115 matches
-
numai pe evrei de modificarea Torei, dar și pe creștini de distrugerea "adevăratelor" Evanghelii ale lui Iisus, care nu pot fi decît cele gnostice, considerate apocrife. Printre alte mari personalități gnostice ale timpurilor moderne regăsim pe Helena P. Blavatski, fondatoarea teosofiei, termen preluat de la neoplatonicianul Ammonius Saccus, pe Carl G. Jung, unul dintre principalii întemeietori ai analizei psihologice, care a scris un fel de "Evanghelie gnostică", ca urmare a învățăturilor primite din partea unei entități spirituale numită Philemon, și pe Rudolf Steiner
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
principalii întemeietori ai analizei psihologice, care a scris un fel de "Evanghelie gnostică", ca urmare a învățăturilor primite din partea unei entități spirituale numită Philemon, și pe Rudolf Steiner, fondatorul antroposofiei, pe care Jung o vedea ca pe o variantă a teosofiei, amîndouă fiind considerate "gnosticism pur în straie hinduse". De altfel, asemănarea dintre gnosticism și unele religii orientale a fost recunoscută de multă vreme, termenul de gnosis fiind echivalat fie cu sanscritul jnana, care înseamnă cunoaștere spirituală, fie cu chinezescul tao
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
arta o chestiune pur personală, sentimentală, neînțelegându-i specificitatea (Literatura ca păcat), adoră „ideile răposate”, „siropurile trezite”, „ruinele literare”, clasicismul școlar, cultivă imitația, strâmbă din nas în fața valorilor naționale (Cultură și grimasă), se dă în vânt după ocultism, după șarlataniile teosofilor sau se complace în respectarea formală a „neocreștinismului cotidian, de foileton și de cafenea, de budoar și thé dansant” (Creștinism de actualitate). Un asemenea misticism „de carieră” este combătut, iar nu cel autentic, Z. manifestând de altfel comprehensiune și pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
ce presupune descrierea unei noi metafizici, este ușor de întâlnit la René Descartes, Benedict Spinoza sau G.W. Leibniz, adică la acei filosofi ce produc schimbări radicale în discursul filosofiei. A existat însă și o cale distinctă, datoare mai ales teosofiei, cultivată atunci de Jan Baptist van Helmont, Emmanuel Swedenborg și alții. Cum se poate vedea din Sacrosacnate scientiae indepingibilis imago, Cantemir se apropie mai mult de această a treia cale în metafizica timpului său"15. Doar că această a treia
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cale în metafizica timpului său"15. Doar că această a treia cale, care amesteca teologia, fizica, chimia, medicina cu științele oculte, nu dădea tonul în epocă, era chiar marginală, vetustă, ținea de o epistemă deja erodată. Or, Cantemir altoiește principiile teosofiei, pe care le împrumută selectiv din scrierile lui van Helmont, pe o tradiție a speculației teologice, riguros ortodoxă, de spiritul căreia nu se îndepărtează decisiv. Cantemir alege, în spiritul epocii, să imprime lucrării sale o structură alegorică: un tânăr pictor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
după cum ignoră și direcțiile raționaliste pe care domeniul le cunoștea în Occident. Ca filosof, Cantemir nu pare a face parte din aceeași epistemă cu John Locke, Descartes, Bacon sau Leibniz. El se situează între epoci, preluând și deformând principii din teosofia lu van Helmont, mai puțin aspectele legate de experimentul științific. Principele subordonează fragmentarismul cunoașterii omenești (obținut prin metodele clasice pe care le recomandă filosofia) coerenței adevărului revelat; lumea nu poate fi înțeleasă decât trecută prin oglinda Scripturilor acesta este, de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
