370 matches
-
poliția!), întâmplare uitată după câteva zile. Și dacă tot e vorba de arta naivă, de ce n-am promova mai degrabă Cimitirul Vesel de la Săpânța? Loc într-a-devăr original și unic în lume, cu specific mult mai ușor identificabil cu România decât teribilismul absolut comun al "artei" stradale! Neînțelegerea mesajului transcultural este întreținută și de infantilismul grandios al presei românești. Acum câțiva ani, un articol semnala cu ton triumfal și sub titlu infatuat Arta de a trăi în România, văzută de la NY un
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
lui Bob Dylan, ci de infernuri artificiale, de o treptată golire de sens a lumii în care trăiesc acești tineri care se simt speciali, unici, înconjurați de o lume de cretini. Autismul lor nu are nimic de-a face cu teribilismul anilor cruzi când adolescenții se simt neînțeleși, emit semnale însingurate precum adolescenții lui Gus van Sunt din Elephant (2003) sau Paranoid Park (2007), regizor care și-a pus amprenta asupra filmului Florinei Titz. Acești tineri, care și-au format un
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
Cum esențial observa G. Călinescu, menirea istoriei literare este să lege, să coreleze, să închege. Să petreacă laolaltă generațiile și să descurajeze discontinuitatea, fragmentarea, sincopele. O calitate de-a dreptul vitală prezentului literar, atât de alterat de relativism, radicalitate contraproductivă, teribilism corosiv, fragmentarism sterilizant, când tot mai puțini își asumă fertil trecutul și tot mai mulți contribuim frenetic la disoluția generală." (pag. 213) Ce fel de istorie va fi fiind, totuși, aceasta în care defilează - aleg fără vreo preferință dintr-o
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
crede Diaconescu. Dacă s-ar vota, acesta ar putea fi un vot de blocaj și riscăm să reluăm tot procesul, nu se poate pune problema să vedem cine e cu noi și cine e împotriva noastră. Ar trebui evitat acest teribilism pentru că votul nu se impune. Această situație se rezolvă prin dialog politic, nu prin reacții populiste și fără a ridica miza în țară mai mult decât este cazul. Trebuie să existe un mandat al Guvernului României pentru colaborare, pentru clarificare
Diaconescu, consilierul lui Băsescu, de acord cu Corlățean în cazul Olanda-Schengen by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39254_a_40579]
-
Ana Chirițoiu Petre Barbu, Până la capătul liniei, București, Cartea Românească, 2012, 168 pag. Jurnalist cunoscut, cu texte de opinie inteligente, lipsite de teribilism și de aceea oarecum discrete în peisajul media românesc, dar și romancier apreciat și dramaturg premiat, Petre Barbu se află la a cincea carte de proză și la a doua de proză scurtă, după debutul din 1993 cu Tricoul portocaliu
Nu chiar până la capăt by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4468_a_5793]
-
celorlați și să se prezinte activitatea poetului ca ceva radical deosebit de activitatea dulgherului, a țăranului, a zidarului, sau a croitorului. Și asta mi se pare o funestă și gravă eroare, începutul întregului gen de minunății și al celui mai infecund teribilism. Nu, fac bine lucrătorii și artizanii care se numesc pe sine înșiși, fără a lăsă pe alții să le acapareze titlul. Aș putea aici să mă extind umflând subiectul meu într-un asemenea mod că în Evul Mediu, în epoca
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
multe ori asociată așa-zisului Ťoptzecismť, atunci când nu a fost trecută cu vederea. D-na Codruț aparține însă cel mult prin vârstă biologică Ťgrupului optzecistť; căci nu Ťzgomotul și furiať, aglomerarea haotică de lucruri, senzații, fragmente de lectură, anglicisme, americanisme, teribilisme mai mult sau mai puțin ieftine constituie universul acestei poezii. Ci mai degrabă contrariul lor, adică discreția, finețea, profunzimea și, mai ales, nota cu adevărat distinctivă a poeziei autentice: harul poetic". Observ aici o contradicție: între ghilimelele ironice aplicate "așa-
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
multe ori asociată așa-zisului Ťoptzecismť, atunci când nu a fost trecută cu vederea. D-na Codruț aparține însă cel mult prin vârstă biologică Ťgrupului optzecistť; căci nu Ťzgomotul și furiať, aglomerarea haotică de lucruri, senzații, fragmente de lectură, anglicisme, americanisme, teribilisme mai mult sau mai puțin ieftine constituie universul acestei poezii. Ci mai degrabă contrariul lor, adică discreția, finețea, profunzimea și, mai ales, nota cu adevărat distinctivă a poeziei autentice: harul poetic". Observ aici o contradicție: între ghilimelele ironice aplicate "așa-
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
