119 matches
-
la o abilitate surprinzătoare în: sculptură, împletituri, prelucrarea pieii și chiar cea a metalelor 8. Odată cu acceptarea alfabetului folosit de civilizația Orientului Apropiat, epopeile lui Homer, Iliada și Odiseea, precum și poemele epice ale lui Hesi‑ od, și mai cu seamă Teogonia, au dus la crearea unei identități culturale comu‑ ne poporului grec. Temele mitologice care au derivat din ele, mult mai târziu, vor fi folosite în artă ca sursă inepuizabilă de subiecte și inspirație. Cât priveș‑ te sculptura figurativă, ea atinge
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
terminând cu Evul Mediu european. Trei mii de ani de gânduri exprimate de omenire în regiunile unde s-a născut civilizația și care au plămădit spiritul și cultura europeană. Pe lângă texte cunoscute de orice om cultivat, de pildă fragmentul din Teogonia lui Hesiod, Imnurile homerice, versurile lui Teocrit, cititorul va întâlni poeme pentru prima dată tălmăcite în limba română, cum sunt imnul în cinstea zeiței akkadiene Innana, compus de poeta Enheduanna în secolul al douăzeci și patrulea î.d.Cr., Coborârea zeiței
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
Dacă beția e moderată, atunci intri într-un copac. Dacă e mare, te revolți orbește. Între una și alta rămâne întotdeauna mult loc pentru frumusețe."(pag. 327) Final nu tocmai imposibil de anticipat. Fie și pentru răsturnarea bufă a unei teogonii, fie și numai pentru micile gheșefturi cu acte false, fie și numai pentru rocada dintre un mag întunecat și-un secondant prea credul, Florescu ratează încheierea acestui roman. (Același gen de tandem își găsea o rezolvare excelentă la - să spunem
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
națională, alb-negru, te zeifica. Astăzi, televiziunea prin cablu (printre alte dezvoltări mediatice cu efecte secundare perverse) s-a-ntors, paradoxal, împotriva vocației acestei instituții de a genera idoli. Marilor religii (aproape) monoteiste le-a luat locul puzderia de secte mărunte, fiecare cu teogoniile lor, cu sistemele complicate și caduce de very important persons ce se aglomerează ca divinitățile pe fațadele templelor din Indochina. 303 Perspectivele dispar, figurile par încălecate arbitrar și grotesc, istoria se rescrie permanent, figuri care par emblematice sânt împinse rapid
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poartă mimează și actualizează puterile subpământene, după cum Persefona, prin masca lui Gorgo a cărei stăpână este, supraveghează ea însăși lumea Infernului, ținuturile lui Hades. Un adevărat sistem de relații poate fi, așadar, stabilit între Hades, Phersu, Perseu și Persefona. În Teogonia lui Hesiod, Gorgonele sălășluiesc, împreună cu monștrii, la marginea lumii, lângă tărâmul întunericului, în Grădina Hesperidelor. Simboluri ale monstruozității, ele viețuiesc departe și de oameni, și de zei. Perseu retează capul Meduzei și scapă de celelalte două Gorgone, dar capul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
dogorit de soare, legat În lanțuri și sfîșiat de un vultur. Dacă l-am crede pe Hesiod, Zeus l-ar fi trimis el Însuși pe Heracles să-l dezlege pe Prometeu ca recompensă pentru că l-a avertizat totuși, pretinde autorul Teogoniei, asupra pericolului de a se culca cu Tetis Întrucît copilul ce l-ar fi avut de la ea, potrivit prezicerilor oracolului, l-ar fi izgonit din Olimp. Cum Zeus jurase să nu-l dezlege pe titan, el Îi poruncește, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
sucul gastric, din sucul pancreatic atacă lanțurile clipelor tale dulci, distrug țesăturile migăloase ale speranțelor tale, transformă în simpli atomi de carbon întreaga biochimie organică a frumuseților tale interioare. șase în al cincilea loc: te ocupi în continuare cu minusculele teogonii ale creației tale, puțin câte puțin, mușcătură din alună cu mușcătură din alună, pupicel cu pupicel de zânuță bună, de după buzele fragede ies uneori dinți șlefuiți, care pot fi pipăiți cu limba, alteori colți sfâșietori, așezați pe trei rânduri, când