tehnicilor prozodice - sonetul, glosa, rondelul, gazelul, pantumul - o viziune a lumii fundamental gnostică, a cărei fervoare intelectuală își proiectează tensiunile și erudiția într-un limbaj liric simbolic și enigmatic, construit în spiritul esoteric al „științelor” tradiționale - astrologia, alchimia, numerologia, pitagoreismul, teosofia. Cercuri la Elsinore, volum socotit de Valeriu Cristea cel mai notabil debut poetic al anului 1972, poartă, încă din titlu, pecetea unei duble încifrări: îndoiala („autoreflexivitatea”) hamletiană este suprapusă misticii pitagoreice și „pusă în abis” prin reflexia meditației existențiale în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
C., foarte întinsă și diversă, confirmă enciclopedismul, dar și atributele geniale ale minții sale. În 1698, înainte să fi împlinit douăzeci și cinci de ani, tipărește la Iași Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea sau Giudețul Sufletului cu Trupul, o carte de teosofie, bilingvă (română și greacă), în buna tradiție europeană a cărților ce încearcă să rezolve disputa dintre trup și suflet, pasiune și rațiune. Un text pe această temă fusese introdus în traducerea românească a Bibliei, tipărită la București în 1688; intitulat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
sferele vieții, de la rugăciunea în public de trei ori pe zi, până la un cod de îmbrăcăminte extrem de strict. În Israel, toți cetățenii evrei au obligația de a satisface stagiul militar la vârsta de 18 ani. Un sistem esoteric tradițional al teosofiei ebraice. Impactul subiectiv se referă la evaluarea personală a experienței de liceu, văzută din perspectiva povestitorului. Capitolul de față nu vizează compararea reușitelor „reale” sau „obiective” ale celor patru grupe de subiecți. Pentru o descriere completă a eșantioanelor utilizate, vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
de teorii filosofice, în mod special de cele legate de problematica epistemologică"10. Cum s-a putut vedea, Antonio Rosmini și-a pus la punct un veritabil sistem filosofic, începînd cu Introducere în filosofie, încheindu-și construcția cu magistrala sa Teosofie publicată postum. Cu Introducere în filosofie, el ne spune că sîntem doar în fața unei părți ce ni se deschide spre adevăratul edificiu care nu reprezintă știința în sine, ci doar o carte care ne pregătește mintea și sufletul. Teosofia, ce
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sa Teosofie publicată postum. Cu Introducere în filosofie, el ne spune că sîntem doar în fața unei părți ce ni se deschide spre adevăratul edificiu care nu reprezintă știința în sine, ci doar o carte care ne pregătește mintea și sufletul. Teosofia, ce se desfășoară pe parcursul a șapte sute de pagini, ne trimite la exigența unei cunoașteri reale ce ar putea fi și totală, plecînd de la obiectele de cunoscut, prin obiectivitatea și extensivitatea studiului asupra existenței, prin necesitatea unei cunoașteri cît se poate
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
scienza morale (1831); Il rinnovamento della filosofia in Italia (1836), Antopologia (1838), La societa e il suo fine (1839) Teodiceea (1845); Trattato delle scienze filosofici (1845), Vincenzo gioberti e il panteismo (1845); Psicologia (1846-1850); Costituzione secondo la giustizia sociale (1848); Teosofia (1881-1882), apărută postum etc. 20 Rosmini reamintește exemplul Sfinților Girolamo, Bernardo, Caterina (p. 2 Ediția Lugano, 1863). 21 Cfr. La scuola cattolico-liberale, p. 254. 22 Cfr. G. Barzellotti, L`ideea religiosa negli uomini di Stato del Risorgimento, în Dal Rinascimento
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
valențe, nebănuite până atunci, încetând să însemne doar satisfacție estetică, oricât de estet am perseverat a fi. Am destule motive să cred că și spre filosofia lui Blaga tot dânsa mi-a deschis calea, o filosofie deloc ostilă parapsihologiei sau teosofiei ori magiei ca și religiei, fenomenelor și gândirii oculte. Arta, muzica, filosofia și realitatea zilnică au început să-mi dezvăluie dimensiunea lor într-adevăr ascunsă, devenind semne în vederea altei comunicări decât cea obișnuită, îmbogățindu se cu indicibilele conținuturi esențiale. Eu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
