140 matches
-
de Nyssa, proorocul Moise a vorbit pe muntele Sinai cu Dumnezeu Cuvântul. Aceasta va fi poziția ortodoxă rămasă intactă până la Fericitul Augustin 4. Cu toate acestea, unitatea revelației aceluiași Dumnezeu depindea de înțelesul dat dumnezeirii lui Hristos. Este Cuvântul - subiectul teofaniilor veterotestamentare - divin prin participare, sau prin consubstanțialitate deplină cu ființa Tatălui? La această întrebare, Scripturile nu mai puteau fi prin ele însele un răspuns. Canonul scripturistic - lista scrierilor autorizate de Biserică pentru lectura liturgică și gândirea teologică - nu putea furniza
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mai subliniem aici ideea de continuitate. Totodată, ele erau menite să releve un moment al absolutului, integrat însă într-un context istoric. Căci pentru Hegel, arată Mircea Florian, "filozofia este conștiința de sine a Absolutului, a lui Dumnezeu, este o teofanie". Hegel admitea astfel "o dezvoltare unitară, continuă, liniară a Gândirii, care integra pe fiecare treaptă nouă fazele premergătoare, ca <<momente depășite>>, până la ancorarea în sistemul integral". Dincolo de diversitatea formelor ei de manifestare, filozofia apare ca un tot unitar "constituit din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu imaginile lui. Când Yahve se arată poporului său, o face din spatele norilor și al fumului. Sau în vis, în viziuni nocturne, lui Avraam, Isaac sau Balaam. Se ferește de lumină și de vederea oamenilor. Teologia biblică nu este o teofanie, iar "era idolilor" ocolește iudaismul, admirabilă izolare. Dumnezeul evreu se mediatizează prin cuvânt, iar valoarea viziunilor onirice din Vechiul Testament este dată de banda lor sonoră, în timp ce ele sunt mai degrabă mute în Noul Testament, unde imaginea fără cuvinte are sens în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și ticăloase și cu toate poftele dobitocești?” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a IX a, I, în PSB, vol. 17, p. 435) „Doar numai Dumnezeu singur este Cel care are din Sine existența, după cum deducem din vedenia teofaniei arătată marelui Moise (Ieș. 3, 14). Drept aceea cel care scoate din cugetul său ideea că Dumnezeu există prin Sine, dar ajunge să spună că tot nu există, acela și-a nimicit ființa punând-o în afara Celui care este existența
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Origen asupra aceleiași lucrări”<footnote Anthony Meredith, op. cit., p. 135. footnote>. Întunericul luminos al prezenței ascunse a lui Dumnezeu Înălțarea lui Moise pe muntele Domnului în partea a doua a cărții De vita Moysis este structurată în jurul a trei importante teofanii<footnote Miezul cărții este făcut cunoscut în prefață și apoi este desfășurat succesiv în cele trei teofanii ale lucrării: rugul aprins și cele două înălțări pe Sinai. Înțelesul rugului aprins este acela cum că Dumnezeu este singura realitate; prima înălțare
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
lui Dumnezeu Înălțarea lui Moise pe muntele Domnului în partea a doua a cărții De vita Moysis este structurată în jurul a trei importante teofanii<footnote Miezul cărții este făcut cunoscut în prefață și apoi este desfășurat succesiv în cele trei teofanii ale lucrării: rugul aprins și cele două înălțări pe Sinai. Înțelesul rugului aprins este acela cum că Dumnezeu este singura realitate; prima înălțare pe Sinai semnifică faptul că a-L vedea pe Dumnezeu înseamnă a vedea că El este întru
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Septuagintei, Sfântul Grigorie ar fi utilizat „Eu sunt Cel care este”), care, practic, se traduce printr-o confesiune a lui Dumnezeu ca „Realul real” și îi permite Sfântului Grigorie să-L identifice cu realitatea supremă a platonismului tradițional. A doua teofanie este extrasă din experiența lui Moise asupra întunericului de pe munte, și în special din cartea biblică Exod 20, 21: „Și a stat tot poporul departe, iar Moise s-a apropiat de întunericul unde era Dumnezeu” (s-a apropiat de întunericul
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
apropiat de întunericul dens - γνόφος - în care era Dumnezeu). Această apariție este analizată în De vita Moysis și conduce la importanta concluzie că Dumnezeu este dincolo de atingerea minții umane<footnote Anthony Meredith, op. cit., p. 102. footnote>. A treia, și ultima teofanie, reprezintă în mare parte o exegeză a cererii lui Moise de a vedea fața lui Dumnezeu și a răspunsului divin, la Exod 33, 23: „Tu vei vedea spatele Meu, iar fața Mea nu o vei vedea!”. Consecința acestei revelații speciale
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
X (1958), Nr. 1-2, p. 27. footnote>. Sfântul Grigorie accentuează, în numeroase ocazii, că lumina care naște întunericul este, într-un sens, lumină epistemologică. Observăm această relație atât în De vita Moysis, cât și în In Canticum canticorum. La prima teofanie a rugului aprins, adevărul strălucește deasupra noastră (ἐπιλάμπω) și iluminează (περιαυγάζω) ochii sufletului. Această lumină a adevărului împărtășește cunoașterea unui tip discursiv care se referă la misterul Fecioarei și care ne spune că aceea ce au ajuns simțurile să înțeleagă