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a abandonat scrierea de versuri din motivul că în ele nu-și află identitatea, dar revine asupra acestei pasiuni la sfârșitul anului 2009. În opera lui Paul Rotaru întâlnim preocuparea minuțioasă față de trecutul istoric, originea legendelor și, cu precădere, originea teogoniei, ele presupunându-se a fi întrebări existențiale ce se ridică în fața dramei omului. Neliniștit de propriile „înțelegeri”, autorul găsește o baricadă în poezie, dar fără să vadă în aceasta o liniște, drept pentru care versurile pentru el sunt dezlănțuiri ale
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
rătăcită, adevăratul secret - fizionomia și fiziologia Corporației Filfizonilor -, nu este expus deloc clar. Totuși, apar ici și colo și din când În când lămuriri de care m-am străduit să profit. Ba chiar, Într-un pasaj ales din Profețiile sau Teogoniile Mitice, sau ce-or fi ele (căci stilul pare foarte amalgamat), ale acestui Mistagog, am dat peste ceea ce pare o Profesiune de Credință sau un Crez al Omului, conform principiilor acestei Secte. Profesiune sau Crez provenind deci dintr-o sursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fi în stare să zămislească singur, fără ajutorul unui partener. Urmele acestor idei arhaice se regăsesc în miturile partenogenezei zeițelor mediteraneene. După Hesiod, Gaïa (Pămîntul) l-a zămislit pe Uranus, "o ființă asemenea ei, putând s-o acopere în întregime" (Teogonia, 126 și urm.). Și alte zeițe din mitologia greacă au zămislit fără ajutorul zeilor. Antonomia și fecunditatea spontană a Pămîntului-Mamă dobândesc așadar o expresie mitică. Acestor concepții mitice le corespund credințele legate de fecunditatea spontană a femeii și de puterile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Arheii îți vor îmbia și otrava/ Și vindecătorul amar/Hermes Trismegistos/„Sturm und Drang” / Mistic sceptic luminis / Însă ciclic tânăr./ Vertical algoritm... Iubitor de vocabule prețioase, rare, plasate în titluri îndeosebi, dar și în conținuturi (Asompțiune, Ontopoema, Mitopem, Onir, Euristica, Teogonie, Psalmodie, Ontogeneză, Athanor etc.), poetul își dezvăluie, și în felul acesta, predilecția pentru rafinamentul pe care nu îl poate găsi cu adevărat decât în dublu, iar singura posibilitate tangibilă, de înfăptuire a acestui vis, e cartea, pe care o caracterizează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Le Symbolisme dans la Mythologie grecque, prima ediție, capitolul "Les Mystères d'Eleusis", Payot, 1954 29 Ceremonie specifică Bisericii Catolice destinată confirmării creștinului în grația botezului N.t. 30 Destinul uman reprezentat simbolic de divinitățile trinitare se află și în Teogonia mitologiei grecești: Haosul, simbol al misterului; Uranus, Dumnezeul creator; fiul său, Cronos (timpul) care reprezintă regnul animal, viața preconștientă; Zeus, fiul lui Cronos, simbol al legii care guvernează destinul uman. (Vezi Le Symbolisme dans la Mythologie grecque, capitolul "Teogonia", Payot