Iftime, Ioana Anastasia Anton și Tudor Aaron Istodor -, Bella și cavalerul fără nume mi se pare un spectacol de care avem nevoie. Mare, aș îndrăzni să spun. Și calitativ, și cantitativ. Acești tineri, proaspăt absolvenți se îndepărtează de facil și teribilisme, de demonstrații comerciale, ușurele, cu care să rupă gura tîrgului. Spectacolul lor este foarte serios și profund, cu un umor și un simț al ludicului care nu se manifestă mereu la vîrsta asta. Uneori, nici mai tîrziu. Maturitatea lui Vladimir
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
prin mașinile second hand care stârnesc panică pe ulițe și din care răsună același glas plângăcios al lui Florin Salam. Nepoții veniți de la oraș și crescuți în atmosfera jocurilor PC și a desenelor animate stârnesc perplexitate prin agresivitatea excesivă și teribilismul comportamental. Un mod de viață perpetuat vreme de sute de ani este pe cale să moară definitiv, sub loviturile de precizie chirurgicală ale postmodernității. Mutatis mutandis, Curcubeul dublu poate fi citit și ca o versiune literară a faimosului eseu al lui
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
n-am cum să vă influențez fulgerător în mai bine cu un cuvânt spus acum. Totuși vă semnalez un lucru, că în poezie cumințenia nu dă decât arareori fructe bune la gust. (Petre Mandea) * Și iată cum este articulată, cu teribilisme și gafe scrisoarea unei domnișoare interesate să fie citită și să afle opinia celor care o citesc: "Mă numesc A.S. și sunt din Hunedoara. Am onoarea de a citi de 2 ani ziarul dumneavoastră. Sunt o fană înrăită a culturii
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
nu foarte tânăr, Iulian Costache, a publicat o carte mai mult decât convingătoare în legătură cu revelațiile pe care le pot aduce astăzi studiile de sociologia lecturii. Mai ales că analiza lui vizează un autor despre care, cu excepția unor juvenile pusee de teribilism, generos revărsate într-un faimos număr al revistei "Dilema", mulți ar fi fost tentați să spună că este epuizat din punctul de vedere al interpretării critice: însuși Mihai Eminescu. Or, studiul lui Iulian Costache are o prospețime a abordării (nimic
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
le tolerează veridicitatea, dar nu le acceptă universalitatea prin care se pot înălța pe culmile unei generalități extemptă de orice excepție salvatoare. Căci există, într-adevăr, o serie de opusuri conceptuale care păzesc și salvează efectiv turma de artefacte ori teribilisme sonore. Regele va muri și Mmeorial de Octavian Nemescu, Trans și Musik im Bauch de Karlheinz Stockhausen, Cantus firmus și Infrarealism de Nicolae Brînduș, Orologii și Muzeu muzical de Anatol Vieru sînt doar cîteva din aceste excepții care, în ciuda faptului
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
tip radar, hiperatentă la normativitatea inovatoare și la delimitările de procedurile pe care le depășește. În finalul articolului, autoarea (re)descoperă în Nunțile un "model de operă textualistă" (89). Dar să mai vorbești azi - cu referire la același text - de "teribilism grafic" (p. 84-85), vechi de un secol, în cazul renunțării la punctuație, pare doar un tic conservator. Iar co-mentându-l pe Țepeneag, (neo)avangardistul ex-pe-rimentalist, o inadecvare. Doar autoarea însăși ajunge că constate: "Cuvântul nisiparniță este și un tratat postmodern de
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
Ioan Alexandru s-a ivit în peisajul literelor românești al anilor '60 ca un tînăr genialoid, pus pe "fapte mari", reamintindu-ni-l întrucîtva pe Nicolae Labiș. Aceeași tensiune ambițioasă, aceeași mixtură de vitalitate și programare tematică, aceeași poză de teribilism adolescentin nu în temeiul avangardei ci al unui substrat tradițional. Și chiar un limbaj asemănător, notificînd influența imediată a autorului Luptei cu inerția asupra succesorului său. Acesta ține a-și jalona un aspru context biografic, similar celui labișian: Cînd venii
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
concluzie, eseistul o susține cu toată tăria, indiferent de numărul și numele celor care susțin contrariul. Își apără punctele de vedere cu toată vehemența, fără teama că ar putea greși sau chiar că ar putea deveni ridicol. Și nu o dată teribilismul i-a purtat pașii pe contrasens. Singur, în răspăr cu toată lumea, Alexandru Paleologu se simte însă ca peștele în apă. Aceasta era starea lui naturală, la care nu ar fi renunțat pentru nimic în lume. Îmi amintesc că, pe la începutul
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