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
al lucrării harului, după încetarea oricărui efort omenesc. Ea presupune deci intrarea în modul supranatural de viață, care caracterizează faza ultimă a urcușului duhovnicesc<footnote Magistrand N.V. Stănescu, op. cit., p. 33. footnote>. În acest urcuș, Moise se bucură de arătări (teofanii) ale lui Dumnezeu diferite una de alta, potrivit nivelului de ascensiune pe care se afla el pe munte. Iluminarea are drept corespondent biblic rugul ce ardea fără să se mistuie, și marchează începutul vieții duhovnicești, atât prin cunoașterea propriei păcătoșenii
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
deșarte omenești în vederea apropierii de bunurile dumnezeiești, această etapă fiind caracterizată, în apogeul ei, de contemplație (θεωρία) ca primă etapă spre nepătimire (ἀπάθεια)<footnote Ierom. Dr. Agapie Corbu, Sfânta Scriptură și tâlcuirea ei în opera Sfântului Grigorie de Nyssa, Editura Teofania, Sibiu, 2002, pp. 227-228. footnote>. Odată ce l-a identificat pe Moise ca relevând modelul prototip al înălțării noetice, Sfântul Grigorie aplică acest model la noi. Depărtându-ne (ἀναχώρησις) de părerile false (ὑπόληψις) despre Dumnezeu, aceasta este o deplasare de la întuneric
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Care, atunci când El a venit „să locuiască printre noi”, a devenit din ceresc ființă pământeană, a devenit om creat, fiind și Dumnezeu necreat. În chiar întunericul care Îl înconjoară pe Dumnezeu, vedem tabernaculul, pe Hristos. Structura celei de-a treia teofanii, are o adâncă semnificație. Învățătura sa teologică rezidă în aceea că a-L vedea pe Dumnezeu înseamnă să nu încetezi niciodată să dorești a-L vedea sau, mai simplu, în limbajul evangheliilor, să-L urmezi. Căutarea lui Dumnezeu devine astfel
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
activităților omenești semnificative."105 Pentru Eliade, toată mitologia este o ontofanie, deoarece toate miturile participă într-un anumit fel la timpul mitului cosmogonic, relevând structurile realului și multiplele moduri de a fi în lume. În același timp, ea este și teofanie și hierofanie, căci aceste moduri au fost inițiate de către zei și eroi civilizatori: "mitul se definește prin modul lui de a fi: nu se lasă surprins ca mit decât în măsura în care revelează că ceva s-a manifestat deplin și această manifestare
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
autori, din cauza interdicțiilor, stereotipurilor și intențiilor strict didactice spre deosebire de Italia, unde în acest domeniu activau unii dintre cei mai importanți desenatori pentru adulți, ca Sergio Toppi) și cea catehetică, în care se manifestă o diminuare a elementului miraculos (minuni, epifanii, teofanii), pentru publicul sensibil la criza credinței.704 O altă scenă importantă și puternică a benzii desenate este cea japoneză. Termenul "manga", sub care este cunoscută îndeobște banda desenată produsă în Japonia, își are originea în Hokusai Manga, publicația lui Katsushika
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un om vorbește cu altul 69. Moise se ruga neîncetat lui Dumnezeu; din străfundul ființei sale, spunea: arată‑mi gloria ta. Cu privire la această sete nestinsă a lui Moise, sfântului Grigore din Nissa se întreba: cum, omul, căru‑ ia prin atâtea teofanii Dumnezeu i s‑a făcut atât de clar vizibil, cere de la Domnul să i se arate, ca și cum nu i s‑ar fi arătat încă?71 Răspunsul sosește pe măsura dorinței vorbind despre un suflet [pe care] speranța îl atrage mereu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
văzute prin prisma credinciosului, nu a teologului, deoarece sunt doar un istoric care crede că s-a învrednicit de darul credinței. Insist însă asupra utilizării conceptului de teologia istoriei deoarece, între timp, Dumnezeu s-a întrupat în Istorie, aceasta fiind teofania prin excelență. Este drept, Berdiaev, care are o viziune metafizică asupra istoriei, preferă sintagma de filozofie creștină a istoriei, deoarece numai acolo "metafizica și istoria se unesc și fuzionează într-un mod tainic"7. După el, scopul filozofiei istoriei 8
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
asemenea profeții erau validate de catastrofe (Ieremia, Ilie) evenimentele istorice câștigau o semnificație religioasă ca pedepse aplicate de Dumnezeu în schimbul necredinței neamului lui Israel. Datorită profeților, care interpretau evenimente contemporane în lumina unei credințe riguroase, aceste evenimente se transformă în "teofanii negative", în "mânii" ale lui Yahwe. "Astfel, pentru prima dată, spune Eliade, profeții valorizează istoria, ajungând să depășească viziunea tradițională a ciclului. Se poate spune despre evrei că au fost primii care au descoperit semnificația istoriei ca epifanie a lui