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în Teogonia mitologiei grecești: Haosul, simbol al misterului; Uranus, Dumnezeul creator; fiul său, Cronos (timpul) care reprezintă regnul animal, viața preconștientă; Zeus, fiul lui Cronos, simbol al legii care guvernează destinul uman. (Vezi Le Symbolisme dans la Mythologie grecque, capitolul "Teogonia", Payot, edita a 2-a, 1966). 31 P. Diel, La peur et l'Angoisse. Phénomène central de l' èvolution, ediția a 2-a, Petite Bibliothèque Payot. 32 Les principes de l'Éducation el de la Rééducation, Delachaux și Niestlé, ediția a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dacă nu unică a aceleiași viziuni despre lume și despre existență ce caracterizează în mod unitar și de neconfundat o cultură”. Miturile apar ca niște scenarii ale arhetipurilor prezentând teme și simboluri au compoziții de ansamblu: epopei, narațiuni, geneze, cosmogonii, teogonii. Pentru Mircea Eliade el este povestirea unei istorii sacre despre „un eveniment care a avut loc în timpul primordial, timpul fabulos al începuturilor”, adică mitul este „povestea unei faceri”. Mitul mioritic, tipic românesc, apare în balada Miorița, creație folclorică românească
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
imaginea cercului, șarpele Uroboros este un "animator universal", el este cel care creează timpul, viața, dar și pe sine însuși. Șarpele reprezintă și Oceanul care înconjură cu nouă inele cercul lumii, cel de-al zecelea inel fiind Styxul (v. Hesiod, Teogonia). Șarpele este considerat spiritul apelor primordiale, mitul păsării-șarpe a fost asociat cu umiditatea și cu apele pământului. Ca strămoș mitic, șarpele este un erou civilizator care se întrupează și se jertfește pentru neamul omenesc. Ca imago mundi, șarpele este într-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a ajuta prin cercetările sale la reconstrucția culturii tradiționale a ceea ce se numește "Europa preindoeuropeană" sau "Vechea Europă", în termenii Marijei Gimbutas. Ea avea ca elemente centrale acele nuclee "ritual-cultuale", cum le numește Adrian Poruciuc, ce stau la baza mitologiilor, teogoniilor și teologiilor ulterioare. Unele dintre ele sunt mai vechi în cultura populară românescă decât în cea grecească, cu mult mai cunoscută. Cercetările lui Adrian Poruciuc sunt consonante în România cu cele ale lui Petru Caraman referitoare la cultura (stră)veche
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
limbajul elitelor culturale ale Antichității, diferite glisări semantice, care au generat conotații specifice, fără a elimina, În uzajul comun, sinonimia lingvistică inițială. Cercetătorii au identificat numeroase exemple de acest fel: „În Odiseea I, 56, aimylioi logoi, cuvinte măgulitoare, sau În Teogonia, 229, hesiodică, pseudeis logoi, minciuni, cuvinte care mint. Și tot așa, mai târziu, după epoca lui Heraclit, logos va fi aplicat definiției (Aristotel), răspunsului unui oracol, revelației zeilor” (Gh. Vlăduțescu, 1984, p. 69). De asemenea, așa cum arată A.W. Adkins
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care făcea parte din templul soarelui, era identificat cu „Colina Primordială”. ș...ț Alte versiuni vorbesc despre Oul primordial, care conține „Pasărea luminii”, sau despre Lotusul originar, purtând soarele-copil sau, În fine, despre Șarpele primitiv. ș...ț Etapele creației - cosmogonie, teogonie, creația ființelor vii - sunt diferit prezentate. După teologia solară de la Heliopolis, oraș situat În vârful Deltei, zeul Ra-Atum-Khepri a creat un prim cuplu divin, Șu (Atmosfera) și Tefnut, părinții zeului Geb (Pământul) și ai zeiței Nut (Cerul). Demiurgul a efectuat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
redactare a unei mitologii române” (1985, p. 6). Cartea se vrea o reconstrucție a mitologiei predacice, protodacice, dacice, daco-romane precum și a mitologiei românești pe două axe: structura generativă (În care intră mitologia sorții, a morții, a moșilor și strămoșilor, haosul, teogonia, cosmogonia, antropogonia, etnogonia, nomogonia și erotogonia) și structura integrativă (În care include daimonologia, semideologia și deologia, fărmițată În Fârtatul și Nefârtatul, Cerul-tată, Soarele sfânt, Luna sfântă, Stelele logostele, Meteorologia mitică, Pământul-mumă, Toponimia mitică, Hidromitologia, Fitomitologia, Zoomitologia, Mitologia ocupațiilor și Eroologia
