14,671 matches
-
timp. Stau cu mine însumi de vorbă despre părăsire Și creștere. Vino cu mine, tu care nu ai venit, La malul marin unde lacrima se zbate. Ai fost numai tăcere și rebut. Venirea ta a fost moartă în toate Lucrările terestre și divine. Se povestește că ești mereu frumoasă, Trăind în vraja din cercul hiperborean. Arde un foc în vatra fără casă în insula domnind sub străvechiul ocean. Se povestește că ești mereu frumoasă în lucrările terestre și divine, Dar încă
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
moartă în toate Lucrările terestre și divine. Se povestește că ești mereu frumoasă, Trăind în vraja din cercul hiperborean. Arde un foc în vatra fără casă în insula domnind sub străvechiul ocean. Se povestește că ești mereu frumoasă în lucrările terestre și divine, Dar încă nu ai întrupare, Haos marin ce vine și dispare. Deasupra lui se poartă rana mea Și ceea ce din mine mai rămâne, Corpul dintr-o memorie, o, cât fără corp, Ceva semănând cu scheletele de zâne, Ceva
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
de liceu". Un portret "grosolan", așa cum îl numește el însuși, îi desenează lui Pompiliu Constantinescu. Acesta era "un om prea ponderat, rezervat, cam mediocru și lipsit de viață, fără strălucire și pasiune, dar nu opac totuși, deși limitat și prea terestru". Pe terenul literaturii române, reputatul istoric de artă se dovedea stângaci până la a săvârși mari nedreptăți. Lui Petru Comarnescu îi plăcea mult să vorbească, să consemneze, nu să nareze. Mereu precipitat, el nu selectează numeroasele fapte diurne de cele cu
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
Dar catastrofa va fi opera inteligenței oamenilor. Faptul e că inteligența, spiritul, iar nu massa, nu proletariatul, nu mistica poporului, nu ideologiile politice, nu economia și luptele de clase etc. poate schimba definitiv istoria și poate modifica soarta omenirii. Paradisul terestru sau Atlantida vor fi exclusiv opera spiritului. Pacea mondială, dacă se va realiza vreodată, va fi de asemenea dobăndită prin coercițiunea exercitată de cei ce pot pentru că au știut mai mult decăt toți ceilalți " (9 august 1945). Notațiile pe marginea
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
prezent; frazele însele sînt suprapuse prin cultivarea elipsei). Chemarea lui Matei, al doilea roman al Florinei Ilis este și el construit după aceeași tehnică a palimpsestului. Textul e însă mai unitar și mai mult orientat către profan, către experiențe mai terestre, deși propensiunea spre metafizic nu dispare. „Și ieri la Institut am găsit e-mail-ul ei cu Chemarea Sfîntului Matei, tabloul lui Caravaggio, trimis mie de ea, și-mi explică în message cum Matei e singurul dintre cei de la masă spre care
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
fie și relative, a faptului brut: “acum știu că animalul / s-a ridicat în două picioare / nu pentru a-și folosi brațele / ci pentru a privi cerul”. Poate că o apropiere de sentimentul arghezian al comunicării dintre realitățile cele mai terestre, așa-zis minore, și Spirit n-ar fi tocmai forțată. Frumosul “înalt” și derizoriul, grotescul unei “mașini de scris pe masa de bucătărie, printre coji de ouă și de cartofi”, se alătură palpitului culorii câte unui morcov care vorbește despre
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
chip de preoți ai templului eminescian, cărora devotamentul și cunoștințele de inițiați le dau dreptul să oficieze slujbe de pomenire și să se stropșească la indiferenții lor contemporani. Adevărul e că tot acest spectacol ieftin are un scop mult mai terestru, acela de a lega, fie și astfel, numele autoinvestiților preoți de Eminescu. Dacă tot nu au scris vreun rând notabil despre el, măcar să se știe că îl apără. În miez de ianuarie, mediocritățile se prind zdravăn de pulpana lui Eminescu
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
duce vaca (superbă!) de lanț, la păscut, pe un cîmp aflat în spatele casei unde locuiesc. Împreună par invincibile, scăpate pe șest din mit. Nici un bărbat, nici un taur nu le-ar putea stăpîni. Doar un Zeu, doar un Minotaur! Separate devin terestre: vaca se balegă în mijlocul drumului prăfos, cu ochii lipiți de muște umflate, soția croitorului își scarpină subsuoara flocoasă și scuipă împrăștiat! Mă retrag în camera enormă și mă consolez băgînd un pai în spuma de săpun, lansînd în aerul încăperii
Catalog de nimfe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14461_a_15786]
-
ele decât cu cele grecești. Și apoi este tulburător să constați cum primii poeți ai omenirii sunt obsedați de gândul morții ineluctabile și să citești strigătul lor disperat că nu există speranța, așa credeau ei, într-o viață dincolo de cea terestră. Iată finalul unui poem sumerian intitulat Moartea păstorului Dummuzi, în frumoasa tălmăcire a lui Ion Acsan: " Eroul, stăpânul nostru e-n țara pierzaniei Părintele recoltei, stăpânul vostru, e-n țara pierzaniei Ochiul lui, ce-mi încânta inima - și-a pierdut