teolog rămâne cel mai reprezentativ teoretician al scolasticii catolice oficiale. Călugăr dominican, Toma a predat teologia la Paris, Roma, Bologna și Neapole, căutând în întreaga sa carieră didactică să redescopere filosofia lui Aristotel, pe care apoi să o unească cu teosofia creștină. A rămas celebru în istoria spiritului pentru formularea principiului ,,armoniei” dintre știință - întemeiată pe rațiune - și religie - întemeiată pe credință - afirmând că știința și filosofia tind spre adevărul unic, adevărul religiei-Dumnezeu. ȘCOALA ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC (SECOLELE XIV-XVI) Primordialele date
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
mi-am comandat toate cărțile apărute la Societatea informația - primele cărți disponibile În anii de după căderea comunismului despre tehnici de practici spirituale orientale. De asemenea, tot atunci am citit pentru prima oară Noul Testament, câteva cărți despre isihasm, ceva cărți de teosofie de rudolf Steiner și Jurnalul lui Nicolae Steinhardt, evreu convertit la creștinism În Închisoarea comunistă. În micul nostru grup de dezbateri - În care pătrunse- sem prin vecinul Adi, cel care mi-l dăruise pe Domojo - circula o versiune trunchiată, scrisă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cunoașterii Principiilor și a numerelor sacre (Ed. Schure). Aceasta era trecerea pe care o făcea Pitagora de la cosmogonia fizică la cea spirituală, doctrină cunoscută sub numele de transmigrația sufletelor. Doctrina evoluției sufletului este învățătura comună a tuturor tradițiilor esoterice, cununa teosofiei. Ignoranța omenească cât și amploarea cunoștințelor sale sunt cuprinse între cele două limite fatale, nașterea și moartea. Flacăra vieții se aprinde intrând pe o poartă și se stinge ieșind pe cealaltă. Cu sufletul se petrece același lucru? Răspunsul dat la
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
înainte să fi fost definitivat, urma să încheie trilogia Sfărâmătorii de valuri. Romanul Pandurul, în tălmăcirea românească a Elisei I. Brătianu (1912), va fi întâmpinat cu entuziasm de Gala Galaction. Din aceeași perioadă datează preocuparea intensă a scriitoarei pentru studiul teosofiei, manifestă în articole și conferințe. De altfel, în 1925, va înființa o lojă teosofică română. Singura culegere de proză scrisă în românește este Cartea munților (1920). Sub forma unui ,,manual de drumeție” sau ,,fals tratat”, ea îmbină informații savante, amintiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
Éclair des Balkans”, ,,Lumina”, ,,Ideea europeană”, ,,Convorbiri literare”, ,,Dimineața”, ,,Lamura”, ,,Calendarul povestirii”, ,,Cugetul românesc”, ,,Tribuna nouă”, ,,Căminul”, ,,Orizontul” ș.a. A tradus din scrierile lui Krishnamurti cartea La picioarele învățătorului (1924). La întoarcerea din India, unde participase la un congres de teosofie și unde îl cunoscuse pe Krishnamurti, se îmbolnăvește pe vas și moare într-un spital din Port Said. Notele din această ultimă călătorie apar postum, sub titlul Pe drumurile Indiei. Cele din urmă pagini. Scrisori (1927). Romanele scrise de D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
capabil de acțiuni contradictorii: aspiră să intre în elita unui joc aristocratic, dar face execuții publice pe stadioane. Evantaiul fantasticului cuprinde și un roman în tradiția prozei gotice - Nevăzuții de Katherine Webb (trad. Raluca Miu) cu amestec de ocultism și teosofie, de iubire și crimă, ca și o carte inclasabilă: Mozart se trezește de Eva Baronsky (trad. Brigitte- Helia Aiteanu), cu Mozart ca erou, proiectat în Viena zilelor noastre, cu trăsuri fără cai, cu muzică fără orchestră. Foarte interesantă este opțiunea
