91 matches
-
Neglijând orice nuanță în prezentarea sa schematică, autorul accentuează aspectele care îi pot sprijini teoriile cu privire la primii tragici elini. Frenkian crede că problema sensului tragediei omenești poate fi tratată global la Eschil și Sofocle datorită caracterului unitar și compact al teodiceei lor, care justifică expunerea succintă și fără contradicții a relațiilor dintre om și zei (p. 245-246). Mai complexă este analiza tragediilor lui Euripide. Cunoscător al filosofiei presocratice și al concepțiilor relativiste ale sofiștilor, ultimul mare tragic manifestă mai multe desfășurări
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
divinizarea unui element cosmic, identificarea lui Zeus cu Eterul, spațiu intermediar între cer și pământ, dar și cu Rațiunea cosmică ; scepticismul în guvernarea dreaptă a vieții de către zei, negarea existenței divine sau punerea în discuție a înțelepciunii celor de sus ; teodiceea explicativă cu privire la lâncezeala cu care Dreptatea îi pedepsește pe nelegiuiți, o dată ce Zeus se ocupă doar de lucrurile mari, iar pe cele mici le lasă în seama întâmplării. În concluzie, potrivit lui Frenkian, la Eschil justiția divină e completă și desăvârșită, toți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
el un agent de legătură între lumi? O! dac-ar fi! Dar acest condițional e definiția însăși a Răului. Într-o teologie "serioasă", care ar încerca să salveze în mod absolut pe Dumnezeu, răul nu-și găsește o explicație valabilă. Teodiceele s-au dovedit nemulțumitoare în fața acestei piedici esențiale. Existența răului transformă pe Atotputernic într-un Absolut hodorogit. Devenirea i-a mâncat misterul și puterea. Răul nu e comparabil decât cu un Dumnezeu... laic. Omul nu știe până unde se poate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu ipostazierea statului. Dacă un Fichte, în timpul renașterii naționale germane, găsea în revenirea la popor, ca sursă de productivitate irațională, o salvare pentru Germania și o eliberare de etatism, Hegel a substituit statul lui Dumnezeu și i-a scris o teodicee cum n-a mai cunoscut istoria nici înainte de el, nici după el. Considerațiile lui despre stat îți dau fioruri cosmice. Ai vrea, citindu-le, să renunți la iluzia individualității, tale, să te asimulezi complet în existența statului, să-ți anihilezi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și folosește trupul aflat în afară". Ideea că poetul este străbătut de un glas tainic, ceresc, este ilustrată, între alții, de El Greco în tabloul Sfântul Idelfons scriind sub dicteul Sfintei Fecioare (Iliesca, biserica Spitalului lui Hristos). Leibniz, în Eseu de Teodicee (af.403), afirmă: "Nu ne formăm ideile pentru că noi vrem; ele se formează în noi, prin noi, nu ca urmare a voinței noastre, ci după natura lucrurilor". Nietzsche: "Un gând vine când vrea el, nu când vreau eu" (Dincolo de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
volumul Afinități efective, Ed. Cartea Românească, București, 1990, Șerban Foarță speculează în marginea obedienței timorate a lui Urmuz față de imaginea dominatoare a Tatălui. Este identificat un „exces de scrupule filiale (frizînd «aneroismul» însuși)” și - în ciornele de manuscris rămase - „o teodicee in nuce, vag maniheistă” (p. 57), însemnările despre atotputernicul revolver, „Suveran al lumii”, arătînd chiar că „suicidul său este, în fond, un deicid”... Putem cita și alte numeroase referințe ale poeților la proza (textele) lui Urmuz, de la Aurel Rău la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
într-o sociologie politică a dominării (1921), putem spune că religia constituie o formă de dominare a claselor privilegiate asupra claselor neprivilegiate. Weber vorbește despre un mijloc de "domesticire a maselor". Religia propune o viziune a lumii, în parte prin intermediul teodiceei, care este o legitimare teoretică și simbolică a ordinii sociale. El distinge teodiceele fericirii și nefericirii, care își joacă rolurile respective: justifică privilegiile într-un caz și valorizează suferința sau măcar o transfigurează în câteva speranțe, în celălalt. Tot religia
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
formă de dominare a claselor privilegiate asupra claselor neprivilegiate. Weber vorbește despre un mijloc de "domesticire a maselor". Religia propune o viziune a lumii, în parte prin intermediul teodiceei, care este o legitimare teoretică și simbolică a ordinii sociale. El distinge teodiceele fericirii și nefericirii, care își joacă rolurile respective: justifică privilegiile într-un caz și valorizează suferința sau măcar o transfigurează în câteva speranțe, în celălalt. Tot religia stă, în plan practic, la originea unei diviziuni sociale între "virtuoși" profesioniștii religiei
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