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
de ani, alt corb a luat locul celui mort, alt prior a fost ales în locul celui plecat cu vești despre abație, la Prioratul cerului, și tot așa, corbul lui Benedict nu are moarte. Deși i se termină călătoria odată, Corbul terestru cu corbul ceresc se întâlnește, precum în Ecclesia Domini, noi și rudele cerești. Pe Benedetto al Umbriei natale, pe născutul în a Norciei vale, pe el, fratele bun al Scolasticei, sfânta și sora, pe constructorul și pe legiuitorul, în răceala
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
-și află leacul, cum îl apasă clipa și veacul! Tot încerci... Tot încerci cu teamă și cu disperare Să te legi de-o lume care nu mai este Pătimaș în ritmuri și în rime rare Om de meserie în slujiri terestre Și-n această clipă vezi cu-nfiorare Un apus tomnatic sângerând pe creste Și te-ntorci cu scrisu-n clasele primare Parcă de-o uimire, parcă de-o poveste Că rămâi de toate nu-i nici de mirare Prea te bat adesea
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
Dincolo, în netimp și-n întuneric, luându-l cu ea. Ceea ce-mi lăsase -, o încă închegare de cărnuri putrinde pe niște oase sfărâmicioase, îmbrăcate cu sobră eleganță, ca pentru o solemnă recepție într-o academie celestă de membri înveștmântați terestru, cu pantaloni, surtucuri și cămăși cu cravată - nu voiam să văd. Doream să-mi păstrez în amintire, nevoalată de alte impresii, imaginea celui de-atunci când, pe ușa care parcă se deschidea de la sine, își făcea loc, vâslind cu mâinile amândouă
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
Și din șoaptele izvoarelor ce se-nalță ca un ecou. Veniți cu mine-n ZORI! Veniți pe-al meu tărâm! Să ne-mbătăm în roua pură a cupelor de crin Și-n miresmele-nzăpezite ale ciorchinilor de salcâm! EDENUL E TERESTRU, doar visul e divin. Citește mai mult Cunosc eu un tărâm pe unde merg adesSă sorb licori albastre din cupe de cristal.Fantasme diafane în preajma mea se țesși mă cuprind, în taină, în zborul sideral.Cunosc un tărâm pe unde
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
suave de caisși din șoaptele izvoarelor ce se-nalță ca un ecou.Veniți cu mine-n ZORI! Veniți pe-al meu tărâm! Să ne-mbătăm în roua pură a cupelor de crinși-n miresmele-nzăpezite ale ciorchinilor de salcâm!EDENUL E TERESTRU, doar visul e divin.... VIII. CÂND SOARELE RĂSARE DIN CRINII DIMINEȚII, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017. Când soarele răsare din crinii DIMINEȚII Și se-oglindește-n cerul senin și diafan, ATUNCI pădurea-și țipă
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
lumii eterne Razele trasează-n neștire potecile spre castele Naiv și tardiv genunea își cată odihna-n taverne Se rotesc universuri în neștiută imensitate Avide înghit găurile negre explozii solare O altă explozie cosmică, pare fatalitate! Anunță ritos că umanitatea terestră dispare Ascult, ascult tăcut la vaietul astrelor nevăzute Stană și sfinții privesc absurde confruntări pământene Exultă frenetic în veacul ce n-are pic de virtute Puterea abjectă ce-a pus la cale conflicte obscene New York 1 noembrie 2015 ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
șoptit, s-a așternut tăcerea lumii eterneRazele trasează-n neștire potecile spre casteleNaiv și tardiv genunea își cată odihna-n taverneSe rotesc universuri în neștiută imensitateAvide înghit găurile negre explozii solareO altă explozie cosmică, pare fatalitate! Anunță ritos că umanitatea terestră dispareAscult, ascult tăcut la vaietul astrelor nevăzuteStană și sfinții privesc absurde confruntări pământeneExultă frenetic în veacul ce n-are pic de virtutePuterea abjectă ce-a pus la cale conflicte obsceneNew York1 noembrie 2015... XXXI. AM AȘTEPTAT, de Virgil Ciucă, publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
hodinești olecușoară, l-a îndemnat apoi soacră-sa, cu dulceață moldovenească în glas. Du-te, că iară... Dar a ascultat-o? Mă rog... Coincidență sau nu, ironia sorții, sau altă mișelie antiprezidențială pusă la cale de către managerul general al televiziunilor terestre ? Mister. Cert este că tocmai atunci a izbucnit un moment publicitar în care un tinerel urla disperat asemenea unui adevărat Dan Negru la emisiunea "Ziua judecății" de pe Antena 1, miercuri, 27 septembrie: - "Acesta nu e președintele! Acesta e digei Panteras
După sommet... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10229_a_11554]
-