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
general. Există un temei mitologic al comportamentelor și conduitelor de curtezane și de pseudocurtezane legendare, istorice-reale și create prin ficțiune literară, temei oferit de zeități feminine, implicate exclusiv sau prin uniri sacre (hierogamii) cu divinități masculine în cosmogonie (crearea universului), teogonie (apariția și dezvoltarea divinităților), antropogonie (crearea și evoluția omului). Unele divinități feminine sunt și simboluri ale fertilității pământului, ale fecundității, maternității, feminității, iubirii, voluptății, sunt patroane ale prostituatelor sacre din temple, modele sacre pentru curtezane și pseudocurtezane. Exemplificăm acest temei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mai sus: Întreaga civilizație mesopotamiană este, Încă de la origini, rodul sinergiei diferitelor etnii și culturi, care s-au aflat În contact și colaborare pe același teritoriu. 3. ORIGINEA ȘI VIAȚA ZEILOR 1TC "3. ORIGINEA ȘI VIAȚA ZEILOR1" 1. Originea zeilor (teogonia)tc "1. Originea zeilor (teogonia)" a) Premisa Literatura mesopotamiană din toate timpurile vorbește despre zei ca despre niște componente ale unei lumi deja constituite și organizate, lucru despre care se va discuta mai mult În cele ce urmează. Există apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este, Încă de la origini, rodul sinergiei diferitelor etnii și culturi, care s-au aflat În contact și colaborare pe același teritoriu. 3. ORIGINEA ȘI VIAȚA ZEILOR 1TC "3. ORIGINEA ȘI VIAȚA ZEILOR1" 1. Originea zeilor (teogonia)tc "1. Originea zeilor (teogonia)" a) Premisa Literatura mesopotamiană din toate timpurile vorbește despre zei ca despre niște componente ale unei lumi deja constituite și organizate, lucru despre care se va discuta mai mult În cele ce urmează. Există apoi multe păreri care susțin că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Abia mai târziu Începe să se pună problema teologico-filozofică a originii zeilor: acest lucru se Întâmplă, mai mult sau mai puțin, la sfârșitul mileniului al II-lea Î.Hr., așa cum o demonstrează două texte akkadiene (babiloniene) din perioada respectivă. b) „Teogonia de la Dunnu” Primul este un text mitologic intitulat Teogonia de la Dunnu, care, deși ne este cunoscut doar prin intermediul unor documente fragmentare (În jur 100 de rânduri din textul complet) aparținând unei epoci târzii, apare totuși la sfârșitul mileniului al II
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a originii zeilor: acest lucru se Întâmplă, mai mult sau mai puțin, la sfârșitul mileniului al II-lea Î.Hr., așa cum o demonstrează două texte akkadiene (babiloniene) din perioada respectivă. b) „Teogonia de la Dunnu” Primul este un text mitologic intitulat Teogonia de la Dunnu, care, deși ne este cunoscut doar prin intermediul unor documente fragmentare (În jur 100 de rânduri din textul complet) aparținând unei epoci târzii, apare totuși la sfârșitul mileniului al II-lea Î.Hr. Textul povestește că zeii s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zei emană esența divină, o mireasmă (warșula) care produce efecte benefice pentru om și natură. Zeii sunt veșnici, deși În mituri apar și unii zei care se nasc și mor. În ceea ce privește nașterea divinității, textul cel mai semnificativ este așa-numita Teogonia, care descrie nașterea excepțională a zeului furtunii și a altor zei. Conceptul de naștere a divinității este implicit În existența zeilor „fii”, ca Mezzulla și Șarruma. Într-un fragment din mitul dispariției zeului-Soarexe "Soare" se vorbește despre moartea unui zeu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]