subcultură tânără, muncitorească, populară, evreiască... Substanțialism: atitudine in-telectuală (sau intelectualistă) care constă, pentru a-l parafraza pe Marx, în a lua "lucrurile logicii drept logica lucrurilor". Cu alte cuvinte, a lua conceptele drept realitate. Este un realism sau un ontologism. Teodicee: problemă teologică și metafizică pusă de toate marile religii monoteiste, a cărei rezolvare permite, după Weber, specificarea lor: cum să se justifice suferința, ne-dreptatea și răul (pământești), dată fiind bunătatea nesfârșită a lui Dumnezeu? Indice de nume A Adorno
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
125, 151-152, 205, 217, 283. Tarifare, 109, 206, 211. Teatru, 33-34, 86, 96, 116, 194, 200, 202, 217. Tehnici, 27, 30, 55-56, 76, 99, 103-104, 108-109, 148, 162, 169, 212, 234, 266, 297, 299. Televiziune, 90, 96, 122, 131, 218. Teodicee, 149. Teritorializare, 228. Tipologie, 13, 30, 68, 111, 113-115, 117, 120, 132, 142, 235, 296. Transgresiune, 186. Transmitere, 28-29, 48, 153, 181, 187, 225-226. Transmutare, 43, 253. U Unanimitate, 214, 217, 301. Univers cultural / simbolic, 130. Universalism, 214. Uruguay Round
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
asemănare fundamentală între ei: inspirația kantiană care a condus către personalismul lor. Iată cum sistematizează interpretul deosebirile dintre aceste două filosofii personaliste. Ar exista între ele, mai întâi, o deosebire de obiect: personalismul renouvierist este o metafizică, poate chiar o teodicee, personalismul energetic are în vedere viața din punct de vedere biologic, psihologic, social, așezându-se în formula unei "științe obiective" a personalității; apoi, o deosebire de metodă: Renouvier folosește metoda dialectică, C. Rădulescu-Motru, "metoda obiectivă", bazată pe metodele experimentale ale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
textul biblic tratează în primul rînd: mărturisirea vinovăției personale" [Dicționar biblic, 1995:989]. În pofida acestei tacite interdicții, nu puține au fost tentativele raționale de a explica geneza răului în lume, începînd de la concepția epicureică și augustiniană pînă la cea a Teodiceei lui Leibniz. În timp ce teologica sugerează că păcatul nu poate fi cunoscut cu mijloace obiective, că el "se scoate pe sine în evidență" (Kierkegaard), o logică iscoditor-profană ne-ar putea sugera că, dacă în afara lui Dumnezeu la începutul tuturor începuturilor nimic
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și înțelege această lume, toate conceptele fiind situate istoric și funcționând ca simple chei și scheme de orientare. Poziția tradiționalist-teologică se prelungește în secolul al XX-lea în științele sociale prin intermediul intelectualismului idealist, ce nu este, în fapt, decât o teodicee secularizată. Doar de curând, ne spune sociologul român, am reușit să adoptăm și față de realitățile umane și politice acea atitudine eliberată de toate tradițiile și autonomă pe care lumea modernă, așa cum o știm, a fost clădită. A. Golopenția se îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
al definiției ei, aceasta conține o revelație latentă ce avea să fie interpretată în secolele viitoare. După o analiză foarte amănunțită a celei de-a doua revelări a acestui nume în Exod 6,2-8, partea finală a articolului este dedicată teodiceei Vechiului Testament (natură și atributele lui Dumnezeu). Pentru cercetarea lexicografica, acest dicționar, în ciuda vechimii sale, continuă să fie util. Dezbaterile pe care le evocă nu s-au încheiat și el reflectă cel mai amplu felul în care au început. • Dictionnaire
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ma eliș (akkadian, vezi mai jos subcapitolul 5.2d); 5) Crearea lui Enkiduxe "Enkidu", povestită pe tab. I, col. II, 29-41 din poemul akkadian al lui Ghilgameșxe "Ghilgameș"; 6) Lucrarea creatoare a lui Ea (akkadian; vezi subcapitolul 5.1a); 7) Teodiceea babiloniană (akkadiană); 8) Mitul KAR-4 (bilingv); 9) Babyloniaka lui Berossos (text grec, de inspirație mesopotamiană, Întrucât se referă direct la En¿ma eliș). Dincolo de dubla perspectivă asupra modalității fundamentale În care a fost creat omul (ivire sau formare), este acceptat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
privesc numai temele fundamentale ale teologiei, dar și religia practicată, mai ales când la aceste axiome se adaugă critica diferitelor sanctuare oraculare sau a divinației În ansamblul ei (de exemplu Cicero, De divinatione). Ceea ce s-a numit mai târziu „problema teodiceei” este profund examinată În stoicismul și În scepticismul Akkademiei, dar ea rămâne nerezolvată (cf. Cancik, 1983). 2. Filozofii elaborează o Weltanschauung globală care are pretenția ei de adevăr În măsura În care derivă din experiența lor personală, din natură și din rațiune (Seneca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]