liberului arbitru. Revolta lui împotriva teodiceei este argumentată de exemplele omniprezente și nejustificabile ale răului. Ivan afirmă: În cel mai faimos capitol al lui Dostoievski, parabola "Marele Inchizitor", Ivan povestește cum Isus Hirstos coboară din nou pe pământ, în orașul Sevilia, și este arestat de un
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Genezei ca fiind locul unde primul om, Adam, și nevasta lui, Eva, au trăit după ce au fost creați de Dumnezeu. Literal, Biblia vorbește despre o grădină "în" Eden (Geneza 2:8). Această grădină este o parte integrantă a creației și teodiceei religiilor avraamice, adesea fiind folosită pentru a explica originea Păcatului și greșelile omenirii. Așezarea Grădinii Eden rămâne un subiect controversat și speculat. Povestea Creației din Geneză relatează locul geografic al Eden și al Grădinii între patru râuri Phison, Gosen, Tigru
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
Licențiat al Facultății de Istorie-Filosofie de la Universitatea București (1982), cu teza "Ontologie și logică în dialogul „Parmenide” de Platon" (conducător prof. univ. dr. Gh. Vlăduțescu). Obține titlul de doctor în filosofie al Universității București, în 1998, cu teza "Teodicea anselmiană, teodiceea thomistă. O cercetare comparată" (conducător științific prof. univ. dr. Gh. Vlăduțescu, membru corespondent al Academiei Române). La terminarea facultății, în 1982, face parte din generația afectată de decretul ceaușist care închidea primele 15 orașe ale țării absolvenților de învățămînt superior. Între
Dan Pavel () [Corola-website/Science/310998_a_312327]
-
kantiană între legile naturii și legile morale. El afirmă că libertatea este inerentă naturii, așa că legile morale sunt în fapt legi ale naturii. Așadar, toate acțiunile morale sunt rezultatul datoriilor față de natură. Este singura cale din care poate rezulta o teodicee rațională. Simeon Bărnuțiu (1808-1864) a predat filosofia la Colegiul de la Blaj, la Academia Mihăileană și, în final, la Universitatea din Iași. Cursurile sale publice care ne-au rămas sunt mai mult adaptări după Krug, Beck, Rottek și Niemeyers. Cele mai
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
țelul lui Plantinga era doar acela de a respinge aserțiunea că Dumnezeu și răul sunt "incompatibile din punct de vedere logic", chiar improbabila dar posibila și coerenta posibilitate de coexistență a lui Dumnezeu cu răul este suficientă în acest scop. Teodiceea este răspunsul apologetic al teologilor și filosofilor la problema răului. Conform lui Leibniz, anticii numeau păcatul lui Adam drept "felix culpa", adică o greșeală din care a izvorât actul cel mai nobil cu putință, sacrificiul lui Isus Hristos. El argumentează acest
Problema răului () [Corola-website/Science/321188_a_322517]
-
House) în 1996 și 1998. Ele prezintă primul contact cu o formă de viață extraterestră, explorând problema răului și modul în care se poate reconcilia ideea unei divinități binevoitoare cu cea a unui univers concret plin de suferință și răutate (Teodiceea). "Pasărea Domnului" a câștigat premiile Arthur C. Clarke, BSFA și Tiptree și a stat la baza primirii de către autoare a premiului John W. Campbell pentru cel mai bun scriitor nou în 1998. În "Enciclopedia Science Fiction", editorul șef John Clute
Mary Doria Russell () [Corola-website/Science/335295_a_336624]