El era o succesiune de secvențe, unele cu o plastică interesantă, altele fade, despărțite din când în când de câte un grand battement, care se lovea ca nuca în perete cu restul mișcărilor. Undeva, cam în aceeași zonă, la capitolul teribilismelor, s-a înscris și lucrarea Retrospective Exhibitionist, prezentată în concepția, coregrafia și interpretarea lui Miguel Gutierrez din Statele Unite ale Americii. Ca prim șoc dezagreabil (artistul are un corp îndesat, grăsuț, nefericit proporționat) a fost faptul că interpretul a ținut să
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
căderea regimului comunist, m-a surprins din nou. Luminos, discret, elegant, calm și plin de bun simț ca un adevărat ardelean, dispus oricând să asculte argumentele celuilalt și să își (re)negocieze propriile opinii, Ion Pop nu are nimic din teribilismul și gongorismul specialiștilor noștri în avangardă. De la primul "bună ziua" îți dai seama că apelativul "profesor" îi vine mănușă. Totul în el emană cinste, competență și echilibru și nu întâmplător este garantul mai tuturor juriilor literare din ultimii ani. Publicat inițial
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
n-am petrecut zile și nopți scăldate în povești, în polemici, în fum greu de țigară și aburi de băutură încercînd să demonstrăm că lumea nu este decît aceea pe care o vedem noi. Și doar așa cum o vedem noi. Teribilismul nu cred să fi ocolit pe cineva. Doar manifestările lui sînt diverse. Nu înseamnă că structura mea rebelă nu și-a avut, de-a lungul anilor, discursul ei. Ce mi s-a părut formidabil multă vreme a fost spiritul tolerant
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
foarte tineri. Și asta se vede pe scenă. Cum se intuiește și pasiunea lor. Mă interesează să descifrez, prin ochii și prin simțurile lor, ce îi preocupă pe ei, ce îi macină, cum trăiesc, la ce vibrează, care este codul teribilismului de azi. Mărturisesc că înțeleg totul foarte bine. Că, în fond, problemele existențiale nu s-au schimbat, ajung la mine și fără excesul unui limbaj pe care nu îl găsesc necesar. Repet, excesul mă tulbură. Nu sînt pudibondă. Vorba lui
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
pierd nimic. Nu prin asta este un autor sau un regizor cool. Ci, de pildă, prin forța și ludicul pe muchie de cuțit cu care mă determină să fiu atentă, să poposesc în poveste, în revolta lor, în vulnerabilități și teribilisme de tot felul, în felul în care lucrează cu actorii care să susțină lumea din text. Mă gîndeam ce diferență cosmică am găsit în jocul tînărului Cosmin Maxim. Dimineața îl văzusem în alt spectacol. Nicicum, deși într-un rol important
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
pe front, face parte din așa-zisa "generație a tranșeelor". Destinul și frământările sale sunt continuate din Revelionul (1977). Profesor și ziarist în Platonești, urbe bărăgăneană saturată de provincialism, adoptă, ca o formă de rezistență la mediu, ironia, umorul și teribilismul, un mod de a se apăra, totuși neconstructiv, nefructuos, pentru că nu-l ajută să devină el însuși, ci numai să se izoleze. Gabriel Dimancea pare să simpatizeze la un moment dat cu apetența pentru revoluție a fratelui său Ștefan. Dar
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
cei mai dramatici, cei mai spectaculoși, cei dintre 1932 și 1945. Însemnările pe care le cunoaștem acum încep la 23 noiembrie 1932, când diaristul avea 25 de ani, fără a fi încă deplin maturizat. Deducem asta din tonul bine-cunoscut al teribilismului juneții dintotdeauna: "Scriu să fac ceva. Simt nevoia să fac ceva. E ucigător lucru să trăiești fără să poți face ceva. A viețui, a face. Ah! Ce cugetător mare sunt! Trebuie să faci ceva, amice." Cu precădere interiorizat într-o
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
rău Îi pedepsește cu uitarea”), Andrei Șerban („ceva din Carmen are și el!”), Sorina Bălănescu („Ca Într-o friză mișcătoare se-nșiruie minunații actori din generația de aur a Naționalului ieșean”), Florin Faifer („ reduce la absurd impostura, agresiunea Împotriva spectatorilor, teribilismele ieftine”), Ștefan Oprea, Constantin Paiu, Vlad Mugur, Hausvater, Miruna Runcan, Miluță Gheorghiu, Oltița CÎntec ș.a. Ba chiar și despre autorul acestor rînduri, cronicara crede că ar fi „un ludic serios”... Sigur că sunt În carte și cîteva afirmații care mă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
aplicasem însă decât de două ori în cinci ani, pentru că în rest nu ținuse nimic atât de mult. Stau acum să mă întreb de ce șase luni, și nu patru sau opt sau trei. Nu știu. De ce mă despărțeam de ele? Teribilism ieftin, cum se spune. Voiam să dovedesc că sunt tare, că sunt bărbat, că sunt Humphrey Bogart, fără sentimente, fără regrete. Eram un imbecil. Oricum, cert este că Soniei îi sunase ceasul. Eram împreună de pe 1 iulie. Îmi notasem data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]