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
dată, într-un moment care nu mai este reversibil și care devine eveniment istoric, act al lui Dumnezeu. Sub "presiunea istoriei", Israelul încearcă să "salveze" evenimentele istorice, considerându-le ca prezențe active ale lui Yahwe 8. Evenimentul istoric devine o teofanie în care se dezvăluie atât voința lui Yahwe, cât și raporturile personale dintre El și poporul ales. Această concepție, îmbogățită prin elaborarea cristologiei, va servi drept fundament pentru filosofia istoriei, pe care creștinismul, începând cu Fericitul Augustin, se străduiește s-
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
este cu atât mai interesant cu cât el este primul ales din șirul patriarhilor. El inaugurează Istoria! Apariția celor trei Oameni la stejarul Mamvri (Facerea, 18, 1) "într-o zi pe la amiază", prefigurare și personificare a Sfintei Treimi, este prima teofanie în istoria universală. Promisiunea pe care Oaspetele de taină i-o face lui Avraam stârnește râsul Sarei, cea mult prea înaintată în vârstă pentru a fi mamă. Râsul ei pornește dintr-o neîncredere firească, similară omului obișnuit, am putea spune
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
sacră. Se știe că Adam, prin faptul că a dat nume animalelor, a devenit stăpânul acestora. Numele semnifică taina persoanei, este indicație de cod, semnificant, iar a cunoaște numele cuiva înseamnă a avea acces la misterul persoanei. Numele este sacru. Teofania Numelui lui Dumnezeu în "Eu sunt Cel ce sunt" (Ieșirea, 3, 14), deși situată în limitele gnoseologice ale ființei umane, are loc în istorie, fiind urmată la scurt timp de Tablele Legii, prima documentare scrisă, biblică, chiar dacă nu istorică 24
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în lume. În eseul amintit, Pannenberg formulează șapte teze dogmatice cu privire la doctrina revelației indirecte, un adevărat manifest programatic pentru orice teologie a istoriei. Teza I: Revelația de Sine a lui Dumnezeu prin martorii biblici nu este directă în sensul unei teofanii, ci este indirectă și împlinită prin mijlocirea actelor Sale istorice 22. Primul astfel de act/eveniment istoric este Exodul. Prin alegerea lui Moise și minunile împotriva faraonului, Dumnezeu și-a arătat puterea și a convins poporul ales că este singurul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
sfârșitul acestui lanț de evenimente care formează istoria Dumnezeu se va arăta ca adevărat Dumnezeu. Această concepție despre istorie orientată teleologic va influența și filozofia istoriei până la Hegel și Marx. Nu atât cursul istoriei, cât sfârșitul ei se identifică cu teofania. Pannenberg menționează însă că, în destinul lui Iisus Hristos, sfârșitul istoriei este trăit în avans ca o anticipare 24. Teza III: Spre deosebire de manifestările speciale ale divinității, revelația istorică este deschisă oricui are ochi să vadă. Ea are un caracter universal
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
eshatonul. Între chemarea lui Avraam și Parusia, sunt presărate evenimentele Istoriei Mântuirii (Heilsgeschichte), care pot fi identificate prin coordonate spațio-temporale și, mai ales, prin impactul lor asupra desfășurării ulterioare a procesului istoric. Profețite în Vechiul Testament, manifeste în perioada neo-testamentară, aceste teofanii devin tot mai rare pe măsura secularizării societății, și nu pentru că Harul s-ar fi împuținat, ci pentru că inima omului de azi s-a învârtoșat și acesta nu mai poate privi prin ochii credinței. Este drept, postmodernismul a relativizat viziunea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
introducem cititorul în miezul teologiei istoriei, nu am reușit decât secvențial să ne referim la câteva evenimente ale erei creștine susceptibile de lucrarea "mâinii divine", pentru că ne-am dat seama că acestea merită o tratare separată. Spunem "susceptibile" pentru că, în afara teofaniei Întrupării, și aceasta contestată de unii, nu putem și nici n-am intenționat să dovedim, cu probe, intervenția lui Dumnezeu în istorie. Ceea ce am vrut însă a fost să arătăm că Istoria profană (Weltgeschehen) nu poate fi separată de Istoria
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și după, Hristos era Același, singura diferență fiind capaci¬tatea lor de a sesiza în mod temporar atributele dumnezeirii lui Iisus. Despre această lumină Palama spune că este veșnică, nesfârșită, fără coordonate temporale sau spațiale și a apărut și în teofaniile Vechiului Testament. Argumentul pe care îl aduce Palama în mod repetat în controversă este „apelul la experiență”. Așa cum precizează Allchin, o astfel de modalitate cognitivă poate fi numită „înțelegere prin experiență”. În Triade, Palama susține că în mod principial Dumnezeu
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]