la suprafață sa cele două curente contrare și complementare - magnetismul și telurismul. În tradiția seculară chineză energia solară este asociată tipului masculin - YANG, iar energia pământului este asociată tipului feminin - YIN. Magnetismul vine din Univers, traversând câmpul electromagnetic și atmosfera terestră, iar telurismul vine din nucleul Pământului. Întâlnirea celor două curente dă naștere la multiple transformări ale materiei. Este o Întâlnire creatoare care face ca Pământul să fie o planetă vie. Cu invizibilul ne-am obișnuit de mult și Începem să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Petreu, intitulat Vindecarea, dacă spațiul ne-ar permite. Iată, totuși, finalul, care este excepțional: Ea privește senină lanul de grîu care îi crește în loc de carne moale și vie în propriile ei palme pe falangele strîmbe Ea a trecut prin viața terestră ea a fost o ființă umană Iar acuma da acuma aproape că-i bine Pagina de revista revistelor are și sare, și piper. Rămînem în așteptarea unei infuzii de polemică și relaxare", stă scris despre recenziile de carte din România
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10549_a_11874]
-
cuvânt”. Așa arată pe podiumul poeziei de referință, în lirica actuala, Virgil Dumitrescu, născut în 4 iulie, sub zodia Racului. S-a întors în trecut că să se găsească pe șine - poetul de mari viziuni romantice, nu cosmice, ci doar terestre, în spațiul cărora concretul despăturit chirurgical impune marea artă. Al doilea departament l-ar constitui iubirea - nu exaltata, dar vibrantă, pulsatorie. Cândva, instalată normal și dispărută fără urmă, impune prin reverberație mlădieri de gand și zâmbete cu ochi luminoși: „număr
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
un ignorant și un om lipsit complet de spirit de observație, nu-și da seama că volumul „Amintiri din Samsara” se aseamănă, într-un anume sens, cu...” Amintiri despre viitor”, al lui Erik von Däneken. Acolo se vorbea despre civilizații terestre (cu obârșia în extraterestricitate, probabil...), aparent, dispărute dar cu elemente reiterate, parțial, în civilizația așa-zis „modern-contemporană”. Aici, în cartea lui DAN SANDU, se semnalează, cu o subtilitate amară, elemente reiterate (ba, chiar hiperbolizate!), în prezentul „contemporan”, ale unei „civilizații
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
doua, care dă impresia de postmodernism, de citare din presa antedecembristă... De fapt, sunt mesaje de avertisment, pentru nu doar o societate românească, în care toate o iau razna, spre paleoliticul inferior al istoriei... - ...ci, mai ales, pentru o lume terestră contemporană, care se întoarce tot mai indiferență și iresponsabilă, să deschidă și să accepte noi temnițe, noi posibilități de univers concentraționar, “la lumina zilei” - în spatele acestor “realizări” fiind forțe uluitor de lucide și îmbinând fățărnicia cu o strategie cinico-sadică, distructiv-apocaliptică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-ului! ...și a atâtor altora, ieșiți “din aceeași fabrică” de obrăznicie și agresivitate impostural-infernală! ...Intru triumful hartuirii, supravegherii draconice și, în cele din urmă, al arestării Duhului (din cărți, din biserici/religie - “ecumenismul” masonic fiind principala cale de năuceala spirituală terestră!, din mass media etc. - până la “mântuirea” prin mancurtizare și îndobitocire perfectă): “E necesar să fie puse/sub observație tipografiile/ bisericești,/ arhivele,/ conținutul predicilor,/ cântecelor,/ al educației religioase,/ dar și cel al ceremoniilor/ de înmormântare...” (cf. Ochiul Lui Dumnezeu, p. 38
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
prin globalism devine “Poliția Terrei”! Comunismo-stalinismul a existat, în secolul XX, ca experiment local, REUȘIT (prin martirizarea, exterminarea, “frângerea cerbiciei”, în lagărele și temnițele României Crucificate), pentru ca in veacul XXI, “mengelii” omenirii să aibă curajul de a ieși...intru aplicarea terestră a celor învățate, testate și “reușite”, în special în “poligonul românesc”. ...Firește, zona spirituală cel mai greu de învins este aceea religioasă (a se vedea, în zilele noastre, “experimental lui Moise din Buzău, cu “scoaterea icoanelor din mediul public”) - de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pe “doamna” asta Istorie), pentru că nu i-a plăcut duhoarea ei...Va mai reuși, oare din nou și din nou?! Sau ar trebui, poate, ca “mămăligă să explodeze”, și să devenim, în mic, ceea ce Chină este în mare: o existență terestră nu doar remarcabilă (deci, buna de furat și de sclavaj...”modern”!), ci și respectabila, daca nu chiar temută...?! Tot istoria, ca fiind “urmele pașilor Lui Dumnezeu pe Pamant”, își va spune ultimul cuvânt, și în ce priveste România, și în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]