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
în fotoliul lui de răchită, a început să povestească: - Acum trei ani, cam prin februarie, mă aflam într-o asemenea stare de spirit încît mă atrăgea tot ce era misterios. Îmi petreceam vremea citind cărți de ocultism, magie, telepatie și teosofie; citisem pe nerăsuflate operele lui Annie Besant, Blavatsky, Franz Hartmann și altele de acest gen. Aveam presimțirea clară că se apropia de mine ceva misterios și senzația la fel de limpede că totul se însuflețise în jurul meu. Într-o seară, după ce se
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
de muzică pe cât a fost atașată de experiența religioasă. A considerat întotdeauna că a respinge realismul artei secolului al XIX-lea este echivalent cu a repudia o atitudine materialistă despre lume. În anii de la începutul secolului, a fost atras de teosofie, doctrină ce punea un accent deosebit pe ciclurile naturii, pe renașterea spirituală, pe transcendență. Perioada imediat premergătoare primului război mondial a fost cel mai fecund segment al carierei sale. Într-un interval relativ scurt, Kandinsky renunță la descrierea realității înconjurătoare
Kandinsky la Muzeul Guggenheim by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6217_a_7542]
-
publicată în anul 2006 de editura californiană Avalon Publishing Inc. Cuprinde texte polemice din cei 15 ani anteriori. Fr. Crews se încumetă să se pronunțe în legătură cu o mare varietate de subiecte: selecția naturală, proiectul inteligent, testele psihologice, hipnoza, OZN-urile, teosofia, budismul Zen, opera lui Kafka și a lui Melville, poststruc-turalismul, demonologia, altele. Atât de întins să fie oare câmpul competențelor lui? Nu, dar recurge la specialiști, citează și compară opiniile lor. De fapt, terenul de pe care a decolat Frederick Crews
Iar trădează cărturarii? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6234_a_7559]
-
filosofi (Apusul filosofilor, 1906), Un uomo finito (Un om terminat, 1912), Storia di Cristo (Istoria lui Cristos, 1921) sau Gog (1931). Astfel, primul studiu, La scienza dell'anima (Știința sufletului) se oprește asupra interesului acestuia pentru suflet, implicit pentru paranormal, teosofie și ocultism. Cel de al doilea, Il grande convertito (Marele convertit) aduce în prim plan atașamentul pe care Papini l-a avut față ce creștinismul catolic și, mai ales, de figura Sfântului Francisc din Assisi. În virtutea convingerii sale ferme că
Note pentru un portret by Roxana Utale () [Corola-journal/Journalistic/8768_a_10093]
-
va obține schițe destul de corecte ale acestor idei - în mod paradoxal, tocmai pe baza unei abordări complexe și aprofundate a două domenii de o subtilitate extremă. La vremea sa, titanicul Martin Eden își începea educația cu lectura unei cărți de teosofie a lui H. P. Blavatsky. E de presupus că personajul lui Jack London s-ar fi simțit mai puțin descurajat în eforturile sale dacă ar fi avut la îndemână și o carte explicativă precum cea a lui Gerhard Wehr. Gerhard
Jung sau Steiner? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14920_a_16245]
-
Goethe, reluată - spune Mircea Eliade, fără nici un fel de altă precizare - de "un comentator recent"11), apare deseori, sub diferite forme, în cărțile lui Vasile Lovinescu și, în general, exprimă un punct de vedere inițiatic, esoteric, frecvent în opera unor teosofi mai vechi și mai noi precum: Fabre d'Olivet (n. 1767), Eliphas Lévi (alias Jean Louis Constant, sec. XVIII), Rudolf Steiner (1961-1925), Éduard Schuré. 1. Fragmentarium (1939), p. 14; 2. Despre Eminescu și Hașdeu, ediție prefațata, Mircea Handoca, Junimea, Iași
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]